După o vreme, cuvioasa s-a retras în pustie. A ajuns apoi la Mănăstirea Maicii Domnului din Helespont, iar după cinci ani a plecat în Ţara Sfântă. După ce a văzut Ierusalimul, Parascheva s-a aşezat într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului. Se spune că într-o noapte (cuvioasa avea 25 de ani) i s-a arătat un înger în vis, care i-a spus să purceadă în locurile părinteşti, că de acolo va pleca la Domnul.
Astfel, din Constantinopol, Parascheva s-a îndreptat spre Epavit, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. După un timp, şi-a dat duhul, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, fiind îngropată ca o străină. Se spune că, la un moment dat, un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au dus la ţărm, iar un sihastru care l-a găsit i-a rugat pe nişte binevoitori să-l îngroape creştineşte. Şi săpând ei groapa, au aflat trupul nestricat al Cuvioasei Parascheva. Au pus alături trupul marinarului şi l-au îngropat, dar, în noaptea care a urmat, unuia dintre creştini, Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, stând pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri; şi unul dintre aceştia îl mustra pentru ca n-a scos din groapă trupul Cuvioasei. Iar împărăteasa din vis, nimeni alta decât Parascheva, i-a poruncit să ia trupul şi să-l aşeze la loc de cinste. Aşa a ajuns trupul sfintei în Biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Şi multe vindecări minunate s-au făcut prin rugăciuni la racla Cuvioasei Parascheva.
În anul 1238, 14 octombrie, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, fiind aşezate în biserica cu hramul Maicii Domnului. În anul 1393, Bulgaria a intrat sub stăpânirea turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate în moschei. Este anul în care sfintele moaşte au fost mutate la Vidin, pentru următorii cinci ani.
După lupta de la Nicopole, din anul 1396, moaştele Sfintei Parascheva au ajuns din Vidin la Belgrad (Serbia), în anul 1398. În 1521, însă, sultanul Suleiman Magnificul a cucerit Belgradul, iar moaştele Sfintei Parascheva au fost duse la Constantinopol, fiind aşezate în palatul sultanului. Au fost apoi răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică. Astfel, trupul Cuvioasei Parascheva a fost aşezat în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice.
După transformarea acestei biserici în moscheie, moaştele au fost mutate în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) şi Sfântul Gheorghe din Fanar, noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).
Ctitorind la Iaşi biserica Sfinţii Trei Ierarhi şi amintindu-şi de Ioan Asan, care, la vremea sa, a strămutat moaştele Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Târnovo şi de Alexandru cel Bun, care a adus moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a făcut demersuri la Patriarhia din Constantinopol, pentru ca moaştele Sfintei Parascheva să fie aduse la Iaşi.
Domnul moldovean a plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice şi, drept recunoştinţă, Patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere moaştele Cuvioasei. Astfel, moaştele au fost aduse în Moldova şi aşezate, pe 14 octombrie 1641, la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi. În anul 1887, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Astăzi este hramul bisericii brăilene Cuvioasa Parascheva, din Piaţa Concordia, păstorită cu vrednicie de preoţii Stan şi Gheorghe Ştefan.
