• aflată în zona istorică a Brăilei, vila cu 14 camere de pe B-dul Al. I. Cuza nr. 89 a fost estimată la 350.000 - 450.000 de euro, de Casa de Licitaţii Artmark Historical Estate • în urmă cu un secol, aici erau sediile mai multor companii de prestigiu • ulterior, clădirea a adăpostit internatul Liceului Sanitar, apoi SC Drumuri şi Poduri SA Brăila
Ridicată la sfârşit de secol XIX pe una dintre cele mai frumoase şi mai vechi artere ale oraşului - Bulevardul Alexandru Ioan Cuza - vila de la numărul 89 a fost restaurată la interior şi la exterior, iar acum va fi vândută la licitaţie.
Potrivit Artmark Historical Estate, cu sediul în Bucureşti, clădirea a fost estimată la 350.000 - 450.000 de euro, preţul de pornire a licitaţiei fiind de 290.000 de euro. Ridicată pe o proprietate generoasă, de 872 de mp, din care 704 mp suprafaţă construită (suprafaţă utilă 491 mp), vila din cărămidă de pe B-dul Cuza 89 are demisol, parter şi etaj şi a adunat între zidurile sale tăcute mai bine de un secol de istorie. Brăilenii o ştiu foarte bine, pentru că aici s-a aflat, până nu demult, sediul SC “Drumuri şi Poduri” SA, cu vestita bornă kilometrică de la intrare.
“Construcţia se distinge prin linia neoclasică dată de simetria compoziţiei. Se remarcă ancadramentele ferestrelor şi reliefurile mici, cu benzi de caneluri, ce dau iluzia unor coloane încastrate cu bază simplă şi capiteluri compozite vegetale. Motivul este reluat, la o scară diferită, pe întreaga faţadă ornamentată cu stucaturi şi goluri în formă de romb. Anul de construcţie al casei este necunoscut, însă coincide cu cea mai înfloritoare perioadă din istoria oraşului, respectiv a doua jumătate a secolului XIX”, precizează site-ul artmarkhistoricalestate.ro.
O casă încărcată de istorie
Poziţionată strategic, în vecinătatea bisericii cu hramul “Înălţarea Domnului” - cunoscută drept “Biserica Bulgărească” - vila de pe B-dul Cuza a adăpostit, în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, birourile câtorva societăţi comerciale de succes. Imediat după Primul Război Mondial, mai precis în anul 1924, Almanahul Ziarului “Monitorul Brăilei” publica o pagină întreagă de reclamă pentru trei firme ce funcţionau în spaţiul de pe B-dul Cuza nr. 89 (corespunzător numărului 79, la acea vreme). Este vorba de societatea “Hofherr Schrantz Clayton Schuttleworth” AG (“fabrici de maşini agricole şi industriale”), care apare cu o pagină de reclamă şi în anuarul din anul 1913; “Urania”, cunoscută societate de asigurări şi reasigurări; MN “Gluckmann-Feliceanu” (“Omul Fericit”/”Fericitul”) - întreprinderi comerciale agricole, industriale şi tehnice.
Demn de remarcat este faptul că “Hoffherr şi Clayton” comercializa cu succes garnituri de treierat, pluguri cu tractoare pe benzină şi motorină, semănătoare, secerătoare, vânturătoare, batoze de bătut porumb, postamente şi motoare pentru mori şi industrie, precum şi pietre de moară franţuzeşti “de cea mai bună calitate”.
Ulterior, clădirea a găzduit internatul Liceului Sanitar, cu cămin şi cantină, iar mai recent societatea comercială “Drumuri şi Poduri” SA.
Bulevardul Alexandru Ioan Cuza are o existenţă multiseculară. Potrivit istoricilor, fundată încă de la 1540, Cetatea Brăilei ocupa aria cuprinsă astăzi între străzile (denumite cât se poate de sugestiv) Cetăţii, Citadelei, Cazărmii şi Militară, la nord de Grădina Mare şi Vadul Schelei şi până la Bulevardul Cuza. Oraşul propriu-zis era delimitat de un arc de cerc denumit “Bulevard”, care mai apoi va primi numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza. De altfel, în ziua de 23 februarie 1859, aflat în drum spre Bucureşti, domnitorul Cuza a înnoptat la un han din Brăila, aflat undeva în spatele Muzeului Brăilei de astăzi. Despre vizitele domnitorului Carol I (devenit mai apoi Rege al României) vom pomeni cu altă ocazie.
Pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza a fost construită, în anul 1886, clădirea Liceului “Nicolae Bălcescu” (actual Colegiu Naţional “Nicolae Bălcescu”), pe un teren donat de Primăria Brăilei, iar în anul 1922 a fost ridicată Baia Comunităţii Israelite, opera arhitectului I.L. Predinger (la numărul 63). Alături, se află fostul local al Liceului Sanitar, de asemenea monument istoric de la începutul sec. XX.
În a doua jumătate a sec. XIX, când a fost construită clădirea de la numărul 89, Brăila devenise, deja, cel mai important port la Dunăre al României, cu regim de porto-franco (scutiri de taxe), străzi pavate, fabrici, farmacii, bănci, tipografii şi ziare. La început de secol XX, Brăila avea tramvaie şi iluminat electric pe străzi, mori şi agenţii fluviale şi făcea comerţ cu toată Europa. Denumită şi “Mica Marsilie”, Brăila noastră era mai degrabă un prosper oraş occidental. Nu întâmplător, în perioada interbelică, Nicolae Iorga afirma: “Nu Brăila este fiica Principatului Ţării Româneşti, ci ea este maica acestuia”.
