Anul acesta se implinesc 100 de ani de la Rascoala din 1907, unul
din cele mai "dureroase" evenimente ale neamului romanesc.
Pe parcursul mai multor editii, ziarul "Obiectiv" si-a propus sa va
prezinte citeva din cele mai importante momente ale Rascoalei. In
documentarea acestui subiect un sprijin deosebit am primit din
partea Muzeului Brailei si a lui Adrian Trifan, muzeograf. In plus, o
imagine de ansamblu a situatiei si o prezentare "la cald" a
evenimentelor am descoperit in editiile martie - mai 1907 ale
revistelor "Amvonul - Organul societatii clerului roman" si "Scoala si
biserica". De asemenea, de capatii in documentarea noastra a fost o lucrare completa si complexa recunoscuta in mediul academic
actual, "1907 - Rascoala sau complot?", semnata Anton Caragea.
Ziarele brailene din acea vreme ne-au servit in documentarea pe
plan local.
O treime din taranii braileni nu aveau nici o palma de pamint
In anul 1907, conform statisticilor, judetul Braila dispunea de 329.838 ha teren arabil, detinute de 15.687 proprietari. Din acestia, 15.423, adica 97%, aveau sub 10 ha, in total ei exploatind 78.006 ha, adica 23,65% din suprafata arabila a judetului. Restul, 267 de proprietari, 3%, detineau exploatatii mari, de sute chiar mii de hectare. Concluzia, in 1907, in Braila, predominau marile proprietati. Mai exact, 75% din suprafata era detinuta de numai 118 mari proprietari, din care 13 cu proprietati de peste 5.000 ha. Trustul Fischer, cel pe domeniile caruia a fost aprinsa flacara Rascoalei la Flaminzi, exploata sub forma de arenda in judetul nostru 5.500 ha.
De cealalta parte, 8.623 de familii de tarani (circa o treime din populatia mediului rural), nu aveau nici o palma de pamint.
In alta ordine de idei, din cele 250.186 ha detinute de marii proprietari, doar 83.308 ha (33,3%) erau exploatate in regie, adica direct de proprietar, restul, 166.878 ha (66,7%) era exploatat prin intermediari, respectiv arendasi. Un alt lucru interesant, in judetul nostru, sistemul in dijma prevala fata de cel in bani, marii proprietari preferind sa isi valorifice singuri cerealele si sa primeasca din partea Guvernului prima pentru export.
Sub amenintarea focului, taranii au acceptat sa negocieze
Desi evenimentele din judetul nostru nu au fost de rasunet, "ca prin alte parti", taranii nu au stat deoparte, framintari, revolte, dispute cu arendasii fiind semnalate si in foarte multe localitati brailene. Cele mai importante actiuni au fost inregistrate insa la Viziru, si pe atunci cea mai mare comuna a judetului. "Din comuna Viziru, cea mai mare din judet, s-au ridicat citeva sute de tarani. Se urmarea ca trecind prin comunele invecinate, in drumul lor spre Braila, sa se uneasca si sa isi ceara dreptate", scria presa vremii.
Pe 12 martie 1907, la Bariera Calarasilor, prefectul Brailei, Nicolae Teodor Faranga, seful Politiei, Mihai Cantuniari, procurorul sef, Iuliu Eremia si seful Jandarmeriei, Ralet, "stateau si ii asteptau pe tarani". In padure (Monument - n.r.), erau ascunse trupe de artilerie, cu misiunea de a sili pe tarani sa se intoarca. Primii sositi au fost cei 400 de tarani de la Viziru. Dupa indelungi parlamentari si sub amenintarea focului (padurea era impinzita de militari, dar si de tunuri), s-a format o delegatie de 7 persoane din rindul rasculatilor. Cei 7 au fost poftiti la Prefectura, la negocieri, prezinta situatia muzeograful Adrian Trifan. Conform unor inscrisuri ale vremii, rasculatii cereau: 1) Sa se dea pamint taranilor care nu au, atit de pe mosiile statului, cit si de pe cele particulare. 2) Sa dispara arendasul, persoana care se interpunea intre ei si stat sau proprietar, iar mosiile sa se arendeze direct taranilor (Atentie! - lor direct, nu obstii - n.r.). 3) Imediata usurare a grelelor conditii impuse de arendasi sau proprietari cu ocazia arendarii mosiilor.
