Mergi la conţinutul principal
Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila - Cronică de spectacol

“SCLAVI” - Cum (nu) se face teatru în mod etic

Prin 2016 sau 2017 s-a jucat la Brăila spectacolul „București. Instalație umană”, un proiect al ARCUB București, primul spectacol pe teme sociale pe care l-am văzut. În acea perioadă abia începusem să urmăresc știrile în mod conștient, să am un oarecare spirit civic, să înțeleg cum deciziile politice ne afectează viețile private, iar „București. Instalație umană” se adresa unor preocupări și neliniști de-ale mele pe care nu învățasem, încă, să le verbalizez. 

Mai mult, nu știam că ai voie să faci teatru în acest fel: nu exista un fir narativ, era mai degrabă un montaj de momente care făceau referire la evenimente foarte actuale, printre altele incendiul de la Colectiv sau clădirile care se vor dărâma la primul cutremur. Mi se părea, pentru prima oară, că teatrul poate schimba ceva, că e curajos și necesar.

Cred în continuare că teatrul social e curajos și necesar, dar entuziasmul meu s-a mai temperat și atitudinea mea s-a mai nuanțat. Nu mai sunt convinsă că teatrul schimbă ceva pe cont propriu, ci că e mai mult în poziția de a acompania măsuri pe mai multe nivele - de asemenea, în măsura în care schimbă ceva, nu e necesar să fie explicit social. Între timp, am fost expusă la mai multe spectacole de acest gen și pentru că ele apar din ce în ce mai des. E bine că se creează un context favorabil lor, dar această evoluție vine cu riscurile sale.

Iată că mă întâlnesc din nou cu o reprezentație care vorbește unor griji de-ale mele: cum se face teatru în mod etic, cum/dacă e posibil să reprezinți membrii ai unei comunități defavorizate din care nu faci parte, cât profită un artist de pe urma unui astfel de demers, care este efectul asupra persoanelor aflate în situația expusă. Sunt unele din temele pe care le pune în discuție „Sclavi”, producție a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava. Un tânăr actor bucureștean în căutarea succesului dorește să pună în scenă un caz real de sclavie de la o stână din România. Dorind să o facă într-un mod cât mai autentic, invită o victimă a incidentului, un bărbat tânăr, la București, ca să joace în spectacol și să contribuie la scrierea scenariului prin mărturiile sale.

Totuși, procesul este mai complicat decât se aștepta actorul, căci acesta nu reușește să înțeleagă poziția în care se află tânărul bărbat - reacționează agresiv și îl jignește atunci când el nu își expune cu maximă disponibilitate traumele prin care a trecut. Insinuează că oamenii care rămân pasivi în cazul situațiilor de abuz ar trăi, de fapt, un caz și mai grav de sclavie, ar fi „adevărații sclavi”, și mereu își justifică furia prin motive egoiste: bărbatul ar fi un obstacol în calea succesului. Partenera actorului îi reproșează toate acestea într-un mod aproape tezist. Dar nici ea nu e nevinovată, căci încercând să îl facă pe bărbat să mărturisească, îl atrage într-o dinamică sexuală cu tente de exploatare. Atunci când devine clar că cei doi parteneri își proiectează problemele de cuplu asupra lui și îl fac, astfel, să sufere, bărbatul pleacă și reacționează cel mai matur dintre ei trei, deși partenerii îi subestimează constant capacitățile cognitive. Cu toate acestea, victima nu este idealizată și spectacolul nu îi cere să se comporte exemplar ca să fie demnă de compasiune, deși, din păcate, multe produse artistice cad în această capcană a purității morale.

Un posibil comentariu personal ar fi că abuzul în astfel de contexte se produce, adeseori, în moduri mai subtile, și mi-ar fi plăcut o explorare și a acestora. În orice caz, „Sclavi” deschide conversații foarte necesare fără pretenția de a oferi soluții prescriptive, ci atrăgând atenția asupra unor realități care, de prea multe ori, rămân nechestionate.     

 

Teatrului Municipal “Matei Vișniec” Suceava

“SCLAVI” de Maria Manolescu Borșa

Regia artistică: Cosmin Panaite

Scenografie: Réka Oláh

Atmosferă sonoră: Oana Hodade

Mișcare scenică: Andreea Belu

Grafică: Benedek Levente

Distribuția: Horia Andrei Butnaru, Diana Lazăr, Costin Bucătaru, Cătălin Ștefan Mîndru, Cristina Florea

 

* Corina Andreea PREDA este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2022 -șefă de promoție), iubitoare de teatru și colaboratoare a cotidianului “Obiectiv”.

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro