Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

1907 - Rascoala sau complot?

Anul acesta se implinesc 100 de ani de la Rascoala din 1907, unul din cele mai dureroase evenimente ale neamului romanesc. Adevarul despre aceasta revolta insa, unica in istoria Romaniei, atit ca amploare, cit si ca violenta, nu se stie cu exactitate nici astazi. Motivul: in timp, multe din documente au fost distruse, voit sau involuntar, iar relatarile vremii sint discutabile, fiecare autoritate prezentind faptele taranilor in functie de orientarea politica, de interese si de jocurile de culise in care era implicata. Peste toate acestea s-au adaugat denaturarile comunistilor, care, timp de peste 45 de ani, au prezentat Rascoala ca pe un "exemplu elocvent al caracterului capitalismului romanesc, dur si nemilos, care a ajuns pina intr-acolo, incit a ordonat sa se traga asupra taranilor nemultumiti de conditiile de munca si trai". Totusi, un lucru se stie cu exactitate: nemultumirea taranilor a fost exploatata la singe in 1907, de anumite grupuri de interese care oricum nu aveau nimic in comun cu adevaratele probleme ale rasculatilor, ba chiar cu interesele tarii. Taranii au fost folositi; de saracia, neputinta lor, mizeria, umilinta si amaraciunea din satele romanesti profitindu-se fara mila in scopuri strict politice.

"Ascundeti taranii!"

In ciuda tuturor scenariilor si acuzatiilor, taranii erau nemultumiti, framintarile din 1888, 1893, 1894, 1899 anuntind deja o "previzibila explozie de proportii". "Explozia" a fost "prognozata" si de Nicolae Iorga, in 1906 cind, cu ocazia grandioaselor serbari de aniversare a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, scria un articol avertisment: "Ascundeti taranii!". Totusi, sustin istoricii, daca foametea ar fi condus la rascoala, anul 1904 ar fi fost momentul cel mai propice. Pentru ca, pe fondul unei secete cumplite, 1904 a fost un an extrem de greu pentru tarani. In schimb, in 1907, spun specialistii, se anuntau chiar recolte bune, si anul venea, lucru extrem de important, "dupa alti doi cu rezultate frumoase".
Pe parcursul mai multor editii, ziarul "Obiectiv" si-a propus sa va prezinte citeva din cele mai importante momente ale Rascoalei. In documentarea acestui subiect un sprijin deosebit am primit din partea Muzeului Brailei si a lui Adrian Trifan, muzeograf. O imagine de ansamblu a situatiei si o prezentare "la cald" a evenimentelor am descoperit in editiile martie - aprilie 1907 ale revistelor "Amvonul - Organul societatii clerului roman" si "Scoala si biserica". De asemenea, de capatii in documentarea noastra a fost o lucrare recunoscuta in mediul academic actual, "1907 - Rascoala sau complot?", semnata Anton Caragea. Ziarele brailene din acea vreme ne-au servit in documentarea pe plan local.

"Taranul nostru nu e asa de pervers precum fatalitatea ni-l zugravi"

Iata ce scria in editorialul revistei "Scoala si biserica", nr. 3, din martie 1907, directorul publicatiei, Dumitru Stanescu: "Un vint de durere, de intristare si de rusine s-a abatut in primavara asta peste scumpa noastra tara. De la Dorohoi pina la Severin, am intilnit rascoale, singe, foc si gloante. Cine ar fi crezut pe taranul nostru atit de pornit spre acte de barbarie si salbaticie. Cine ar fi crezut pe el capabil sa fure, sa dea foc, sa omoare, sa batjocoreasca copile in fata parintilor? Nimeni. Absolut nimeni. Nascut si crescut printre tarani, nu imi recunosc prietinii de alta data, cu fruntea sus, cu ochiul privind departe, pe atit de resignati, docili si blinzi, pe cit de multe ori nedreptatea nu era mai mica decit puterile lor. Si, totusi, taranul nu este asa rau, fara de inima, fara de simt, nu este asa de pervers precum fatalitatea ni-l zugravi. Trebuie sa fie la mijloc o nebunie psichologica contagioasa, precum istoria ne arata multe in decursul veacurilor. De ce au produs ei aceste fapte oribile? Nici ei nu stiu. Intrebati nu pot raspunde 20 la fel. De la om la om, alt raspuns, alta dorinta, caci in inima lui alta suferinta clocoteste. (...) Este incontestabil ca starea taranului este de indreptat. Toate aceste rani trebuesc vindecate. Dar prin revolutie, prin anarhie, dind oamenilor foc, jefuind si omorind, asta nu se poate tolera. Caci o tara mica cum e a noastra, nu poate trai in anarhie".