Tot sub amenintare, multimea de tarani a acceptat sa fie incartiruita in Gradina Monument. In ziua de 13, insa, pina in jurul prinzului, la Bariera au mai ajuns inca 1.000 de tarani. "In jurul orei 16.00, taranii devenisera agresivi. Proprietarii si arendasii din tot judetul, refugiati la Braila, au fost convocati la o intrunire la prefectura. Sub presiune, si acestia au cedat si au promis sa respecte cerintele taranilor", a mai explicat Trifan.
"Braila e serios amenintata, caci si in judetul nostru fierberea e tot asa de mare"
"Conservatorul de Braila": "Noroc ca arendasii si proprietarii au avut prudenta de a ceda, alminteri cine stie daca am fi fost scutiti de privelistea pe care am vazut-o in alte parti. Braila e serios amenintata caci si in judetul nostru fierberea e tot asa de mare, nemultumirile tot asa de adinci ca si aiurea. Amenintarea armatei si concesiile promise, au facut taranii sa se retraga spre satele lor amenintind ca daca in 5 zile, nu se vor satisface cererile lor se vor intoarce in numar si mai mare".
Concluzia, la Braila, tactica aplicata de autoritati a fost extrem de reusita. Rezultatul - s-a evitat varsarea de singe si devastarea orasului. "I-au tinut la bariera, au chemat o delegatie la negocieri, i-au lasat sa vada ca in permanenta sint sub amenintarea armatei. E de inteles de ce taranii au cedat fara impotrivire. Odata trecut primul moment de criza, autoritatile au schimbat tactica, insa", a mai spus Trifan.
La 15 martie se semnalau noi agitatii in partile Vizirului, fapt ce a impus trimiterea unei companii de vinatori si 40 de calarasi. Se schimba si strategia, taranii nu mai sint lasati sa se indrepte catre oras, se trimit trupe in teritoriu atunci cind sint semnalate focare de revolta.
La Gulianca, taranii chemati pentru concentrare s-au intors de la jumatatea drumului
In aceeasi perioada apar focare noi de revolta si in alte zone ale judetului.
"Conservatorul Brailei", din 14 martie: "In comuna Jirlau, in apropiere de Faurei, ieri si astazi, toata ziua, mari dezordini. Arendasul mosiei, Antonie Exarcu, a fost nevoit sa fuga pentru a scapa cu viata. Casa lor a fost cu desavirsire devastata. Sotia sa a fost lovita, caleasca distrusa, au scapat cu greu, cu fuga".
Un alt caz interesant, semnalat in presa si prezentat de Adrian Trifan, este cel de la Gulianca. "Despre comuna Gulianca, pe atunci apartinatoare de judetul Rimnicu Sarat, presa vremii scrie ca, in data de 14 martie s-a trimis o telegrama catre Ministerul de Interne de catre proprietarul mosiei. In telegrama acesta explica: "Domnul Ioan Dumitrescu, arendasul mosiei mele, Gulianca, a sosit in aceasta dimineata in capitala spunindu-mi ca abia a putut scapa cu viata. Satenii l-au fortat a semna un contract de invoiala, cum au voit ei, sub presiunea amenintarilor ca ii vor da foc si ca nu va scapa zdravan. A parut deocamdata a se linisti, dar a povestit ca acolo lucrurile sint grave. Mi-a spus ca mai in urma, rezervistii, care au fost chemati la Rimnicu Sarat pentru a fi concentrati (e singurul caz de acest gen in zona noastra) s-au intors de la jumatatea drumului, fara a se duce la cazarmi si au inceput a rascula din nou satenii, ca sa devasteze si sa dea foc la sate, magazii, patule, precum fac fratii lor si prin alte parti pe unde au trecut". Probabil semnalul de alarma tras de proprietar si-a facut efectul pentru ca in prezent, in sat, exista inca si conacul boieresc si fosta magazie a boierului. E posibil ca lucrurile sa se fi potolit si sa nu se fi ajuns la violente", considera Trifan.
