Un om cu suflet, impresionat de povestea centenarului Nicolae Niculescu, publicata ieri in cotidianul "Obiectiv", i-a dus batrinului un televizor mai mare, implinindu-i, astfel, cea mai mare dintre dorinte.
Nicolae Niculescu s-a nascut la inceputul secolului XX si a trecut peste ani cu seninatate. Fara patima si fara nervi, departe de razboaiele politice si de "tunurile" economice care macina mintile si orgoliile generatiilor de astazi. Are 102 ani, locuieste intr-o garsoniera din Braila, fara averi colosale si fara sa fi rivnit la titluri si la functii. In liniste.
Ma tot intreb cu ce isi amageste batrinul Niculescu singuratatea, privind lumea colorata si zgomotoasa din interiorul televizorului si daca, printre altele, centenarul urmareste dezbaterile politice din aceasta campanie electorala. Daca spoturile publicitare ale candidatilor ii mai spun ceva, daca zimbetele si aerele de oameni pusi pe treaba il mai pacalesc inca pe batrinul nascut in 1906, cel care i-a votat pe taranisti tot timpul, pina la descalecarea rosie din anii '40. Daca promisiunile unora mai inseamna ceva pentru un batrin care a avut tot timpul sa vada ca politicienii nu sint oameni de cuvint. Daca schimburile de replici taioase, daca dosarele de coruptie sau pomenile electorale cu care unii sau altii se dau in stamba la televizor mai stirnesc interes, revolta sau intelegere. Daca ideile sau lipsa ideilor, daca tinutele impozante sau minecile suflecate, daca toate detaliile pe care le finiseaza consilierii de imagine ai politicienilor mai au vreun sens in fata ochilor unui batrin centenar. Si daca toate astea nu au nici un rost, ce anume il indeamna pe batrinul Niculescu sa aiba ambitia sa mearga la vot, asa cum a spus, pe 30 noiembrie?
Probabil ca nostalgia si dorinta ca lumea sa redevina asa cum o stia el: "Inainte de razboi si de comunisti, era alta viata, mai libera, dar si cu mai mult bun simt. Lumea era altfel, mai inteligenta, mai credincioasa, cu mai multa umanitate. Acum e o democratie nebuneasca si e prea multa rautate intre oameni".
Si credeti ca-si doreste ca lumea sa se schimbe pentru el?
Nicolae Niculescu s-a nascut la inceputul secolului XX si a trecut peste ani cu seninatate. Fara patima si fara nervi, departe de razboaiele politice si de "tunurile" economice care macina mintile si orgoliile generatiilor de astazi. Are 102 ani, locuieste intr-o garsoniera din Braila, fara averi colosale si fara sa fi rivnit la titluri si la functii. In liniste.
Ma tot intreb cu ce isi amageste batrinul Niculescu singuratatea, privind lumea colorata si zgomotoasa din interiorul televizorului si daca, printre altele, centenarul urmareste dezbaterile politice din aceasta campanie electorala. Daca spoturile publicitare ale candidatilor ii mai spun ceva, daca zimbetele si aerele de oameni pusi pe treaba il mai pacalesc inca pe batrinul nascut in 1906, cel care i-a votat pe taranisti tot timpul, pina la descalecarea rosie din anii '40. Daca promisiunile unora mai inseamna ceva pentru un batrin care a avut tot timpul sa vada ca politicienii nu sint oameni de cuvint. Daca schimburile de replici taioase, daca dosarele de coruptie sau pomenile electorale cu care unii sau altii se dau in stamba la televizor mai stirnesc interes, revolta sau intelegere. Daca ideile sau lipsa ideilor, daca tinutele impozante sau minecile suflecate, daca toate detaliile pe care le finiseaza consilierii de imagine ai politicienilor mai au vreun sens in fata ochilor unui batrin centenar. Si daca toate astea nu au nici un rost, ce anume il indeamna pe batrinul Niculescu sa aiba ambitia sa mearga la vot, asa cum a spus, pe 30 noiembrie?
Probabil ca nostalgia si dorinta ca lumea sa redevina asa cum o stia el: "Inainte de razboi si de comunisti, era alta viata, mai libera, dar si cu mai mult bun simt. Lumea era altfel, mai inteligenta, mai credincioasa, cu mai multa umanitate. Acum e o democratie nebuneasca si e prea multa rautate intre oameni".
Si credeti ca-si doreste ca lumea sa se schimbe pentru el?
