Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, pe care-l prăznuim astăzi, s-a născut în cetatea Irinopolis din Decapole (Isauria), în sud-estul Asiei Mici, în jurul anilor 780-790 d.H. La acea vreme, Grigorie a ajuns la o mănăstire din Decapole, la egumenul Simeon, fratele mamei sale, unde a rămas vreme de 14 ani. El s-a retras mai apoi într-o peşteră, unde a auzit chemarea Lui Dumnezeu. Domnul l-a îndemnat pe Grigorie să părăsească peştera, ca să poată fi de folos şi altor credincioşi. Astfel, după ce a petrecut o iarnă într-o mănăstire din Efes, Grigorie a ajuns în oraşul Proconez, apoi la Enos, în Macedonia. De aici, a mers în
oraşul Tesalonic, unde a fost găzduit într-o mănăstire, de către Marcu egumenul.
Din Tesalonic, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a îndreptat apoi către Roma, însoţit de un călugăr credincios. Au mers pe uscat până în oraşul Corint, în sudul Greciei, apoi s-au îmbarcat pe o corabie cu destinaţia Roma. Sfântul Grigorie era înzestrat de Dumnezeu cu o mare putere asupra demonilor. Mulţi oameni stăpâniţi de duhuri necurate au fost vindecaţi în urma rugăciunilor sale.
În ciuda bolii de care suferea, Sfântul Grigorie a plecat din Tesalonic la Constantinopol, pentru a se întâlni cu unchiul său ce fusese eliberat din temniţă. Acesta fusese închis pentru că nu luptase împotriva icoanelor. Sfântul Grigorie Decapolitul a trecut la cele veşnice în ziua de 20 noiembrie 842. Moaştele sale au ajuns în România datorită banului Barbu Craiovescu, care le-a cumpărat în anul 1498 şi le-a aşezat la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea.