Domeniile Coroanei au fost si ele in pericol
Tot in data de 14 martie s-au semnalat puternice agitatii si printre satenii din Sutesti, Filipesti si Rosiori. Cei din Sutesti amenintau cu distrugerea administratiei mosiilor principelui Constantin Sutu. S-a folosit o companie de infanterie de la Galati pentru imprastierea taranilor. In zilele urmatoare agitatii au mai fost semnalate la Ulmu, Ianca, Bordei Verde si pe Domeniile Coroanei de la Rusetu. Locuitorii din Ulmu au rupt invoileile cerind mosia in administrarea lor. Jugurenii au cerut ruperea contractelor amenintind cu rascoala.
In aceste zile, 60 de tarani au fost arestati in Cazarma Regimentului 3 Artilerie, 5 la Corbu, 6 la Maxineni, 18 la Gulianca, 71 la Jirlau si 2 la Domnita, pe Domeniile Coroanei.
De precizat ca, incepind cu 12 martie isi fac aparitia in judetul nostru si primele bande de agitatori si sint semnalate primele cazuri de violenta. Presa descrie pentru prima data prezenta unor grupuri de tarani din judetele vecine, Buzau si Rimnicu Sarat -"unde Rascoala a lasat urme adinci, au fost devastate mosii intregi, au fost morti si raniti". Sint atacate primariile din Surdila Greci si Faurei, mai multe mosii din zona si gara Faurei. Pentru gazetele de orientare socialista aceste grupuri erau de "luptatori pentru dreptate", pentru celelalte ziare, doar "bande de agitatori". (Va urma)
din cele mai "dureroase" evenimente ale neamului romanesc.
Pe parcursul mai multor editii, ziarul "Obiectiv" si-a propus sa va
prezinte citeva din cele mai importante momente ale Rascoalei. In
documentarea acestui subiect un sprijin deosebit am primit din
partea Muzeului Brailei si a lui Adrian Trifan, muzeograf. In plus, o
imagine de ansamblu a situatiei si o prezentare "la cald" a
evenimentelor am descoperit in editiile martie - mai 1907 ale
revistelor "Amvonul - Organul societatii clerului roman" si "Scoala si
biserica". De asemenea, de capatii in documentarea noastra a fost o lucrare completa si complexa recunoscuta in mediul academic
actual, "1907 - Rascoala sau complot?", semnata Anton Caragea.
Ziarele brailene din acea vreme ne-au servit in documentarea pe
plan local.
O treime din taranii braileni nu aveau nici o palma de pamint
In anul 1907, conform statisticilor, judetul Braila dispunea de 329.838 ha teren arabil, detinute de 15.687 proprietari. Din acestia, 15.423, adica 97%, aveau sub 10 ha, in total ei exploatind 78.006 ha, adica 23,65% din suprafata arabila a judetului. Restul, 267 de proprietari, 3%, detineau exploatatii mari, de sute chiar mii de hectare. Concluzia, in 1907, in Braila, predominau marile proprietati. Mai exact, 75% din suprafata era detinuta de numai 118 mari proprietari, din care 13 cu proprietati de peste 5.000 ha. Trustul Fischer, cel pe domeniile caruia a fost aprinsa flacara Rascoalei la Flaminzi, exploata sub forma de arenda in judetul nostru 5.500 ha.
De cealalta parte, 8.623 de familii de tarani (circa o treime din populatia mediului rural), nu aveau nici o palma de pamint.
