• surpriză de proporții, duminică, 24 septembrie, ora 20.00, pe Faleză
Ediția din acest an a festivalului se va încheia cum nu se poate mai bine, cu un concert al legendarei trupe Azur. Deși generația tânără a auzit acest nume abia recent, odată cu coverul făcut de cântăreața Delia la piesa “Lololo”, Azur rămâne una dintre cele mai longevive și de succes formații de muzică de petrecere din România.
Înființată în anul 1977, la Brăila, de solistul Nelu Vlad, formația Azur a cunoscut un succes răsunător cu hiturile “Mona (Se mărită Mona)”, “Cenușăreaso”, “Domnișoară, domnișoară”, “În stație la Lizeanu”, etc. În cei aproape 47 ani de carieră au susținut peste 5.000 de concerte, au bucurat milioane de oameni și continuă să fie “în vogă”. Nelu Vlad, solistul trupei Azur, ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre carieră, bucătărie și concertul ce va avea loc duminică, 24 septembrie, de la ora 20.00, pe Faleză.
- Din 1977 sunteți pe scenă. Aș vrea să începem prin a ne povesti cum reacționa lumea atunci când vă vedea și cum reacționează acum. S-a schimbat ceva?
- Da, s-a schimbat ceva! Atunci apariția noastră era întotdeauna senzațională, de neconceput la vremea respectivă. De aceea s-a și vehiculat atunci la Europa Liberă ideea că Azur ar fi mai iubită decât Ceaușescu. Pentru că la noi venea multă lume. Era o sală de sport care avea până în 1.500-2.000 locuri, dar la concertele noastre acolo intrau 5.000 oameni și mai rămâneau 10.000 afară. Și scandau «Azur!» și trebuia să mai rămânem într-un oraș încă o zi sau două să cântăm. Că nu era numai un concert pe zi, erau trei. Începeam de la orele 15.00 până la orele 23.00. Deci lumea atunci era dornică să ne vadă, să vadă cine sunt ăștia cu stilul nou, care au revoluționat muzica. Acum, după 45 ani, întâlnim aceeași lume, dar puțin mai cultivată, puțin mai finisată, mai așezată, dar care își arată aceeași dragoste față de noi. În toată România și în toată lumea în care mergem și cântăm, pentru ei suntem niște oameni care le-am făcut copilăria fericită și o facem și acum.
- Ați făcut vreun calcul cam câte concerte ați avut în toți acești ani?
- Da! Acum vreo 5-6 ani am făcut acest calcul. A durat cam 7 ani perioada în care eram în vogă și ne foloseau toate teatrele, toate asociațiile sportive, cluburile mari din România, care duceau lipsă de fonduri. Și luau Azur, mergeam 40 zile în turneu, cu 3 concerte pe zi, fie Polivalenta, fie stadion. Și când am făcut socoteala după 7 ani și apoi după 45 de ani, am ajuns la niște cifre care m-au înspăimântat. Ar fi aproape 5.000 de concerte în 47 ani. Asta ar însemna vreo 13 ani în care eu am fost numai în picioare, pe scenă. Vreo 12-13 ani în care eu nu am dormit că am cântat numai noaptea.
“Una e să te cunoască lumea, alta e să te iubească”
- 12 ani în care ați dăruit publicului...
- Atunci chiar că îi dăruiam publicului pentru că eram plătiți de Consiliul Județean Brăila. Eram plătiți extraordinar, aveam salariul maxim care se putea da atunci. Aveam cât directorul de la «Progresul», 5.000 lei pe vremea aceea. Dar ne dădeau pentru că Azur a realizat într-o lună jumate necesarul financiar pentru a susține vreo 40 de angajați timp de un an și jumătate. Aduceam bani cu căruța cum s-ar zice.
- În toți acești ani de când sunteți în industria muzicală, ce a fost cel mai frumos?
- Cel mai frumos a fost că am reușit să mă impun. Lăsând modestia la o parte, eu cred că m-am impus. Altfel nu s-ar explica cum formația Azur, textele pe care le-am scris, melodiile pe care le-am compus, au succes în orice colț al țării. În lumea muzicală sunt soliști și soliști. Eu consider că Azur este o trupă națională în cel mai bun sens al cuvântului. Este o trupă națională atât prin faptul că ne cunoaște toată lumea, cât și prin faptul că ne iubește toată lumea. Una e să te cunoască, alta e să te iubească. Noi când mergem în orice colț al țării suntem venerați. Mulți îmi spun: «Când eram student la Teologie ascultam Azur. Când eram student la Medicină ascultam Azur. Când făceam școala de ofițeri ascultam Azur». Pe mine mă uimește când oamenii vin și îmi spun că ei când erau studenți erau fericiți cu Azur. Ăsta a fost lucrul care m-a bucurat și mă bucură cel mai mult.
“Mă bucur că am reușit în viața asta să întâlnesc o femeie cu care voi sărbători anul viitor 50 de ani de căsnicie”
- Dar cel mai greu moment care a fost?