Flaminzi

La inceputul anului 1907, un mare arendas din Moldova, Mochi Fischer, a refuzat sa semneze invoielile agricole cu taranii sai. "A aminat si refuzat orice oferta, pina cind, la inceputul lunii martie, taranii dintr-un sat cu nume parca predestinat, Flaminzi, temindu-se ca vor ramine fara lucru si hrana, au cerut cu violenta semnarea contractelor. Speriat, Mochi s-a refugiat la Cernauti, fara insa sa semneze nimic si lasindu-i pe oameni de-a dreptul disperati. Imediat, pe miile de hectare arendate de Fischer, apar personaje ciudate, care dau de baut la toata lumea si indeamna la violenta. Ataca primariile, posturile de jandarmi; sint inarmati si au o evidenta pregatire militara. Toate rapoartele arata acelasi lucru: indivizi din afara satelor, cu uniforme ciudate sint la radacina tuturor atacurilor. La inceputul lunii martie, razvratirile din nordul Moldovei erau tinute sub control si linistea incepea sa revina, cind ziarul "Adevarul" a inceput o ampla campanie impotriva a ceea ce ziaristii de aici numeau "marile masacre". Titlurile vuiau: "Refuz de a iesi la munca cimpului", "Ridicarea recoltelor cu forta", "Se trage in tarani" (..) Ziarele raspindesc spiritul de rascoala, publicind stiri de zvon, fanteziste, exagerate. Din acest moment apare intr-adevar si rascoala reala, caci ziarele relateaza - fals - stirea conform careia acolo unde oamenii au avut curajul de a se revolta, s-au si semnat contractele atit de dorite de tarani. Si ce nu face omul pentru un ban in plus? Chiar si o... rascoala", sustine in lucrarea sa Anton Caragea.

18 martie 1907 - se declara starea de asediu pe intreg teritoriul Romaniei

In aceste conditii, rascoala se extinde cu repeziciune, pe acelasi tipar. Sint cuprinse toate judetele Moldovei, iar Guvernul conservator, aflat la putere, se arata incapabil de a controla situatia. La 12 martie rascoala ajunge si in Muntenia, documentele vremii aratind ca: "oameni calari mergeau in capul bandelor, indreptindu-se spre Bucuresti, devastind, pradind, dind foc, omorind". Interesant este ca in multe locuri, dupa cum arata rapoartele: "Taranii s-au inarmat si au aparat satul de rasculati. Dar in alte zone, jaful si crima au intunecat judecata". Imediat, presa internationala a inceput sa anunte iminenta prabusire a Romaniei. Dupa cum reliefreaza Caragea, Carol I i-a inlaturat pe conservatori de la putere si un nucleu dur, in frunte cu I.I.C. Bratianu, ca ministru de Interne, si Alexandru Averescu, la Razboi, a primit de la suveran autorizatia de a pune ordine rapid in tara. La 18 martie 1907 se declara starea de asediu pe intreg teritoriul Romaniei, urmind apoi mobilizarea generala, la care au raspuns peste 140.000 de oameni.
De data aceasta, curgea intr-adevar singele de care vorbeau ziarele: s-a tras cu tunul si s-au operat aproape 10.000 de arestari. "Adevarul" inainta la acea vreme circa 11.000 de morti in rindul taranimii. Citi au murit in timpul represiunii nu se stie nici astazi, insa, cifrele obtinute prin coroborarea mai multor surse indica aproximativ 2000 - 2500 de victime, sustine in lucrarea sa Anton Caragea.
Dupa interventia in forta, rascoala a luat sfirsit ca prin farmec, lasind in urma doar oameni nauciti de cele intimplate. Linistea a patruns iar in satele romanesti. Taranii s-au apucat de lucru. Venise vremea aratului.

La Braila autoritatile au actionat prompt

In prezentarea la nivel national a evenimentelor din 1907, Braila nu apare foarte des, si este explicabil. Fata de nenorocirile semnalate in tara, la noi nu au fost inregistrate violente extreme, nu au fost raniti, nu au fost morti. Iar singurul motiv pentru care la Braila s-a evitat masacrul a fost reactia prompta a autoritatilor. Concret, imediat ce zvonurile privind rascoala taranilor si faptele lor de violenta au ajuns la urechea autoritatilor, in oras s-a luat o serie de masuri, unele drastice, in vederea preintimpirarii unei situatii de criza. Inca din prima zi, 11 martie, in oras au fost operate mai multe arestari, in rindul socialistilor, dar si a celor banuiti ca ar putea sa tulbure linistea comunitatii. Au fost arestati toti clientii serviciului de siguranta, iar mahalalele au fost inchise. In seara de simbata, 11 martie, s-au organizat mai multe razii, in timpul carora au fost dusi in arest toti indivizii gasiti pe strazi sau prin localurile de consumatie. In total, pina duminica dimineata au fost arestate peste 300 de persoane. In plus, toate unitatile militare din oras si-au mobilizat efectivul de concentrati si rezervele contingentelor 1903, 1904 si 1905. Deci si-au triplat efectivele. De ce? Au preferat sa-i aduca pe tarani in cazarmi, sa ii tina sub control decit sa ii lase liberi in mediul inflamat - o forma mascata de a-i tine sub supraveghere. Si, totusi, in 12 si 13 martie, la portile orasului au ajuns circa 1.400 de tarani revoltati, la Faurei s-a incercat asedierea garii, la Surdila Greci primaria a fost incendiata, iar primarul batut si alungat. Zeci de proprietari de teren si arendasi au parasit conacele in miez de noapte si s-au refugiat in oras sau in capitala. Dar, cel mai important, armata nu a tras la Braila, si deci nu au fost victime.
(Va urma)




Categorie articol: 

Din cauza unor probleme ce țin de platforma Facebook, secțiunea “Comentarii” de pe platforma noastră online nu este, pentru moment, funcțională. Ne cerem scuze pentru acest incovenient și sperăm că situața va fi rezolvată cât mai curând.

Va puteți exprima opiniile, în continuare, pe pagina Facebook a cotidianului nostru,

https://www.facebook.com/Obiectiv.VoceaBrailei

Like / Share

Comentarii