In alta ordine de idei, din cele 250.186 ha detinute de marii proprietari, doar 83.308 ha (33,3%) erau exploatate in regie, adica direct de proprietar, restul, 166.878 ha (66,7%) era exploatat prin intermediari, respectiv arendasi. Un alt lucru interesant, in judetul nostru, sistemul in dijma prevala fata de cel in bani, marii proprietari preferind sa isi valorifice singuri cerealele si sa primeasca din partea Guvernului prima pentru export.
Sub amenintarea focului, taranii au acceptat sa negocieze
Desi evenimentele din judetul nostru nu au fost de rasunet, "ca prin alte parti", taranii nu au stat deoparte, framintari, revolte, dispute cu arendasii fiind semnalate si in foarte multe localitati brailene. Cele mai importante actiuni au fost inregistrate insa la Viziru, si pe atunci cea mai mare comuna a judetului. "Din comuna Viziru, cea mai mare din judet, s-au ridicat citeva sute de tarani. Se urmarea ca trecind prin comunele invecinate, in drumul lor spre Braila, sa se uneasca si sa isi ceara dreptate", scria presa vremii.
Pe 12 martie 1907, la Bariera Calarasilor, prefectul Brailei, Nicolae Teodor Faranga, seful Politiei, Mihai Cantuniari, procurorul sef, Iuliu Eremia si seful Jandarmeriei, Ralet, "stateau si ii asteptau pe tarani". In padure (Monument - n.r.), erau ascunse trupe de artilerie, cu misiunea de a sili pe tarani sa se intoarca. Primii sositi au fost cei 400 de tarani de la Viziru. Dupa indelungi parlamentari si sub amenintarea focului (padurea era impinzita de militari, dar si de tunuri), s-a format o delegatie de 7 persoane din rindul rasculatilor. Cei 7 au fost poftiti la Prefectura, la negocieri, prezinta situatia muzeograful Adrian Trifan. Conform unor inscrisuri ale vremii, rasculatii cereau: 1) Sa se dea pamint taranilor care nu au, atit de pe mosiile statului, cit si de pe cele particulare. 2) Sa dispara arendasul, persoana care se interpunea intre ei si stat sau proprietar, iar mosiile sa se arendeze direct taranilor (Atentie! - lor direct, nu obstii - n.r.). 3) Imediata usurare a grelelor conditii impuse de arendasi sau proprietari cu ocazia arendarii mosiilor.
Tot sub amenintare, multimea de tarani a acceptat sa fie incartiruita in Gradina Monument. In ziua de 13, insa, pina in jurul prinzului, la Bariera au mai ajuns inca 1.000 de tarani. "In jurul orei 16.00, taranii devenisera agresivi. Proprietarii si arendasii din tot judetul, refugiati la Braila, au fost convocati la o intrunire la prefectura. Sub presiune, si acestia au cedat si au promis sa respecte cerintele taranilor", a mai explicat Trifan.
"Braila e serios amenintata, caci si in judetul nostru fierberea e tot asa de mare"
"Conservatorul de Braila": "Noroc ca arendasii si proprietarii au avut prudenta de a ceda, alminteri cine stie daca am fi fost scutiti de privelistea pe care am vazut-o in alte parti. Braila e serios amenintata caci si in judetul nostru fierberea e tot asa de mare, nemultumirile tot asa de adinci ca si aiurea. Amenintarea armatei si concesiile promise, au facut taranii sa se retraga spre satele lor amenintind ca daca in 5 zile, nu se vor satisface cererile lor se vor intoarce in numar si mai mare".
Concluzia, la Braila, tactica aplicata de autoritati a fost extrem de reusita. Rezultatul - s-a evitat varsarea de singe si devastarea orasului. "I-au tinut la bariera, au chemat o delegatie la negocieri, i-au lasat sa vada ca in permanenta sint sub amenintarea armatei. E de inteles de ce taranii au cedat fara impotrivire. Odata trecut primul moment de criza, autoritatile au schimbat tactica, insa", a mai spus Trifan.
