Din ce în ce mai multe conștiințe se clatină în jurul nostru sub imperiul atâtor amenințări. Dar și în alte epoci România a cunoscut clătinare, teamă, îngrijorare. Mai ales creștinii au fost ținta predilectă a acuzelor și a persecuțiilor. Mulți se întreabă: „Oare cum să ne poziționăm?” Așa cum s-au poziționat și în alte vremuri creștinii - cu nădejde în Domnul, Care conduce istoria și nu ne lasă să pierim. Așadar, iarăși înapoi în istorie.
La 22 iulie 1946, Poliția Făgăraș primește o notă informativă referitoare la o predică a Cuviosului Părinte Arsenie Boca. Deși puterea comunistă nu preluase încă toate pârghiile, infiltrarea se făcuse în toate domeniile de activitate. În rezumatul informatorului, conținutul predicii din ziua de prăznuire a Sfântului Ilie cuprinde următoarea parabolă: „La o stână de oi a venit odată o haită de lupi, care erau în număr de 80% față de oile care se aflau în acea stână. Toți oamenii se așteptau ca lupii să sfâșie oile, însă Mântuitorul le-a spus să nu aibă nici o grijă, căci oile vor fi acelea care-i vor sfâșia pe lupi și nu lupii pe oi, voind a arăta prin aceasta credincioșilor că tot așa se va întâmpla și cu România care, astăzi, este sub puterea celor fără de Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității, vol. 1, Editura Agnos, Sibiu, 2013, p. 100).
Informatorul observă că parabola rămăsese fără interpretare, cuviosul lăsând intenționat ca fiecare să priceapă tâlcul ei. Așa că el însuși propune o grilă de înțelegere: „Credincioșii, deși mai puțini la număr, nu vor fi suprimați de puterea numerică a celor lepădați de credință, atât timp cât vor sta strânși în jurul Bisericii” (p. 105).
Și atunci, în vara anului 1946, România traversa o perioadă critică. Statul juridic se clătina din temelii, fiind tot mai izolat, pentru a face loc statului totalitarist. „Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii”, spune Cuviosul Părinte Arsenie, care lămurește în altă parte tâlcul parabolei. „Unii din talentați n-au vrut să-L recunoască de Stăpân, 80% au făcut rebeliune împotriva Stăpânului averii. Aceștia sunt cei care socotesc că sunt ale lor darurile date de Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției, Editura Charisma, Deva, 2015, p. 279).
Istoriile interferează. Astăzi, oile reprezintă tot 20%. Ne asumăm acest procent. Suntem puțini, dar asta nu trebuie să ne îngrijoreze, fiindcă nu noi suntem cei care ne purtăm de grijă, ci Domnul. Noi doar socotim că toate cele ce le avem, de la Domnul sunt, iar nu de la noi. De aceea, de la El și așteptăm izbăvirea. Omenește gândind, nu găsim o soluție la ieșirea din această criză a bolii și a morții. Dar Domnul spune să nu avem grijă, fiindcă, în pofida statisticilor, oile îi vor sfâșia pe lupi.
Deocamdată, se caută vinovați. Și vom suferi tot felul de învinuiri, așa cum și înaintașii noștri au răbdat. Aceasta este calea. „Când puterii politice, în persoana împăratului din Roma sau Bizanț, i se suia mândria luciferică la minte, pretindea poporului nu numai supunere, ci și închinare. Creștinii însă nu se închinau la idoli. Zeul împărat se ciocnea astfel de Dumnezeul creștinilor și, fiindcă nu-L putea înlătura din cale, ucidea pe creștini fără judecată, îi ardea de vii, îi răstignea pe cruce; creștinii, fără să aibă vreo vină, cu răbdarea lor, scoteau din minți pe zeul mincinos. Se întâmpla vreo nenorocire? Creștinii sunt de vină!” (Cărarea împărăției, p. 280).
În România de astăzi, valorile noastre intră în conflict cu cele care nu-L iau în calcul pe Domnul. Noi ne smerim, dar nu renunțăm la valorile noastre, chiar dacă atitudinea aceasta îi înfurie pe cei mulți și puternici. Acuzați, învinuiți, stigmatizați, dar cu nădejde vie că suntem ai lui Hristos. „Să nu descurajeze mieii, văzând colții lupilor rânjind, fiindcă stă mărturie istoria: lupii n-au putut mânca mieii, căci nu suntem «aruncați în lume», ca ai lumii, ci suntem trimiși: plini de Sens și Adevăr, să transfigurăm lumea” (Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 152).
Cu adevărat, avem nevoie de o Românie transfigurată. Iar aceasta este misiunea noastră - să mărturisim valorile noastre într-o societate sălbăticită: Adevărul, libertatea, cultura Duhului, demnitatea, jertfa. Pe toate acestea le contrapunem minciunii și îngrădirilor de tot felul, culturii morții, echivocului și compromisurilor ce se nasc atunci când nu suntem în stare de a păși pe drumul Crucii. Noi, creștinii, luptăm pentru o Românie înnoită, cu conștiința că păcatul de ieri a creat fiarele de astăzi. Cuviosul Părinte Arsenie spune că așa s-a ajuns la „natura de lup” și la „sfâșiere”, iar noi vedem că anarhia lăuntrică naște marile crize ale omenirii.
Mulți se clatină, văzând că suntem atât de puțini, ca și cum în mulțime ar sta nădejdea noastră. Mulți se clatină, văzând atâta moarte în jur, ca și cum zilele noastre mărunte ar fi un ideal. Iar noi, deși suntem făpturi slabe, în Domnul nădejdea nu slăbim. „Aceasta explică minunea că mieii au biruit lupii: Mielul Lui Dumnezeu era cu ei”.
