Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a iniţiat o nouă rubrică, „Să iubim natura”, cu articole scrise şi documentate de Marius Vernescu. Membru al Societăţii Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 şi până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în judeţul Brăila cât şi în ţară. De asemenea, în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din Bucureşti la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar şi în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Sunt întrebat destul de des de către iubitorii de păsări, la întoarcerea din plimbările mele de la sfârşit de săptămână, dacă am observat vreo specie mai rară. Uneori am şansa să văd specii mai rar întâlnite, alteori am şansa să văd o specie pe care nu am văzut-o niciodată. Astăzi vă prezint o specie rar sau deloc observată de către mulţi ornitologi: şoimul dunărean, una dintre cele mai rar observate specii de la noi din ţară. Specia cuibăreşte în sud-estul continentului nostru, aceasta preferând zonele deschise, aride, de stepă cu pâlcuri de pădure şi păşuni.
Are o talie mare, fiind o specie puternică, un foarte bun vânător, având o agilitate specifică speciilor de pradă.
Nu sunt date prea multe despre această specie, de aceea a fost clasificată ca fiind ameninţată pe lista roşie a International Union for Conservation of Nature (IUCN), prezenţa şoimului dunărean (Falco cherrug) în numere extrem de mici în România şi Bulgaria face ca în ambele ţări să fie inclus în lista speciilor critic ameninţate. Specialiştii consideră că populaţia de şoimi dunăreni a scăzut semnificativ între 1970 şi 1990, aceeaşi tendinţă manifestându-se şi în perioada 1990-2000.
Din anul 2004, Societatea Ornitologică Română s-a implicat în mai multe proiecte de conservare a acestei specii, însă cele aproape două decenii de monitorizare constantă au demonstrat că este nevoie de măsuri susţinute de conservare, care să asigure supravieţuirea şoimului dunărean.
Se derulează în acest moment un proiect la nivel regional, coordonat de Societatea pentru Protecţia Păsărilor din Bulgaria (BSPB) şi care este finanţat prin programul LIFE al Uniunii Europene.
Acest proiect va fi dezvoltat pe patru piloni: protejarea împotriva braconajului, otrăvirii şi electrocutării, îmbunătăţirea resurselor de hrană, protejarea zonelor de cuibărit, sprijin pentru comunităţile locale. Prin această strategie, echipa de proiect urmăreşte obţinerea de rezultate concrete în conservarea speciei de şoim dunărean (Falco cherrug).
La începutul primăverii, în luna martie, un grup de specialişti SOR au luat parte la prima acţiune de monitorizare în teren a acestei specii de şoim, în cadrul acestui proiect. Specialiştii care au luat parte la aceste monitorizări au parcurs peste 5.000 de kilometri în partea de sud a României. Concluzia acestei monitorizări este faptul că numărul perechilor cuibăritoare din regiune este încă foarte scăzut. Specia va fi monitorizată în continuare pentru ca să se constate care este rata de supravieţuire a puiulor, atunci când aceştia ies la zbor.
Şoimul dunărean nu este la primul proiect finanţat din programul LIFE în ţara noastră. În perioada 2010-2014 a fost implementat un prim proiect internaţional coordonat de Parcul Naţional Bükk din Ungaria, iar activităţile de conservare au fost implementate în România de Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii Grupul Milvus, în vestul ţării, şi de Societatea Ornitologică Română, în partea de sud-est. Conform monitorizărilor efectuate în zona de vest a ţării, s-a constatat că populaţia de şoimi dunăreni care aparţine de populaţia panonică este cea mai mare populaţie de şoimi dunăreni din Europa şi înregistrează semne de revenire după implementarea proiectului. Populaţia de şoimi dunăreni din sud-estul ţării noastre face parte din aceeaşi populaţie cu şoimii din Republica Moldova, Ucraina şi Bulgaria, populaţie care înregistrează o tendinţă populaţională descendentă în toate aceste ţări.
Ca urmare a monitorizărilor efectuate în această primăvară de către specialiştii SOR, s-a raportat identificarea mai multor cuiburi ocupate de alte specii de păsări de pradă: şorecari mari, ciufi de pădure sau vânturei roşii. Dacă vânturelul roşu este o specie comună, despre care avem multe înregistrări, în schimb despre şorecarii mari şi ciufii de pădure deţinem mai puţine informaţii certe de cuibărire. Noile date colectate reprezintă informaţii valoroase pentru „Atlasul păsărilor cuibăritoare” şi pentru alte studii făcute de specialişti, dar ne arată şi faptul că zona oferă suficiente resurse de hrană şi este un habitat sănătos, a cărui stare trebuie conservată inclusiv pentru beneficiul nostru, al oamenilor.
În lunga mea experienţă de teren, nu am observat niciodată această specie, de aceea pot confirma cele relatate de colegii echipei de monitorizare, adică specia este destul de rar observată de către ornitologi.
La fel ca şoimul dunărean sunt multe alte specii care au nevoie de protecţie pentru că populaţiile acestora sunt în declin. Pentru a avea şansa să observi specii de păsări mai rare, important este să ieşi cât mai des în teren şi să ai noroc.
Sursa de informare:
