* ne-a mărturisit regizorul Lucian Sabados, managerul Teatrului „MARIA FILOTTI”, care, din 10 februarie, va fi un tânăr pensionar
După șapte ani și jumătate la conducerea Teatrului brăilean, din 10 februarie, regizorul Lucian Sabados se pensionează. Pentru managerul Teatrului “Maria Filotti”, fiecare an petrecut la Brăila a însemnat experiențe și proiecte noi, colaborări cu teatre importante din țară și de peste hotare, dar și o mare dăruire pentru comunitatea acestui oraș. Pentru spectatorii brăileni care au trecut pragul Teatrului, Lucian Sabados nu era doar managerul instituției de cultură, ci o gazdă jovială, un adevărat prieten care își întâmpina oaspeții cu zâmbetul pe buze și cu brațele deschise. Pentru toate eforturile depuse pentru promovarea culturii brăilene și a Teatrului „MARIA FILOTTI”, respect, sănătate și putere de muncă în continuare!
- Se spune că anul 2020 a fost un an atipic. Eu aș spune că, pentru Cultură, pentru artiști în mod special, a fost un an greu. Cum a fost anul care s-a încheiat pentru Teatrul MARIA FILOTTI și pentru managerul Lucian Sabados?
- Nu puteam să facem excepții. Pentru toată lumea, a fost un an extrem de trist, de frustrant și periculos. Situația continuă să fie oarecum periculoasă, dar încercăm să aspirăm către normalitate și să ne mobilizăm. Pentru Teatrul MARIA FILOTTI a fost un an în care multe dintre proiectele inițiale au trebuit modificate din mers. Este normal, pentru că, practic, două luni noi am fost în starea de urgență și nici nu am avut voie să ne vedem.
- Pentru actorii brăileni, anul 2020 a început în forță. Ce a urmat?
- Da, așa este, începutul anului a fost cât se poate de bun, am avut vizionarea internă în decembrie 2019 și avanpremiera în 19 ianuarie 2020 la un spectacol minunat, „ASTA-I TINEREȚEA NOASTRĂ”, cu un text-manifest american excepțional al lui Kenneth Lonergan, în regia lui Radu Iacoban, unul dintre cei mai interesanți creatori de teatru, care ne-a făcut cadou și „CÂNTĂREAȚA CHEALĂ”, în urmă cu doi ani.
Lucrăm de zor la „STEAUA FĂRĂ NUME”, un proiect pe care mi l-am dorit enorm, de când am venit la Brăila, pentru că, după Caragiale, Mihail Sebastian este al doilea autor român cel mai reprezentat.
- ...și este și brăilean!
- Da, este și brăilean! Astfel, lucrând ani de zile la „Festivalul internațional MIHAIL SEBASTIAN”, împreună cu „Comunitatea Federațiilor Evreiești din România”, m-am apropiat și mai mult de opera lui Mihail Sebastian și atunci, miza pentru „STEAUA FĂRĂ NUME” era foarte importantă. Din păcate, cu doar două săptămâni înainte să iasă premiera, care era programată pe 27 martie 2020, de „ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI”, a apărut starea de urgență și reluarea acestui spectacol, în regia lui Cristian Ban, a fost destul de complicată. Asta, deoarece decorul realizat de mai vechea noastră colaboratoare, minunata scenografă Cristina Milea era unul foarte minimalist, superb, dar s-a produs distanțarea socială, iar situația a devenit mai complicată, pentru că trebuia regândită mișcarea scenică, pentru a proteja actorii de o eventuală îmbolnăvire. Nu am avut de ales și a trebuit să amân spectacolul, reluarea este programată pe 16 februarie, cu avanpremiera pe 5 martie, iar premiera va fi pe 7 martie. În sfârșit, sper să vadă luminile rampei „STEAUA FĂRĂ NUME”, un spectacol grandios, așa cum era și opera lui Sebastian.
- Ce alte proiecte aveți în derulare în această perioadă?
