S-au scurs 4 ani de când ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am fost însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Fără pic de răutate, fără pic de ură, fără pic de acuză. Așa ne vrea Dumnezeu.
Aceasta înseamnă să nu muști din pomul cunoașterii binelui și răului: să nu mai interpretezi prin comparație binele și răul, albul și negrul, să nu pui etichete, să nu-l vezi pe altul vinovat, condamnabil, ci așa cum Dumnezeu vede - pentru că așa dorește. Cunoașterea binelui sau răului nu înseamnă că discerni cu adevărat, dar vei crede că știi și îi vei judeca pe ceilalți după propria ta știință limitată. Această judecată te face să acuzi, să critici, să faci clasificări, să faci ordine între oameni, să crezi că unul este deasupra altuia. De aceea, vei ajunge să lupți pentru ordinea ta, după dreptatea ta, nu cu dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea divină nu o poți înțelege în totalitate, mai ales pentru că timpul nu s-a sfârșit.
A renunța la judecarea binelui și răului nu înseamnă să devii pasiv sau indiferent, ci să percepi armonia care există dincolo de aparențe. Înseamnă să admiri și ceea ce nu înțelegi.
Încercările vieții sunt menite să ne elibereze de ură, judecată și acuzații, îndreptându-ne către bunătate și iubire. Ne „lămurim prin foc”, pentru a ne desăvârși bunătatea și iubirea.
Tot ce pare rău și haotic are un rol de catalizator pentru iubire necondiționată și unitate deplină cu celălalt. Haosul, lupta, răutatea și nedreptatea dispar când lecția a fost trecută.
”Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.
Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.”
(Isaia, Capitolul 55, 7-9)
„Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme,
Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.
Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită,
Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor.”
(Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, Capitolul 1, 6-9)