- Cel mai greu a fost când nevasta mea a murit și a înviat. A stat 9 zile în comă. Doctorii au fugit, mi-au lăsat soția acolo, n-au vrut să mai răspundă la telefon. Și atunci m-am adresat tuturor prietenilor mei din țară care sunt preoți, și nu sunt puțini. Preoții m-au asigurat că nevasta mea se va trezi prin rugăciunile lor unite. «Ne vom uni rugăciunile și doamna se va trezi». Și soția mea, după 9 zile, ieșit din comă, spre stupefacția medicilor, cel de la Viena și cel de la Timișoara. Doctorii nu i-au dat nicio șansă. Dar Dumnezeu a făcut o minune! Atunci a fost momentul cel mai dificil. În afară de cele 9 zile de comă eu am mai stat 17 zile la capul ei. Și, da, acela a fost cel mai greu moment al vieții mele. Mă bucur că am reușit în viața asta să întâlnesc o femeie cu care voi sărbători anul viitor 50 de ani de căsnicie.
- Privind în urmă, putem spune că și formația Azur este un brand al Brăilei?
- Deja cuvântul ăsta s-a vehiculat în toată țara și la televiziunile naționale. Eu cred că am fost unul din cei care am iubit acest oraș. În 47 de ani de carieră, în acele mii de concerte pe care le-am susținut, am spus mereu că am început la Brăila, că suntem de la Brăila. Un oraș frumos, un oraș istoric, un oraș care a fost doar raia turcească și n-a căzut în rușinea Budapestei, să fim pașalâc turcesc. Brăila este orașul în care locuiesc eu, deși am locuință și în București și în Constanța. Nu pot să stau nicăieri mai mult de 5 zile că trebuie să mă întorc la Brăila. Să văd străzile din nou, să văd Dunărea, mai nou acuma să văd podul. Și apropo de pod, chiar la concertul pe care o să-l susținem duminică voi prezenta brăilenilor și o melodie nouă, compusă special pentru a marca acest eveniment. Melodia se numește “La Podul lui Tudose”.
“Cred că în orice meserie trebuie să îți pui sufletul pe tavă”
- Să trecem la un alt capitol. Am citit că vă place să gătiți, în special pește. Cum ați învățat să gătiți?
- Păi, cum am învățat să cânt? Eu nu am școală de muzică. N-am nicio școală de muzică! Dar am reușit să îmi creez singur melodiile. Așa și cu gătitul. Și vreau să spun că lucrul ăsta o bucură pe nevastă-mea pentru că de multe ori mă întreabă «Ce vrei să îți fac de mâncare astăzi?» și eu îi zic «Nu te interesează. Gătesc eu ceva». Și fac eu ce îmi vine în minte în secunda aia și de multe ori îmi spune că i-a plăcut ce am gătit. Din orice se poate prepara o masă. Dacă ai ingredintele de bază în casă nu ai cum să mori de foame. Și da, sunt mare, mare consumator de pește, de trei-patru ori pe săptămână eu sunt cu peștele. Și mi se pare că e mult mai sănătos să mâncăm pește și nu carne de porc, vită etc. Depinde de gustul fiecăruia, dar eu sunt cu peștele, cu roșiile, cu brânza, cu ce este mai natural.
- Ați declarat într-un interviu că dacă n-ar fi fost muzica v-ar fi plăcut să fiți bucătar pe vapor. Mai susțineți acest lucru?
- Da! Sunt sigur că m-aș fi descurcat! Cred că în orice meserie trebuie să îți pui sufletul pe tavă. Iar în ceea ce privește bucătăria tava o ai. În ceea ce privește cântatul... nu prea ai tavă. Să fii bucătar pe vas înseamnă ceva. Să știi că lumea aceea mocnește de anumite nemulțumiri, neîmpliniri, de dorul de acasă, atunci trebuie să știi să faci o mâncare prin care să le amortizezi cumva toate necazurile. Și eu cred că aș fi reușit. Mi-a plăcut marea, am citit multe cărți despre Magellan, Cortes, Columb, marii colindători și descoperitori ai lumii și mereu m-am închipuit pe un vapor. În situația în care eu nu știu să înot deși eu sunt născut pe malul Dunării (râde).
- În final, aveți un mesaj pentru brăileni?
- Este o bucurie și o recunoaștere că Primăria sau primarul, cine a decis, ne-a invitat pe noi să cântăm. Îi mulțumim pentru asta mai ales că întâlnirea cu publicul brăilean se repetă cam după 10 ani. Acum 10 ani parcă am avut un concert aniversar de 35 ani și am cântat pe Faleză. A fost lume foarte multă, a fost excelent! Sper să fie și de data asta la fel! Noi, Azur, cei care am cântat cu ei în tinerețe, venim să cântăm și acum cu toată dragostea și cu toată recunoștința! Publicul este cel care ne-a apreciat, care ne-a cumpărat casetele, discurile, care ne urmărește la televizor. Fără ei artiștii sunt zero. Judecătorii artiștilor sunt cei care vin și te privesc. Așa că noi îi așteptăm cu drag!
(interviu realizat de Liliana NISTOR)