- Se află deja în desfășurare un proiect în regia lui Radu Nichifor, propunerea îi aparține, este un text clasic foarte cunoscut al lui Robert Thomas, un maestru al comediei polițiste, este o piesă cu multe elemente sarcastice, chiar grotești pe alocuri - iar premiera piesei „JOC DUBLU”, va fi în jur de 20 martie, probabil cu o premieră oficială de „ZIUA INTERNAȚIONALĂ A TEATRULUI”. Dar, toate aceste informații pe care vi le ofer, depind de situația epidemiologică a momentului, totul este supus nesiguranței.
- Printr-o situație epidemiologică delicată a trecut întregul colectiv și anul trecut, dar ați reușit să depășiți problemele și să oferiți brăilenillor spectacole deosebite, în aer liber, în spațiul amenajat în Parcarea Poliției.
- Anul trecut, la începutul lunii mai, a fost un moment foarte special, am avut o întâlnire cu dragii mei colegi, care se săturaseră de carantină, s-au mobilizat extraordinar și am convenit, de comun acord, să realizez eu, ca regizor, două spectacole în paralel, ceea ce a fost un maraton și o bucurie pentru spectatori. E vorba de o idee mai veche, pe care domnul primar Dragomir a îmbrățișat-o de la început, de a proiecta o stagiune de vară, prin care am încercat să recuperăm cele două luni pierdute în primăvară. Am ales împreună locația, în parcarea Poliției, pe strada Mihail Sebastian, la intersecția cu Mihai Eminescu și a fost o experiență extraordinară. În acest an, eu împlinesc 30 de ani de directorat în teatru, în cele două teatre pe care le-am păstorit, dar niciodată nu mi s-a întâmplat să susțin o stagiune de vară. Iată că, și la 63 de ani te poți reinventa și mi-a plăcut extraordinar mult că publicul brăilean a fost necondiționat alături de noi, am păstrat cu strictețe toate regulile de distanțare și, deși a fost o vară foarte grea, toată lumea a fost alături de noi.
Cele două premiere au fost „ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ”, minunatul text al lui Dumitru Solomon și o selecție, un colaj special din Teodor Mazilu, pornind de la textul „Proștii sub clar de lună”, piesa – „FRUMOS E ÎN SEPTEMBRIE LA VENEȚIA”. Am plecat de la ideea de a face spectacole cu puțini actori și am ales tema cuplului în lumea contemporană în ambele spectacole.
După stagiunea de vară, am intrat din nou în sală, am fost printre băftoșii care, având o situație epidemiologică convenabilă la Brăila, ne-am putut permite să jucăm la o treime din capacitatea sălii în perioada 2 octombrie - 8 noiembrie, după care s-au închis iar teatrele până în 10 ianuarie 2021, când am revenit cu „RAPSODIE ÎN DOI”, spectacolul meu.
Până la revenirea în sală, am realizat alte trei spectacole-lectură, foarte interesante, realizate de mine, într-un parteneriat cu Inspectoratul școlar, spectacole cu lucrări și autori care se regăsesc în programa școlară. Două spectacole sunt inspirate din opera lui Caragiale, din „MOMENTE ȘI SCHIȚE”, primul fiind destinat elevilor din ciclul primar și gimnazial, iar cel de-al doilea, celor de liceu, cu lucrările mai speciale. Sunt două spectacole -lectură adorabile, pe care le-am făcut pe suport digital și pe care le-am cedat Inspectoratului școlar, cu care avem un parteneriat, dar care nu au un circuit public. Al treilea spectacol-lectură gândit de mine, „ÎN NUMELE IUBIRII”, este compus din șase sonete excepționale din seria uriașă a „SONETELOR” lui Shakespeare și din fragmente din trei comedii – „VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ, A 12-A NOAPTE” și „CUM VĂ PLACE”.
Este un spectacol atipic, între un spectacol-lectură și unul normal, pentru că am vrut să pun în valoare toate spațiile teatrului, am filmat în diferite spații și am filmat cu absolut toată echipa de actori, ca și în celelalte spectacole.
- Ce alte proiecte aveți pentru acest an?
- Eu m-am referit doar la aceste proiecte, pentru că, al doilea mandat al meu urmează să se termine în iulie 2021, dar această situație specială a pandemiei a creat dificultăți majore, iar eu, după 30 de ani de management și uzură, am decis ca, din 10 februarie, să solicit să ies la pensie anticipat, cu 5 luni mai devreme. Sigur că nu este ușor, l-am informat pe domnul primar, care a primit vestea cu părere de rău, dar m-a înțeles foarte bine.
- Cum îmbrățișați ideea că, din 10 februarie sunteți un tânăr pensionar?
- Un artist are o meserie liberală, pe care o poate face oricând și în afara unui contract. M-am atașat foarte mult de colectiv, de comunitatea brăileană, de spectatori, dar cred că am luat o decizie înțeleaptă, nu aș vrea să fiu judecat. De aceea, aș dori ca persoana care va veni ca director interimar și apoi, ca manager, să iubească teatrul și comunitatea, să își iubească colegii și să îi pună în valoare, cel puțin atât cum i-am iubit eu în cei șapte ani și jumătate. Teatrul este o instituție care este alimentată din taxele și impozitele brăilenilor și mi se pare un gest de obligație, ca pe lângă CALITATEA spectacolelor, să oferim spectatorilor noștri căldură, pentru că și ei au fost alături de noi și anul trecut, când am jucat într-o parcare, dar și în timpul reparației teatrului, când noi nu am închis teatrul și am jucat printre schele, în praf, iar brăilenii erau alături de noi.
- În toți acești ani, de când ne cunoaștem, am vorbit despre regizorul, despre managerul Lcian Sabados. Acum, în prag de pensionare, aș dori să ne spuneți cine este OMUL Lucian Sabados?
- Omul este un împătimit al familiei, am un cult pentru familie, și după șapte ani și jumătate, când ai 64 de ani, te gândești foarte serios că anii nu se mai întorc, dar te gândești și la sacrificiul familiei tale și, nu în ultimul rând, la situația de pandemie care a creat un haos total. Se știe că sunt un împătimit al muzicii, la jazz m-am profesionalizat, sunt deja un promotor, am creat opt festivaluri. La Brăila, am păstorit patru ani secțiunea de consacrați a „FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE JAZZ JOHNNY RăDUCANU”, inițiat de Gheorghe Bunea Stancu, fostul președinte al Consiliului Județean, care îi promisese marelui artist că va iniția un festival pentru el și s-a ținut de cuvânt. Festivalul ar trebui să se întoarcă însă la un format mai solid internațional, pentru că, la ultimele ediții s-a cam coborât steagul și este păcat. Organizatorii trebuie să știe că, atunci când lucrezi pe bani publici, aceștia trebuie să fie foarte bine cheltuiți și cu logică. Când ai un singur festival pe an, în numai trei seri, răspunderea organizatorilor este să ofere brăilenilor bucuria de a se întâlni cu mari personalități ale jazz-ului, bucurie compensată cu un sacrificiu financiar. Eu rămân legat sufletește de acest festival și, dacă organizatorii vor avea nevoie de mine, voi veni oricând, pentru că deocamdată este o plecare temporară, fiind o meserie liberală, iar la Festivalul de jazz mi-aș dori să readucem la Brăila marii artiști ai genului.
- Ce mesaj aveți pentru brăileni?
- Brăilenilor le doresc din suflet să iubească în continuare, la fel de mult teatrul și pe actorii brăileni, care merită acest lucru, iar colectivului Teatrului „MARIA FILOTTI” îi doresc multă sănătate și inspirație și să își aleagă un conducător pe măsura acestei embleme, nu doar pe măsura teatrului brăilean, ci pe măsura teatrului românesc! Le doresc succes în toate proiectele, iar eu sunt alături de ei sufletește și voi fi alături de ei la premierele brăilene. Și să vă mai spun un secret - nu am cum să mă rup de Brăila, după șapte ani și jumătate! În plus, nora mea este brăileancă, cuscrii mei sunt aici, iar eu abia aștept să crească nepotul meu, Tudor-Maximilian, care acum are nouă luni și jumătate și să îl aduc să ne plimbăm pe Dunăre și prin alte locuri frumoase din Brăila. Este doar o despărțire temporară, iar eu rămân legat sufletește de Brăila și de viața culturală de aici.
- Pentru tot ce ați făcut pentru cultura brăileană și pentru Teatrul „MARIA FILOTTI”, vă mulțumesc în numele tuturor iubitorilor de teatru și vă doresc sănătate și putere de muncă în continuare!
(A consemnat TUDORIȚA TARNIȚĂ)
