Sfânta Mare Muceniţă Eufimia s-a născut în cetatea Calcedon şi a trăit pe vremea împăratului roman Diocleţian (284-305 d.H.), prigonitorul creştinilor. Tatăl sfintei, senatorul Filofron, şi mama sa, Theodorisia, erau creştini cucernici. Pentru că refuzat să împlinească porunca proconsulului Pricus de a jertfi idolilor, Eufimia a fost supusă multor torturi. Întrebată fiind de ce a sfidat porunca dată de proconsul, Sfânta Eufimia a răspuns: “Porunca împăratului şi a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii Lui Dumnezeu. Dar dacă ea este potrivnică poruncii Lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie şi combătută”. Mărturisitoarea a fost aruncată într-un cuptor încins, apoi într-o apă plină de reptile şi şerpi otrăvitori, dar, însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a scăpat de fiecare dată nevătămată. Mai apoi, Eufimia şi-a dat duhul în mânile Lui Dumnezeu, după ce a fost aruncată fiarelor sălbatice.
Sfânta Muceniţă Eufimia mai este prăznuită pe data de 11 iulie, când facem pomenirea minunii petrecută la sfintele sale moaşte. Pentru a se descoperi dacă învăţătura cu privire la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreapta credinţă - în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit - şi ereticii şi-au scris într-o altă carte învăţătura lor, şi le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După puţine zile, au deschis din nou racla şi au văzut că, la picioarele sfintei, se afla cartea ereticilor, iar cea a Sfinţilor Părinţi era chiar în mâinile ei.
Moaştele Sfintei Mare Muceniţe Eufimia au fost aşezate în Catedrala Patriarhală “Sfântul Gheorghe” din Fanar, la Constantinopol.
