Originar din Silvaşul de Sus, Cuviosul Ioan de la Prislop a trăit la începutul secolului al XVI-lea, nevoindu-se într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această mică peşteră a fost săpată de către Ioan în malul stâncos şi abrupt al pârâului Silvut, fiind cunoscută sub numele de “chilia” sau “casa sfântului”. În acel loc s-a nevoit Cuviosul Ioan mulţi ani, luptându-se cu lipsurile dar şi cu ispitele diavolilor.
Cuviosul Ioan de la Prislop a fost ucis în timp ce îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei. Cronicile spun că un vânător l-a împuşcat crezând că este un animal sălbatic.
Moaştele Sfântului Ioan s-au păstrat multă vreme în peştera de la Prislop, unde veneau credincioşii din împrejurimi şi i se închinau. În prezent, însă, nu se cunoaşte unde se află trupul cuviosului. Părintele Ioanichie Bălan susţine, în marea sa lucrare “Patericul românesc”, că este foarte probabil ca moaştele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistriţa Olteană, la Curtea de Argeş sau la Cozia, aşezăminte monahale ce au fost dintotdeauna atât de legate de credincioşii şi mănăstirile Transilvaniei.
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