La 15 martie se semnalau noi agitatii in partile Vizirului, fapt ce a impus trimiterea unei companii de vinatori si 40 de calarasi. Se schimba si strategia, taranii nu mai sint lasati sa se indrepte catre oras, se trimit trupe in teritoriu atunci cind sint semnalate focare de revolta.
La Gulianca, taranii chemati pentru concentrare s-au intors de la jumatatea drumului
In aceeasi perioada apar focare noi de revolta si in alte zone ale judetului.
"Conservatorul Brailei", din 14 martie: "In comuna Jirlau, in apropiere de Faurei, ieri si astazi, toata ziua, mari dezordini. Arendasul mosiei, Antonie Exarcu, a fost nevoit sa fuga pentru a scapa cu viata. Casa lor a fost cu desavirsire devastata. Sotia sa a fost lovita, caleasca distrusa, au scapat cu greu, cu fuga".
Un alt caz interesant, semnalat in presa si prezentat de Adrian Trifan, este cel de la Gulianca. "Despre comuna Gulianca, pe atunci apartinatoare de judetul Rimnicu Sarat, presa vremii scrie ca, in data de 14 martie s-a trimis o telegrama catre Ministerul de Interne de catre proprietarul mosiei. In telegrama acesta explica: "Domnul Ioan Dumitrescu, arendasul mosiei mele, Gulianca, a sosit in aceasta dimineata in capitala spunindu-mi ca abia a putut scapa cu viata. Satenii l-au fortat a semna un contract de invoiala, cum au voit ei, sub presiunea amenintarilor ca ii vor da foc si ca nu va scapa zdravan. A parut deocamdata a se linisti, dar a povestit ca acolo lucrurile sint grave. Mi-a spus ca mai in urma, rezervistii, care au fost chemati la Rimnicu Sarat pentru a fi concentrati (e singurul caz de acest gen in zona noastra) s-au intors de la jumatatea drumului, fara a se duce la cazarmi si au inceput a rascula din nou satenii, ca sa devasteze si sa dea foc la sate, magazii, patule, precum fac fratii lor si prin alte parti pe unde au trecut". Probabil semnalul de alarma tras de proprietar si-a facut efectul pentru ca in prezent, in sat, exista inca si conacul boieresc si fosta magazie a boierului. E posibil ca lucrurile sa se fi potolit si sa nu se fi ajuns la violente", considera Trifan.
Domeniile Coroanei au fost si ele in pericol
Tot in data de 14 martie s-au semnalat puternice agitatii si printre satenii din Sutesti, Filipesti si Rosiori. Cei din Sutesti amenintau cu distrugerea administratiei mosiilor principelui Constantin Sutu. S-a folosit o companie de infanterie de la Galati pentru imprastierea taranilor. In zilele urmatoare agitatii au mai fost semnalate la Ulmu, Ianca, Bordei Verde si pe Domeniile Coroanei de la Rusetu. Locuitorii din Ulmu au rupt invoileile cerind mosia in administrarea lor. Jugurenii au cerut ruperea contractelor amenintind cu rascoala.
In aceste zile, 60 de tarani au fost arestati in Cazarma Regimentului 3 Artilerie, 5 la Corbu, 6 la Maxineni, 18 la Gulianca, 71 la Jirlau si 2 la Domnita, pe Domeniile Coroanei.
De precizat ca, incepind cu 12 martie isi fac aparitia in judetul nostru si primele bande de agitatori si sint semnalate primele cazuri de violenta. Presa descrie pentru prima data prezenta unor grupuri de tarani din judetele vecine, Buzau si Rimnicu Sarat -"unde Rascoala a lasat urme adinci, au fost devastate mosii intregi, au fost morti si raniti". Sint atacate primariile din Surdila Greci si Faurei, mai multe mosii din zona si gara Faurei. Pentru gazetele de orientare socialista aceste grupuri erau de "luptatori pentru dreptate", pentru celelalte ziare, doar "bande de agitatori". (Va urma)
