Un şofer de la Braicar a fost prins băut la volan şi de aici a început nebunia. Primarul Marian Dragomir s-a năpustit cu bocancii peste acel şofer, pe contul său de Facebook, catalogându-l drept “scursură”. Cititorii de gazete au reacţionat şi ei visceral, cerând să se facă anchetă pentru a stabili cine anume l-a angajat pe acel şofer la Braicar. Iar pentru ca situaţia să sară complet de pe fix, unii de la Braicar s-au apucat să dezgroape “dosarul” şoferului, descoperind astfel că individul fusese dat afară din Miliţie, în urmă cu 30 de ani, pentru abateri disciplinare, de parcă informaţia asta ar fi fost relevantă în context.
Desigur, este descalificant gestul şoferului, care nu a fost prins că avea în sânge un rest de la alea 2 beri băute aseară, la meci. Nu, şoferul avea 0,89 mg/l alcool în aerul expirat, ceea ce înseamnă că în sânge avea dublu, adică 1,8 la mie, adică era în pragul comei alcoolice. Numai o minune a făcut ca autobuzul condus de şoferul beat să nu fie implicat într-un accident care să se lase cu răniţi/morţi în rândul călătorilor. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, cred că poliţiştii care l-au oprit pe şoferul de la Braicar au acţionat la pont, în sensul că a existat cineva care i-a informat că şoferul este băut şi că dacă îl opresc să îi pună fiola, vor avea ditamai cazul. Dar asta mai puţin contează.
După ce am stabilit că este absolut condamnabil ce a făcut şoferul de la Braicar, haideţi să analizăm puţin reacţia primarului Dragomir, care este alesul cetăţenilor, nu un mardeiaş din vreo cârciumă de cartier. Opinia mea este că, oricât de nervos ar fi Dragomir, el nu poate pune etichete cetăţenilor. Pe acel şofer de la Braicar l-a făcut scursură, lucru care nu este deloc în regulă. Acel şofer a greşit şi este treaba justiţiei să stabilească cum anume va plăti pentru asta. Probabil că îşi va pierde locul de muncă, apoi îi va fi anulat permisul de conducere şi se va alege şi cu dosar penal pentru conducere sub influenţa alcoolului pe drumurile publice. Dar nu este treaba primarului Dragomir să stabilească vinovăţiile, să se manifeste precum un chibiţ de pe margine. Din punctul meu de vedere, Dragomir nici nu ar fi trebuit să deschidă gura pe marginea acestui subiect. Avea cine să o facă: directorul Braicar, eventual şefa de la Personal, dar nu Dragomir, care nu avea rol în piesă. Dragomir nu este un nene de pe stradă, care să scoată pe gură ce îi trece prin cap. Dragomir este primarul acestui oraş şi ar trebui să fie un model inclusiv de comportament pentru cetăţeni. Dacă Dragomir începe să o facă pe justiţiarul, pe bulibaşa care împarte dreptatea la stabor, atunci lucrurile merg într-o direcţie greşită, cam ca în Albania sau Azerbaidjan. Or, eu credeam că Brăila tinde să adopte modelul european, nu pe cel specific dictaturilor, unde tătucul comunităţii stabileştea apriori cine şi de ce anume se face vinovat şi ce pedeapsă trebuie să execute. (Vladimir PUTINĂ)
