• deşi unele trotuare au intrat în reparaţii, printre multe blocuri din respectivul cartier încă se mai află spaţii pietonale unde trebuie să păşeşti cu mare grijă ca să nu păţeşti ceva urât
Este binevenită asfaltarea trotuarelor din Hipodrom sau a zonei din jurul Microhalei, dar îşi aşteaptă de ani mulţi rezolvarea şi o serie de aspecte dintre blocuri. Mai ales că tot românul este obişnuit să taie de-a curmezişul spaţiile verzi, la noi nefiind obişnuit, precum în unele ţări, să se facă alei pietonale în diagonală, pe acolo pe unde le vine mai uşor oamenilor de scurtat drumul, ori să se practice, din proiect, rotunjirea colţurilor unde se montează borduri.
Dar să revenim la subiect, mai exact la ce se întâmplă în apropierea blocurilor D1, H5 şi H6 din Hipodrom. Loc denumit de unii “la oase rupte”, deoarece, până la repararea trotuarului, erai obligat să traversezi un perimetru cu tot felul de denivelări, gropi, poteci create ad-hoc etc., aspecte ce pot fi văzute şi acum. Sau să ocoleşti mormanele de gunoi, vegetaţia crescută sălbatic, ţevi din ceea ce a fost cândva un gard, nişte traverse şi dale din beton lăsate vraişte de ani de zile şi nederanjate de nimeni. Aşa cum, nu se mai ştie de când, o rădăcină nescoasă de la un ditamai arborele a generat o tufă de lăstari unde se arunca gunoi sau asfalt “îngheţat” (lăstarii s-au tăiat, mizeria a rămas). Mai departe, spre Microhală, dai peste alei şi şanţuri din beton distruse, un suport pentru bătut covoarele din 1965, făcut între timp zob şi amplasat lângă un fost loc de colectare a gunoaielor, sau o bucată din beton pe post de capac de canalizare. Iar o cărare din pământ făcută prin gardul viu este un adevărat pericol când plouă, terenul fiind şi în pantă.
Da, toate acestea intră la capitolul “sistematizare pe verticală”, dar mai ţine şi de buna gospodărire/întreţinere a domeniului public, precum şi de atitudinea comodă/necivilizată a multora dintre cetăţeni.
