• Arhivele brăilene păstrează la loc de cinste Planul Cadastral al comunei Însurăţei, întocmit în anul 1879 • actul de constituire a comunei Însurăţeii datează din 4 noiembrie 1879 • sute de familii de tineri “însurăţei”, inclusiv veterani din Războiul de Independenţă, au primit loturi de teren pe vechea Moşie Muşeteanca, care aparţinuse, cândva, grecului Ipsilanti • localitatea s-a dezvoltat continuu, astfel că, în perioada interbelică, Însurăţei avea aproape 5.000 de locuitori, două şcoli şi două mori şi avea în componenţă şapte sate
Ctitorită pe vechea Moşie Muşeteanca, localitatea Însurăţei este aşezată la 47 de kilometri sud-vest de municipiul Brăila, pe partea dreaptă a pârâului Călmăţui. Când a luat fiinţă, în secolul XIX, localitatea se învecina la est cu satul Lacu Rezii, la vest cu Slujitorii Alboteşti (azi Zăvoaia), la nord cu Viziru şi la sud cu Cioara Doiceşti (azi Bărăganul). Însurăţei este una dintre puţinele localităţi brăilene al cărei act de naştere se păstrează integral. Este vorba de “Planul Cadastral al comunei Însurăţei din jud. Brăila, Plasa Balta”, întocmit la data de 4 noiembrie 1879.
Însurăţeii, ctitorit pe locul cătunului Pârlădeni
Potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de consilierii arhivişti brăileni, comuna Însurăţei a luat fiinţă în anul 1879, în urma aplicării Legii Rurale - publicată în Monitorul Oficial nr. 135/20 iunie 1878, prin împroprietărirea mai multor familii cu 290 de loturi personale, precum şi cu loturi de 71 de pogoane “pentru trebuinţe comunale şi ale Statului”, dintr-un total de 3.261 de pogoane din Moşia Statului numită Muşeteanca. Moşia Muşeteanca aparţinuse, până la acea dată, de comuna Lacu Rezii, Plasa Balta.
Numele comunei, “Însurăţeii”, după cum reiese şi din Planul Cadastral - adevărat act de constituire a localităţii Însurăţei, întocmit la data de 4 noiembrie 1879 - vine de la denumirea sub care a fost cunoscută localitatea în epocă, plecând de la Legea Rurală din anul 1878, numită şi “Legea Însurăţeilor” (prin care au fost împroprietăriţi cu loturi familiile de tineri însurăţei). Cu circa 30 de ani înainte de 1879, pe la 1850, pe locul actualei comune Însurăţei exista un cătun numit “Târlele Pârlădeni”, aparţinând de vechea comună Lacu Rezii, unde locuiau câteva familii aşezate pe Moşia Muşeteanca, aparţinând lui Gheorghe Ipsilanti.
“Potrivit organizării administrativ-teritoriale din anul 1892, de comuna Însurăţei, care făcea parte din Plasa Balta, aparţineau satul Însurăţei sau Pârlădeni (reşedinţa) şi cătunul Caragica. În anul 1898, la loturile de casă existente, s-au adăugat alte 440 de loturi individuale, care au format aşezarea numită Însurăţeii Noi. Prima biserică din localitate a fost ridicată în anul 1891, sub patronajul “Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, iar prima şcoală a fost înfiinţată în anul 1882”, ne-a precizat consilierul arhivist Ştefania Botez, din cadrul Serviciului Judeţean Brăila al Arhivelor Naţionale.
În 1930, Însurăţei avea în componenţă şapte sate
Potrivit documentelor, din anul 1900, şcoala din Însurăţei a avut un local propriu destinat instruirii copiilor din comună. Ca urmare a prosperităţii comunei brăilene, până în anul 1929, la Însurăţei s-au mai construit încă o şcoală şi o grădiniţă (“grădină de copii”, cum se numea atunci). Totodată, prima bancă populară din localitate a luat fiinţă în anul 1901, având iniţial 648 de membri şi un capital de 283.130 lei.
În anul 1921, când aparţinea de Plasa Viziru, comuna Însurăţei avea 3.789 de locuitori şi o Bancă Populară cu un capital de 534.495 lei. Potrivit Anuarului General al Oraşului şi Judeţului Brăila pe anul 1922 (imprimat de “Marea Fabrică Ancora Brăila”), la acea dată, în Însurăţei existau 15 cârciumari, cinci fierari, trei cizmari, doi cojocari şi trei dărăcitori. De asemenea, existau aici moara lui Simion Corbu şi moara lui Mihai Drăgan, un pod de beton peste pârâul Puturosu şi un altul, de lemn, pe Bolboacă, precum şi două şcoli: Şcoala nr. 1 (cu 205 elevi şi 112 eleve) şi Şcoala nr. 2, (cu 129 de elevi şi 157 de eleve).
În anul 1929, populaţia comunei Însurăţei ajunsese la 4.625 de locuitori (1.160 de familii), dintre aceştia fiind împroprietăriţi 668 locuitori cu 2.775 hectare teren arabil. Potrivit Legii din 1929 pentru organizarea administraţiei locale, în noua formaţiune administrativă a judeţului Brăila, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 1930, Însurăţei era comună rurală formată din satele: Însurăţei (reşedinţă), Ioneşti, Lacu Rezi, Lişcoteanca Cărămidari, Lişcoteanca Sătnoieni, Păneşti şi Zăvoaia.
Potrivit arhiviştilor brăileni, la data de 20 februarie 1934, localităţile rurale din judeţul Brăila au fost regrupate, iar comuna Însurăţei şi-a păstrat vechea reşedinţă, făcând parte, de data aceasta, din Plasa Viziru.
Schimbări semnificative în ceea ce priveşte jurisdicţia teritorială a localităţii nu s-au mai înregistrat până în septembrie 1950, după venirea comuniştilor la putere, când, în baza Legii nr. 5 pentru raionarea administrativ-teritorială a teritoriului Republicii Populare Române (RPR), Însurăţei devenea reşedinţa comunei cu acelaşi nume, care cuprindea şi satul Lacu Rezi.
Până în anul 1960, Însurăţei a fost reşedinţa Raionului Călmăţui (care a purtat şi denumirea de “Raionul Însurăţei”).
“Documentele care alcătuiesc Fondul Primăria Comunei Însurăţei au fost preluate de instituţie în anul 1980, de la Consiliul Popular al comunei Însurăţei. De asemenea, în anul 2003, au fost integrate alte opt unităţi arhivistice în fond. Pentru perioada 1879-1920, lipsesc documentele create de instituţie (nu se cunosc cauzele lipsei), cu excepţia registrelor de stare civilă din perioada 1882-1898, care sunt incluse în Colecţia Registre de Stare Civilă Comunală”, a mai precizat sursa citată.
Fondul de arhivă deţinut de SJAN Brăila oferă informaţii preţioase (istorice şi practice) despre localitatea Însurăţei, prin principalele categorii de documente: dări de seamă, rapoarte, informări, proiecte de hotărâri şi procesele verbale ale sesiunilor Sfatului Popular Comunal; dări de seamă, planuri de muncă, informări, decizii şi procese verbale ale şedinţelor Comitetului Executiv al Sfatului Popular comunal; ordine, circulare, instrucţiuni, hotărâri, decizii şi dispoziţii ale forurilor ierarhice superioare, precum şi o bogată corespondenţă ce cuprinde date statistice preţioase privind aspecte ale activităţii administraţiei locale în domeniile: industrial-agricol, socio-uman, cultural-educaţional, electoral, financiar-gospodăresc, edilitar - care constituie coordonate esenţiale pentru comunitate.
