Sfântul Eumenie, Episcopul Gortinei, a vieţuit în secolul al VI-lea d.H. Călăuzit de Duhul Sfânt, Eumenie şi-a împărţit averea săracilor şi a intrat la mănăstire. Atât de mult s-a umplut Eumenie de harul Duhului Sfânt, încât a strălucit cu o lumină care nu putea fi ascunsă. Era asemenea versetului biblic: “Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei cap. V, vers. 14). Datorită vieţii sfinte pe care o trăia, Eumenie a fost ales Episcopul Gortinei.
Sfântul Eumenie a propovăduit Evanghelia Lui Hristos la Roma şi în Tebaida Egiptului. Totodată, a fost tatăl sărmanilor, bogăţia nevoiaşilor, mângâierea întristaţilor, vindecătorul bolnavilor şi făcător de minuni. Astfel, în vreme de mare secetă, a adus, prin rugăciuni neîncetate, ploaie binecuvântată în Tebaida Egiptului. De asemenea, a îmblânzit un şarpe veninos, a scos afară demoni şi a vindecat mulţime de bolnavi care s-au rugat Domnului.
Sfântul Eumenie a trecut la cele veşnice în cetatea Tebaida, însă moaştele sale au ajuns în Grecia, la Raxos, locul său de origine.
Şi astfel, fiind mai întâi lumină pentru sine, Sfântul Eumenie a luminat şi pe altii. Cugetând el la Legea Domnului, mai apoi şi pe alţii i-a învăţat. Întâi a vieţuit cu sfinţenie, apoi i-a sfinţit şi pe altii. Întâi a dobândit ştiinţa sa curată, apoi a curăţit ştiinţele altora. Eumenie era foarte milostiv (numele său, “Eumenie”, se tâlcuieşte “milostiv”) şi avea viaţa plină de lucruri bune. Era tatăl sărmanilor şi bogăţia săracilor, mângâietor şi preaminunat făcător de minuni.
