Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt, Crucii pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. În această zi, serbăm amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: 1. Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, la anul 335 d.H.; 2. Aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629 d.H., în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o apoi cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim (Biserica Sfintei Cruci).
Crucea răstignirii a fost aflată din porunca Sfintei Împărătese Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare. La acea vreme, s-au găsit pe Muntele Golgotei trei cruci. Pentru a afla care a fost Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi odată cu El, Patriarhul Macarie le-a spus să atingă, pe rând, cele trei cruci de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, care s-a dovedit a fi Crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos.
După această minune, patriarhul a poruncit Înălţarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Mai apoi, când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Împreiul Persan. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Bizanţului Heraclie, care a dus Sfânta Cruce în Ierusalim.
Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului.
