• afirmă omul de afaceri liberal Florin Cîrligea, referindu-se la realitatea cu care se confruntă sectorul privat în România • într-un scurt interviu, Cîrligea explică de ce în acest an nu mai există în Top 300 niciun om de afaceri brăilean
-Sunteţi unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din judeţul Brăila, care a creat câteva sute de locuri de muncă. Pentru prima dată în ultimii zece ani, constatăm că, în Capital Top 300, din judeţul Brăila nu mai există niciun om de afaceri brăilean. Care ar fi explicaţia?
- Ştim cu toţii că judeţul Brăila, deşi are un potenţial extraordinar din foarte multe puncte de vedere, nu a avut o strategie de dezvoltare coerentă, nu a existat un plan al investiţiilor publice care să susţină creşterea mediului de afaceri. Uitaţi-vă că, de peste 25 de ani vorbim despre un pod peste Dunăre şi, când unii ne asigură că el se va face, aflăm de la Bruxelles că, de fapt, proiectul nu a fost înaintat încă la finanţare. S-a tot discutat despre drumurile expres de care Brăila are nevoie, aşa cum putem constata că nu există o strategie a Dunării. Avem aici, la noi acasă, cea mai importantă “autostradă” a Europei, care este Dunărea, dar pe care nu o folosim corespunzător nici din punct de vedere economic, nici turistic. Pauperizarea Brăilei se regăseşte, de fapt, la toate nivelele. Aşa că de ce să ne mirăm că nu mai avem oameni de afaceri brăileni în Capital Top 300?
-Care este cea mai mare provocare a unui om de afaceri astăzi?
- Sunt aşa de multe, că nici nu ştiu cu care să încep! Inflaţia, despre care se vorbeşte foarte puţin, în realitate se resimte foarte mult în mediul de afaceri. Preţul la energie a crescut cu 20%, costurile cu salariile aproape s-au dublat. Ca firmă, ca să te dezvolţi, ai nevoie de credit pentru investiţii şi pentru activitatea curentă. Ori, în ultimul an, din octombrie 2017, indicele ROBOR a crescut cu mai mult de 300%, ceea ce a dus aproape la o dublare a dobânzilor bancare! Gândiţi-vă că, în ultimul an, costurile cu salariile au crescut cu 40%, iar dobânzile bancare s-au dublat. Toate acestea sunt suportate din ceea ce ar putea să însemne profit, iar în aceste condiţii, profit nu prea mai există! Nu mai pun la socoteală tot felul de taxe şi impozite apărute peste noapte. Se gândeşte cineva cât plăteşte o firmă mijlocie sau mare pentru taxa de solidaritate? Tot bani sunt şi ăştia, tot cheltuieli. Mie nu-mi pare rău că nu mai apar în topuri, eu mă bucur că, în ciuda ostilităţilor de tot felul, nu am fost nevoit să restrâng activitatea şi să dau oameni afară!
-Lipsa personalului nu este o altă dificultate pe care o resimţiţi?
-Ba da, personalul de bună calitate este tot mai greu de găsit. În România, totul este anapoda, iar desfiinţarea şcolilor de meserii ne pune pe toţi angajatorii în postura de a găsi greu oameni calificaţi. Intrăm într-un cerc vicios: dacă statul pune presiune pe mine, cu taxe, impozite şi dobânzi mari, eu nu am de unde mări salariile, iar oamenii pleacă în străinătate, unde statul este prietenos cu investitorii, inclusiv cu cei foarte mici. Este anormal ca cineva care termină şcoala să primească direct ajutor de şomaj, în loc să-i fie acordată o primă de angajare. Mai ales că peste 25-30% dintre cei între 18 şi 25 de ani preferă să stea acasă, în loc să se angajeze. Nu este normal ca statul să încurajeze tinerii să stea acasă, să le dea şomaj, în loc să îi încurajeze să meargă la muncă. Personalul devine o problemă tot mai acută în România, indiferent despre care regiune de dezvoltare vorbim. Uitaţi-vă că, la Bucureşti, construcţiile civile se fac cu muncitori aduşi din Vietnam, iar în zona Nord-Est, până şi medicii sunt tot mai mulţi din Republica Moldova.
-Există o lipsă de politici publice pe care mediul de afaceri o resimte?
-Da, totul e anapoda la noi, nimeni nu vrea să gândească politici coerente, care să mă facă şi pe mine, om de afaceri, să am predictibilitate fiscală şi legislativă. Dacă te uiţi pe statistici, inflaţia este de 4,7%. În realitate, vă spun eu cât este: 20%! Pentru că asta este majorarea reală a preţurilor la combustibil, energie şi hrană. De asta, este tot mai greu să rezişti sau să faci profit, dacă ai o afacere serioasă. Cum spuneam, mă bucur că, împreună cu cei 300 de salariaţi, reuşim să facem să meargă o afacere din care avem de câştigat cu toţii!
