• începând de vineri, 29 martie, brăilenii vor putea vizita expoziția incluzând piese din colecțiile Secției Memoriale a Muzeului Brăilei „Carol I” • expoziția va fi deschisă publicului până pe 12 mai, la Casa Memorială Dumitru Panaitescu Perpessicius, de pe Strada Cetății nr. 70
In memoriam Dumitru Panaitescu Perpessicius, (născut 1891, Brăila - decedat 29 martie 1971, București), critic și istoric literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române, cu rădăcini adânci în Comunitatea Elenă de la Brăila, de la a cărui moarte se împlinesc, iată, 53 de ani.
Secția Memoriale a Muzeului Brăilei „Carol I” organizează vineri, 29 martie, la Casa Memorială „D. P. Perpessicius”, de pe Strada Cetății nr. 70 (zona istorică a Brăilei) expoziția temporară „Remember Perpessicius”, cu piese din colecțiile secției. Începând de vineri, 29 martie, și până pe 12 mai a.c., brăilenii vor putea vizita expoziția dedicată memoriei marelui brăilean de origine greacă, editorul operei eminesciene, el însuși poet și scriitor remarcabil. Coordonatorul expoziției este muzeograful Liliana Șerban, șef Secția Memoriale a Muzeului Brăilei „Carol I”. Cităm din prezentarea pusă la dispoziție de organizatorii evenimentului cultural:
„Perpessicius… era o alcătuire umană de o gingășie, de un parfum al sufletului și al minții, cum rareori natura izbutește. A trebuit să curgă multă apă pe Dunăre, iar pe valurile ei multe balade și suspine, au trebuit să înflorească de multe ori salcâmii din Brăila, umplând nopțile de mireasma lor grea și dulce, și de multe ori a trebuit să apună luna peste sălciile din Baltă, și de multe ori să răsară Luceafărul peste Munții Măcinului, au trebuit să sosească multe corăbii în acel port dunărean, cosmopolit și sentimental, încărcate cu rodii și smochine, pentru ca, în cele din urmă, din aluatul nostru românesc, să se plămădească un om ca Perpessicius. Ce alcătuire de necrezut, pentru un critic literar... Dunărea n-a dus atâtea grâne și atâtea mirodenii, câtă azimă și câte miresme - de tei, de salcîmi, de iasomie - erau în făptura lui Perpessicius. Cărturar până în ultima celulă a ființei, pașii săi de cavaler fără frică și fără prihană al ideii nu trezeau ecoul unor bolți abstracte, ci foșnetul unor livezi pururi înflorite, pline de zumzetul albinelor”.
