"Mulţi tineri se transformă în festivalieri"
- Un festival e o şansă pentru lansarea unui tânăr?
- Un festival de folk înseamnă o şansă, adică o scenă pe care aceşti tineri pot să cânte, unde învaţă să-şi gestioneze emoţiile, să nu aibă trac. Un festival de folk poate să fie şi o capcană. Foarte mulţi tineri se transformă în festivalieri. Ei bifează şi atât, uită că au de ţinut un examen în faţa unui public. La ei participarea la festivaluri a devenit un automatism, vin, cântă şi pleacă. Sunt siguri că iau un premiu, că sunt foarte buni, şi atât. Uită că e foarte important să te pregăteşti ca să apari pe scenă, că în momentul acela eşti "în pielea goală", omul din sală îţi vede toate defectele. Este foarte greu. Iar dacă tu nu te prezinţi cum trebuie, poţi avea eşec. Aplauzele reprezintă cea mai mare notă pentru un interpret. În sală ai public neavizat, dar acest public neavizat contează foarte mult pentru că el cumpără CD-uri. Când intri la un festival trebuie să te pregăteşti. În anul următor te duci iar la festival, iar te pregăteşti şi vine un moment când nu mai trebuie să te duci la festivaluri, când ai ajuns destul de bun şi să nu mai concurezi, să începi să-ţi creezi tu concertele tale. De aici începe show-bizz-ul. Trebuie să începi să-ţi organizezi concerte, să vină un manager de casă de producţie, un impresar sau să mergi singur să te prezinţi acestor persoane. Aşa merg lucrurile în general. Silvan Stîncel este un exemplu foarte bun în acest sens. El singur şi-a făcut CD-ul, după ce a participat la primul festival. A trimis un comunicat de presă, s-a prezentat şi a avut succes. Tânărul trebuie să fie conştient că trebuie să treacă peste stadiul de concurent.
- Ce să faci ca să devii vizibil?
- Trebuie să-ţi înregistrezi muzica. Este foarte greu, dar cu banii câştigaţi la un festival poţi să te duci să faci o înregistrare într-un studio. Din momentul în care ai un CD, ai o carte de vizită, ai o şansă. Este greu, mai ales într-un moment de criză, dar eu cred că în momentele de criză se aleg valorile.
- Şi ca să pătrunzi în radio sau la televiziune?
- E adevărat că în aceste medii există o mafie, dar la fel de adevărat este că sunt şi mulţi oameni de radio, care îi întreabă pe concurenţi dacă au o înregistrare ca să o dea la radio. Dacă li se spune "N-am!", aici este o prăpastie.
- La televiziune?
- E mai greu la televiziune, dar acum nu putem spune că mai e ca pe vremea lui Ceauşescu. Doar atunci te cunoştea lumea doar dacă te vedea la televiziune. Acum sunt foarte multe cluburi unde se cântă. În Bucureşti sunt peste 14 cluburi unde se cântă folk şi se dau bilete. Dacă ai public, înseamnă că ai şi onorariu. Acolo este testul. Festivalul e ca un fel de armată, te pregăteşte pentru viaţa de artist. După ce termini cu festivalurile trebuie să te duci să cânţi în cluburi şi să intri în contact cu publicul. În cluburi publicul este foarte aproape. Omul din public îţi vede şi mai mult defectele. După cluburi ajungi la Sala Palatului, cum s-a întâmplat cu Alina Manole. Ei i-au luat zece ani ca de la festivaluri, cluburi, să ajungă la Sala Palatului.
"Câţi oameni au dispărut şi nu mai vine nimic din urmă!"
- După câte festivaluri te poţi considera pregătit pentru cluburi?
- Dacă te-ai dus la şapte festivaluri şi ai luat toate cele şapte premii importante, este momentul să te duci la un alt nivel, nu mai eşti pentru concursuri. Tu trebuie să-ţi ridici ştacheta.
- Cei din provincie ce trebuie să facă?
- Să vină la cluburile din Bucureşti. Sunt foarte puţini folk-işti din Bucureşti, îi numeri pe degete. O şansă la tine acasă e un festival. Şi, dacă eşti câştigătorul unei ediţii, şi eşti invitat să cânţi, ar trebui să vii să cânţi, nu să întrebi dacă primeşti bani. Ţi se oferă altă şansă să cânţi, atunci vino.
- Asta s-a întâmplat la această ediţie cu Paul Arva?
- Da. Este vorba de a şti să te construieşti. Sunt artişti cu caracter şi artişti fără caracter.
- Dacă tu ca om eşti cam găunos, mai ai ceva de transmis publicului?
- E diferenţă foarte mare între om şi artist. Când se urcă pe scenă omul se abandonează, rămâne doar artistul. Se schimbă. Când eşti pe scenă te transformi, uiţi de tine, te abandonezi şi dai totul. Câţi dintre concurenţi fac asta? Un juriu vede acest lucru şi pentru asta e nevoie de juriu în festivaluri, altfel ar fi suficient publicul. Talentul iese la suprafaţă. Să urci cu plăcere pe scenă, să ai ce să dai, să reuşeşti să transmiţi ceva, aici este tot secretul.
- Sunt mulţi tineri care vin de complezenţă la festivaluri?
- Da. Vin pentru că ar putea să câştige un ban de buzunar sau să se întâlnească cu gaşca. Vin foarte mulţi, dar sunt la fel de mulţi şi cei care ştiu că au ceva de învăţat de la un festival. Festivalul este o şcoală. Îmi doresc din suflet ca din zece concurenţi premiaţi la un festival măcar doi să iasă interpreţi consacraţi, pentru că suntem din ce în ce mai săraci. Câţi oameni au dispărut şi nu mai vine nimic din urmă! Faptul că există aceste festivaluri este foarte important pentru că nu ai de unde să ştii de unde sare un talent. Este o loterie. Să investeşti în cultură nu este niciodată o pierdere. Cultura nu îngraşă şi este foarte sănătoasă, dar nu-ţi dai seama. Dar trebuie să ai răbdare. Dacă reuşeşti să scoţi omul din casă pentru un concert care are poezie, este un bun câştigat.
