• apreciază regizorul Alexandru Mâzgăreanu
Duminică, 11 martie, de la orele 18.00, la Sala Mare a Teatrului “Maria Filotti” va avea loc avanpremiera piesei TARTUFFE, de Moliere, în viziunea regizorală şi versiunea scenică a tânărului Alexandru Mâzgăreanu.
Cu o distribuţie de excepţie: Emilian Oprea, Valentin Terente, Andreea Vasile, Corina Borş, Liviu Pintileasa, Narcisa Novac, Adrian Ştefan, Emilia Mocanu, Vlad Galer, TARTUFFE se dovedeşte a fi un spectacol de referinţă, în traducerea lui Doru Mareş, decor - Andrada Chiriac, costumele - Alexandra Mâzgăreanu, muzica - Alexandru Dan Suciu.
Între două repetiţii, am schimbat câteva cuvinte cu Alexandru Mâzgăreanu, unul dintre cei mai creativi şi mai de succes regizori ai tinerei generaţii.
Absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Facultatea de Teatru, Secţia “Regie”, la clasa profesorului Tudor Mărăscu, Alexandru Mâzgăreanu a lucrat în teatre importante din România: Teatrul Naţional I.L. Caragiale, Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, ArCuB şi Teatrul Metropolis, dar şi pe scena Teatrului “Regina Maria” din Oradea şi a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ.
În montările sale, el a surprins mereu prin propuneri îndrăzneţe, caracterizate de candoare, cu un umor inteligent şi subtil, uneori cu accente aspre, dure, care se impun în sensibilitatea publicului.
- În momentul de faţă, sunteţi cunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni tineri regizori din România. Aţi pus în scenă peste 20 de piese atât cu marii actori ai teatrelor din Bucureşti şi din ţară, cât şi cu actori tineri. Cum vi se pare această catalogare şi cum vedeţi lumea teatrului românesc din această perspectivă?
- Bineînţeles, mă simt măgulit de această titulatură. Nu ştiu dacă sunt cel mai bun tânăr regizor din România, dar, cu siguranţă, cred că în momentul de faţă există o generaţie de regizori tineri care vine în forţă şi care cred că realizează spectacole foarte importante atât de dramaturgie clasică, cât şi de dramaturgie contemporană şi, cu siguranţă, peste câţiva ani, vom asista la o generaţie de regizori foarte interesantă.
- În cazul dramaturgiei clasice, după Shakespeare, după Cehov, după Caragiale, vă întoarceţi la Moliere, cu TARTUFFE, pe scena Teatrului brăilean. De ce Moliere?
- Cu Moliere mă leagă o mică “prietenie”. Este a treia oară când montez o piesă de Moliere, este un autor care îmi place foarte mult. Am mai făcut la Piatra Neamţ, în urmă cu patru ani de zile, VICLENIILE LUI SCAPINO şi, tot în urmă cu patru ani, MIZANTROPUL, un proiect independent, preluat de Teatrul “Nottara” şi, iată că acum, vine şi TARTUFFE. Deci, cumva, din punctul meu de vedere, este o alegere care vine în urma unei preocupări pe care o am vis a vis de acest dramaturg.
- Din câte ştiu, este pentru prima dată când regizaţi o piesă pe scena Teatrului “Maria Filotti. Cum vi se pare trupa actorilor brăileni, cum v-aţi ales actorii pentru rolurile din spectacolul TARTUFFE?
- Eram familiarizat cu trupa de la Brăila, actorii venind de nenumărate ori cu spectacole în Bucureşti şi, cumva, în momentul în care am ales piesa, aveam în gând şi actorii, cel puţin pentru rolurile principale. Se pare că este o trupă foarte bună, cred că am colaborat foarte bine şi mă bucur să văd că, pentru fiecare lucru, destul de greu, a însemnat o evoluţie personală.
- Având în vedere faptul că sunteţi unul dintre cei mai buni tineri regizori din ţară la momentul acesta, cred că sunteţi şi foarte riguros în tot ce faceţi. Sunteţi un regizor exigent, dur, cu dumneavoastră şi cu actorii cu care lucraţi?
- Cred că nu se poate face performanţă fără rigoare şi fără disciplină. Sunt exigent în sensul de a ne face treaba cum trebuie şi de a ne axa la repetiţii pe ceea ce avem de făcut şi pe o preocupare firească, pe care fiecare actor trebuie să o aibă în momentul în care lucrează la un spectacol.
- De ce aţi ales regia şi nu actoria?
- Am descoperit că mă atrage această zonă. Am fost foarte pasionat de teatru în perioada liceului, am şi jucat într-o trupă de teatru, am şi scris piese, m-am şi jucat cu colegii mei, regizând noi între noi tot felul de momente, iar în clasa a XII-a m-am decis să dau la Regie.
- Cum vi se pare Teatrul din Brăila? Cum vi se pare clădirea, cum vi se pare publicul spectator ?
- Clădirea este superbă. Cred că este unul dintre cele mai frumoase teatre din România. Are o energie specială şi emană un rafinament şi, din câte am observat, publicul este destul de cald şi cred că este şi un public destul de bine format, în condiţiile în care, la Brăila s-au făcut, de-a lungul timpului, spectacole foarte diferite, foarte îndrăzneţe, care au atras atenţia atât a publicului brăilean, cât şi a presei.
- Ce părere aveţi despre tânăra generaţie de actori, alături de care lucraţi nu doar pe marile scene, ci şi în spaţii nonconvenţionale?
- Cred că este o generaţie foarte bună şi mi se pare o nedreptate faptul că se minimalizează talentul şi strălucirea lor. Am lucrat cu actori foarte buni, cu un potenţial foarte mare, care cred că, în timp, vor ajunge la fel de importanţi ca şi alte nume mari. Cu siguranţă, timpul îşi va spune cuvântul şi va demonstra faptul că talentul nu ţine neaparat de vârstă şi de o anumită perioadă.
- Aţi lucrat cu actori tineri, dar aţi lucrat şi cu mari nume ale teatrelor din Bucureşti şi din ţară. Cum au primit acei monştri sacri ai scenei româneşti
-Am avut întotdeauna o relaţie foarte bună cu toţi actorii cu care am lucrat şi am simţit că m-au primit cu braţele deschise şi foarte curioşi şi interesaţi de a lucra cu un tânăr regizor. Se pare că, atâta timp cât un regizor, indiferent de vârsta pe care o are, are o idee în jurul căreia vrea să construiască un spectacol, atunci, şi actorii se pliază şi devin interesaţi de ceea ce acesta are de zis.
- Ce proiecte de viitor aveţi?
- Urmează să încep în luna aprilie un spectacol la Teatrul “Nottara”, la Sala mare, o piesă de Shakespeare, CUM VĂ PLACE.
- Ce mesaj aveţi pentru spectatorii care vor veni la Teatrul “Maria Filotti” să vadă spectacolul TARTUFFE?
- Să vină să vadă spectacolul, pentru că, în ciuda faptului că este o piesă scrisă acum mai bine de 400 de ani, vor asista la un spectacol extrem de modern şi cu o tematică ce cu siguranţă îi va atinge, pentru că spectacolul, aşa cum este construit, are o legătură foarte mare cu problemele cu care ne confruntăm în ziua de astăzi. (A consemnat Tudoriţa TARNIŢĂ)
