Scrisă de Adolf Hitler în anii 1923-1924, pe când era încarcerat în Bavaria, la Landsberg am Lech, pentru o tentativă de lovitură de stat, „Mein Kampf" - „Lupta mea" a devenit cartea de căpătâi a național-socialismului. La fel s-a întâmplat, câțiva ani mai târziu, cu „Cărticica șefului de cuib", a lui de Corneliu Zelea Codreanu, și după alți câteva zeci de ani cu „Micuța carte roșie" a lui Mao Zedung, care încerca să justifice „Revoluția Culturală".
Conform legii, „Mein Kampf" a devenit, la 70 de ani de la moartea lui Hitler, liberă de drepturi de autor - care au aparținut până acum landului federal Bavaria -, astfel încât oricine o poate publica.
În Germania, la începutul anului, a fost publicată, pentru prima oară după al doilea Război mondial, o ediție adnotată a „Mein Kampf". Cartea s-a situat de la început pe primele poziții ale topurilor de vânzări, ajungând în scurt timp pe locul I, la categoria nonficțiune, în top-ul revistei Der Spiegel. Probabil că la asta a contribuit și tirajul foarte mic - câteva mii de exemplare. În comparație, săptămâna trecută, ziarul italian de dreapta „Il Giornale" (proprietate a familiei Berlusconi) a distribuit „Mein Kampf" la pachet cu întreg tirajul cotidianului (cca 200.000 de exemplare).
Până în 1945, când a luat sfârșit cel de-al doilea Război mondial, „Mein Kampf" se vânduse în 12 milioane de cópii și fusese tradusă în aproape 20 de limbi.
Polemicile pe marginea oportunității republicării „Mein Kampf" nu vor înceta niciodată. Până la urmă, însă, parafrazând o expresie celebră, „răul se ascunde în mintea celui care citește..."
