• la început de post, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS Casian, îndeamnă la rugăciune, iertare şi fapte bune • Postul Sfintei Marii pregăteşte creştinii pentru cele două mari sărbători: Schimbarea la Faţă (6 august) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august)
În mesajul prilejuit de începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos îndeamnă credincioşii să aibă în vedere, cu precădere, hrana duhovnicească.
“Să hrănim sufletele şi inimile cu smerita iertare şi cu lumina faptelor bune”, a spus ierarhul, care a precizat că postul are însemnătate doar dacă este însoţit de postul duhovnicesc. Toate aceste îndemnuri, aflate în legătură cu “postirea de păcate şi săvârşirea binelui” au fost cuprinse în mesajul ierarhului de la Dunărea de Jos, intitulat “Împreună cu Domnul Hristos şi cu Maica Sa călătorim unii spre alţii cu mult folos, în Postul Maicii Domnului”.
Potrivit îndemnurilor ÎPS Casian, pentru a avea forţa să postim şi să facem binele, suntem sprijiniţi de “rugăciune, lecturi duhovniceşti şi milostenie”, precum şi de “grija de copii şi de bătrâni”.
Postul Adormirii Maicii Domnului reprezintă unul dintre cele mai importante posturi pe care credincioşii ortodocşi trebuie să le ţină de-a lungul anului. Numit şi Postul Sfintei Marii sau al Sântamariei, Postul Adormirii ţine două săptămâni (1-15 august), fiind mai scurt decât Postul Paştelui şi Postul Crăciunului.
Postul Sfintei Marii se ţine din secolul V d.H.
Postul Sfintei Marii pregăteşte creştinii ortodocşi pentru cele două praznice (sărbători) care au loc în luna august, în fiecare an: Schimbarea la Faţă a Domnului (6 august) şi, bineînţeles, Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare statornicită de Biserica Ortodoxă la data de 15 august.
Data postului a fost stabilită încă din secolul al V-lea d.H., odată cu dezvoltarea şi statornicirea cultului Maicii Domnului în vechiul Imperiu Roman, creştinat de părinţii Bisericii Creştine şi de Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena. La început, durata Postului Sfintei Marii era diferită pentru creştini. De exemplu, creştinii din marea cetate a Antiohiei obişnuiau să postească doar o zi, pe 6 august, în timp ce creştinii din Ierusalim posteau timp de opt zile.
Potrivit sfinţilor părinţi, “postul este înfrânarea de toate mâncărurile sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti şi de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să-şi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să-i fie milostiv Dumnezeu, încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul Lui Dumnezeu”.
Postul este un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, dar şi o formă de pocăinţă, un mijloc de a ajunge la mântuirea sufletului. Este, în acelaşi timp, un act de cult, adică o faptă de cinstire a Lui Dumnezeu, pentru că postul este o jertfă, o renunţare de bunăvoie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul profund faţă de Dumnezeu.
Din perspectivă creştină, postul este şi un mijloc de desăvârşire, de “omorâre a voii trupului”, un semn al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care n-au nevoie de hrană.
Postul pe care-l ţin creştinii ortodocşi foloseşte şi sufletului, şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Nu în ultimul rând, postul redă sănătatea trupului şi “dă aripi sufletului”. Atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, se pomeneşte de nenumărate ori despre post. Însuşi Domnul Iisus Hristos a postit 40 de zile şi 40 de nopţi în pustie, înainte să înceapă să propovăduiască Evanghelia (Ev. Matei: 4,2 şi Ev. Luca: 4,2). Mântuitorul ne învaţă cum să postim, iar Evanghelia spune că Apostolii şi ucenicii Domnului posteau. “Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii Creştine.
