Volumul de apă dulce care va ajunge în oceanul Atlantic de Nord, dacă procesul de topire a gheţurilor arctice va continua să accelereze, poate deregla mecanismul de formare a „apelor de profunzime" şi a curenţilor oceanici, care împreună formează un veritabil termostat climatic la nivel planetar, a avertizat paleoceanograful belgian Roger François, profesor la Universitatea British Columbia din Vancouver, transmite agerpres.ro.
Coordonator al misiunii ştiinţifice de la bordul spărgătorului de gheaţă canadian CCGS Amundsen, acest om de ştiinţă belgian studiază istoria climatică a planetei pornind de la secretele oceanelor. El se află în Arctica în această toamnă unde conduce o echipă de 40 de specialişti în încălzire globală.
Un proces de topire rapid
Refuzând tonul alarmist, Roger François a explicat că de mai bine de 2 milioane de ani se produc nişte cicluri climatice „bine delimitate", temperaturile medii globale crescând şi coborând la fiecare 100.000 de ani, calota glaciară arctică extinzându-se şi apoi topindu-se rapid. Ultima perioadă de încălzire naturală a climei s-a produs în urmă cu 15.000 - 20.000 de ani, când nivelul oceanului planetar a crescut cu 130 de metri. „Aceasta pare a fi tendinţa în urma topirilor accelerate a calotelor glaciare din Groenlanda şi Antarctica. Principala diferenţă este că acum procesul de topire este mult mai rapid decât în trecut", a explicat el.
Fiecare ciclu climatic este marcat de o creştere a volumului de dioxid de carbon din atmosferă, care, încheierea ultimului ciclu climatic, a avansat de la 180 de părţi pe milion la 280 ppm, în decurs de 5.000 de ani. Până la sfârşitul secolului XVIII, când a început Revoluţia Industrială, nivelul s-a menţinut la 280 ppm, pentru ca acum să depăşească 400 ppm. „Dacă vom continua în acest fel, şi se pare că asta facem, vom ajunge să înregistrăm până la sfârşitul secolului niveluri ale concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă similare celor din perioada dinozaurilor, în Mesozoic", când se înregistrau 1.000 ppm.
Ultimul proces de topire a calotei glaciare a fost urmat de o perioadă neobişnuit de lungă de stabilitate climatică, o coincidenţă fericită care i-a permis speciei Homo sapiens să se extindă şi să se dezvolte. „Civilizaţia noastră, aşa cum este ea, este de fapt un rezultat direct al schimbării climatice", a subliniat omul de ştiinţă belgian.
Un sistem complex
Alterarea procesului de formare a apelor de adâncime cu conţinut ridicat de sare reprezintă doar unul din mai multe fenomene climatice care pot amplifica efectele încălzirii globale. Alterarea unor astfel de mecanisme de feedback pentru reglarea climatică poate duce la scăparea de sub control a schimbărilor climatice. În plus, „nu cunoaştem încă toate mecanismele de feedback implicate în aceste schimbări, de unde şi îngrijorarea noastră", a adăugat el.
„Întregul sistem (de reglare climatică a Pământului) este extraordinar de complex. Nu este ceva pe care să putem experimenta. Discutăm despre procese care se produc la nivel global. Dacă neglijăm un singur şi aparent insignifiant detaliu, totul se poate da peste cap", a concluzionat el.
