* fost director al Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, prieten al Muzeului brăilean, reputatul arhitect Călin Hoinărescu a realizat amplul proiect de restaurare a Mănăstirii Voievodale Măxineni * Hoinărescu s-a implicat în cele mai dificile proiecte de restaurare: Palatul Culturii din Ploiești, Mănăstirea Turnu, Muzeul Ceasului din Ploiești, Biserica veche a Mănăstirii Sinaia, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Conacul Bellu de la Urlați
Pe 19 mai, muzeografii brăileni, iubitorii istoriei, arhitecți și prelați deopotrivă, au primit cu tristețe vestea încetării din viață a reputatului arhitect Călin Hoinărescu (1944-2022), autorul proiectului de restaurare a Mănăstirii Voievodale Măxineni, cel care a readus la viață sfântul așezământ, ctitoria domnitorului Matei Basarab.
Prieten și colaborator al Muzeului Brăilei "Carol I", fost director al Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, în prezent Institutul Național al Patrimoniului, arhitectul Călin Hoinărescu - dedicat protector al monumentelor istorice - și-a dedicat cea mai mare parte a celor peste 50 de ani de activitate studierii, protejării, conservării patrimoniului construit. "Întemeiat pe o solidă cultură privind domeniul patrimoniului construit, atât cel specific cultelor cât și cel civil sau vernacular, cu o bogată experiență a lucrului pe șantierele de restaurare, Călin Hoinărescu a putut fi un practician de marcă în domeniul restaurării monumentelor istorice. În calitatea sa de "vindecător" al monumentelor, cum deseori menționa despre sine și expert al Ministerului Culturii în domeniul protejării monumentelor istorice, s-a implicat în cele mai variate și dificile proiecte de restaurare, între care menționăm doar o parte: ansamblul fostei Mănăstiri Apostolache, Palatului Culturii din Ploiești, Mănăstirea Turnu, restaurarea și consolidarea Muzeului Ceasului "Nicolae Simache" din Ploiești, Biserica veche a Mănăstirii Sinaia, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Conacul Bellu de la Urlați, Biserica "Sfânta Vineri" din Ploiești, Casa cu blazoane din Chiojdu", precizează reprezentanții Institutului Național al Patrimoniului. La acestea, se adaugă, desigur, proiectului de restaurare a Mănăstirii Voievodale Măxineni, județul Brăila.
Activitatea sa de restaurator al monumentelor istorice a fost completată, în permanență, de cea de militant pentru crearea unei bresle a restauratorilor. Prin eforturile sale a luat ființă Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI), organizație profesională neguvernamentală a celor mai activi specialiști și experți din domeniul patrimoniului construit și din domeniile conexe din România, al cărei președinte a fost pentru mulți ani.
În perioada 1982-1986, într-o vreme în care satele românești erau amenințate de sistematizare prin restrângerea vetrei satelor, de comasare sau chiar desființare, arhitectul a coordonat un studiu de inventariere a locuințelor din mediul rural. Studiile efective privind arhitectura sătească le-a început în jurul anului 1978, coordonând editarea lucrării "Locuința sătească din România".
După 1990, Călin Hoinărescu a contribuit la elaborarea Listei Monumentelor Istorice prin completarea acesteia cu numeroase obiective. În anul 2013, în colaborare cu soția sa, arhitect Manuela Hoinărescu, a publicat lucrarea "Habitatul rural tradițional prahovean", o lucrare de referință pentru evoluția tipurilor de proprietate moșnenească, boierească și mănăstirească de-a lungul sec. XV-XIX. La aceasta, se adaugă articole publicate în Revista muzeelor și monumentelor - Monumente istorice și de artă, Revista monumentelor istorice sau în Revista UNRMI.
Competența sa profesională l-a recomandat ca membru în Comisia zonală Muntenia a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și în Comisia de atestare a specialiștilor și experților în domeniul monumentelor istorice - CADMI. Totodată, în anul 2003, activitatea sa a fost recunoscută la nivel european prin decernarea Premiului "Serviciu dedicat" acordat de Europa Nostra pentru 35 de ani de serviciu ca arhitect pentru cauza conservării, atât în momente critice pentru patrimoniul arhitectural al zonelor rurale ale României, cât și pentru contribuția la dezvoltarea unui sprijin eficient al societății civile pentru conservarea patrimoniului.
