Victor Costache, cunoscut drept ministrul Sănătăţii de la clinica privată Polisano, a demisionat joi dimineaţă. Nu îmi era simpatic Costache. Mi s-a părut şovăielnic, ba chiar pe alocuri şi arogant. Şi pus pe căpătuială. Ca aproape toţi politicienii, de altfel.
Dar, deşi acest Costache îmi era antipatic, m-a deranjat faptul că a demisionat din funcţia de ministru al Sănătăţii. Am înţeles că el s-ar fi certat cu premierul Orban 2 după declaraţia aia nefericită cum că toţi bucureştenii vor fi testaţi pentru Covid 19. Certurile lor din interiorul PNL nu mă interesează. Pe mine mă interesează dacă aceste certuri îi afectează pe cetăţeni.
Şi da, consider că fuga de responsabilitate a lui Victor Costache este o dovadă de laşitate. Dacă Orban 2 i-a cerut demisia, putea să spună că el nu pleacă, nu cedează taman când e criza mai mare, că nu este laş. Şi că ar vrea să rămână, dar nu îl mai vrea şeful cel mare. Nu să plece prin demisie. Trebuia să stea şi să aştepte să îl demită Orban 2.
Ce semnal dă populaţiei această demisie? Adică, atunci când toţi doctorii sunt trimişi la bătaie cu mâinile goale, ministrul Sănătăţii o dă cotită ca la Ploieşti şi părăseşte corabia? Ce, urmează urgia, aşa e? Vine adevăratul val de îmbolnăviri, iar domnul Costache de la Polisano nu doreşte să fie asociat cu dezastrul?
Păi, dacă nu e aşa, că ăsta chiar ar fi un scenariu sumbru, atunci trebuia ca toată lumea să rămână pe poziţii, cel puţin până când trecea această criză sanitară fără precedent.
Ce să înţeleagă românii din povestea asta? Dacă până şi ditamai ministrul Sănătăţii şi-a luat tălpăşiţa şi a părăsit “frontul”,înseamnă că trebuie să ne aşteptăm la ce e mai rău. Românii aveau mare nevoie în aceste vremuri de încrederea în autorităţi, dar iată că politrucii care au lăsat baltă sistemul sanitar,în ultimii 30 de ani, au ratat încă o dată ocazia de a arăta că îşi merită salariile şi privilegiile. (Victor PROSTACHE)
