"Dimineaţa, beam apa de la canal, adusă din sat, de acasă. După-amiază însă, dacă mai rămâne ceva din ea, e deja fiartă, nu mai e bună de nimic, te speli cu ea la cap. Dacă o terminăm pe-asta, n-avem de unde altă apă, aşa că bem din canalul de irigaţii. Mai trece broasca pe lângă gura noastră, mai nişte crengi rupte, dar asta e! Până acum nu ne-am îmbolnăvit, dar dacă ne îmbolnăvim, o facem pe pielea noastră. Doar n-o să mor de sete?! Bag gura acolo, dau iarba la o parte şi înghit 2-3 gâturi, ce mare lucru!" , ne-a declarat un sătean aflat în câmp.
Întrebat ce gust are apa din canal, un alt ţăran ne-a declarat: "Ce gust să aibă? Apă! E apa de la staţia de irigaţii. Doar nu beau numai eu de aici, sunt mai mulţi care fac asta şi n-a murit niciunul, până acum!".
Reprezentanţii ANIF îi atenţionează însă pe cei care beau această apă că-şi riscă sănătatea, mai ales că, uneori, tot ei sunt aceia care spală bidoanele de pesticide şi insecticide în canalele de irigaţii, după ce fac tratamentul culturilor. "În primul rând, apa din Dunăre consumată ca atare nu este bună, nu este potabilă, ea conţine fel de fel de săruri şi reziduuri; în al doilea rând, introdusă prin canale, aceasta se îmbogăţeşte cu alte săruri, alte reziduuri din chimicalele care se aplică la culturile agricole, fie ele pestidide sau insecticide, care o fac şi mai toxică", ne-a spus Dan Ionel, directorul Sucursalei Zonale ANIF Argeş- Ialomiţa- Siret.