• preşedintele PNŢCD Brăila, Gheorghe Chiru, a dorit să sublinieze cu tristeţe că, astăzi, pentru prima oară în ultimii 152 de ani, România sărbătoreşte 10 Mai, fără un rege în viaţă • acesta a dorit să puncteze importanţa acestei zile
Cu tot aportul său la temelia a ceea ce urma să devină România, Alexandru Ioan Cuza într-o conjunctură mai mult decât delicată, semnează actul de abdicare la 11 februarie 1866, lăsând cale liberă dorinţei Divanului. Însuşi Cuza la sfârşitul domniei sale autoritară recunoaşte într-o scrisoare adresată lui Nicolae Golescu că: “numai un principe străin, după a mea părere, poate închezăşui viitorul României”.
O activitate intensă diplomatică soldată în primă fază cu un refuz al lui Filip de Flandra, care găsea oferta ca pe o “aventură orientală”, I.C. Brătianu obţine acordul prinţului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen care se bucura de consideraţia lui Napoleon al lll-lea cât şi a lui Wilhem l, la acea vreme rege al Prusiei, iar Otto von Bismarck a fost cel care l-a îndemnat pe tânărul ofiţer să realizeze ceea ce a rămas în istorie ca “fait accompli” .
În acest fel, în data de 8 mai 1866, după o călătorie sub nume fals, pe teritoriu duşman (Austria era în război cu Prusia), Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen ajunge la Turnu-Severin unde a fost întâmpinat de Ion Brătianu şi porneşte în călătoria peste câmp (drumuri nu existau), spre Bucureşti. Ajunge pe 10 Mai şi este întâmpinat de o mare de oameni, i se oferă cheile oraşului simbolic şi merge la Mitropolie unde depune jurământul cu mâna pe Evanghelie: “Jur de a păzi Legile României; de a menţine drepturile sale şi integritatea teritoriului”, şi aşa a şi făcut, devenind părintele unei naţiuni pe care a respectat-o, a servit-o şi a iubit-o până la sfârşitul vieţii. A fost întemeietorul României moderne!
Din acea zi, 10 Mai a devenit Zua Naţională a României cu tripla semnificaţie, pe 10 Mai 1877 Carol l proclamă Independenţa României, pe 10 Mai 1881 România devine Regat, Carol l a fost încoronat ca Rege al României.
În acest an, de 10 mai este prima oară în ultimii 152 de ani când România nu are un rege în viaţă. După moartea lui Carol, patru ani mai târziu, la sfârşitul războiului, toate dinastiile care au însemnat absolutismul monarhic în Europa, au căzut împreună cu imperiile lor, dar România a avut şansa unor Regi înţelepţi, iubiţi de popor, Ferdinand aducând întregirea României şi o Constituţie modernă la care ne raportăm şi astăzi şi după care tânjim, dat fiind problemele României contemporane care îşi au rădăcinile în actuala Lege Fundamentală, ce are multe lacune, din păcate.
În pofida actului samavolnic din 30 decembrie 1947 şi legea 363 din aceeaşi zi, prin care s-a proclamat Republica, românii au avut permanent un Rege, chiar dacă în exil, fiecare zi de 10 mai fiind un prilej de bucurie, recunoştinţă şi respect pentru valorile monarhiei constituţionale, chiar şi în anii când deasupra României trona secera şi ciocanul.
Cei fideli Regatului, Dinastiei şi MS Regele Mihai au ştiu să păstreze, dar şi să transmită generaţii la rând un model.
Acest 10 Mai ne întâmpină cu o mare tristeţe, deoarece nu mai există cel care trebuia să ducă aceste dorinţe, deziderate mai departe, Regele Mihai l al României.
Nu ne rămâne decât să gândim cu o speranţă că totuşi...”regele a murit, trăiască regele”, în aşteptarea celui care trebuie să vină.
Gheorghe CHIRU, Preşedinte PNŢCD Brăila
