Originar din Silvaşul de Sus, Cuviosul Ioan de la Prislop a trăit la începutul secolului al XVI-lea, nevoindu-se într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această mică peşteră a fost săpată de către Ioan în malul stâncos şi abrupt al pârâului Silvut, fiind cunoscută printre credincioşi sub numele de “chilia” sau “casa sfântului”. În acel loc s-a nevoit Cuviosul Ioan mulţi ani, luptându-se cu lipsurile dar şi cu ispitele diavolilor.
Cuviosul Ioan de la Prislop a fost ucis în timp ce îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei. Documentele spun că un vânător care venise în zonă l-a împuşcat pe sfânt, ucigându-l pe loc, crezând că este un animal sălbatic.
Moaştele Sfântului Ioan s-au păstrat multă vreme în peştera de la Prislop, unde veneau credincioşii din împrejurimi şi i se închinau. În prezent, însă, nu se mai cunoaşte unde se află trupul cuviosului. Părintele Ioanichie Bălan susţine, în marea sa lucrare “Patericul românesc”, că este foarte probabil ca moaştele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistriţa Olteană, la Curtea de Argeş sau la Cozia, aşezăminte monahale care au fost dintotdeauna legate de credincioşii şi mănăstirile Transilvaniei.
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
Tot astăzi îi prăznuim şi pe Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Corneliu Sutaşul şi Ciprian, episcopul Cartaginei, Sfinţii Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian.
