• Cristina Jantea şi-a făcut o misiune din a proteja persoanele care au căzut în plasa proxeneţilor • recent, ea a mers la Vatican, la Simpozionul Internaţional al Liderilor Tineri, acolo unde a ridicat această problemă • conform statisticilor, România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte victimele traficului de persoane, iar Brăila ocupă locul trei în ceea ce priveşte “furnizorii” de victime • tânăra îşi doreşte ca într-o zi să ajungem să nu mai vorbim de “peşti” şi prostituate, drept pentru care, în curând, va începe o campanie de prevenţie în Brăila • în paralel, Cristina se dedică campaniilor umanitare pentru copii • cu ajutorul ei, anul trecut, 1.600 de copii brăileni au primit un cadou de la Moş Crăciun
A plecat din Brăila când a terminat liceul însă nu a renunţat să lupte pentru oraşul în care s-a născut. Se numeşte Cristina Jantea, are 28 de ani şi o misiune în viaţă: să salveze victimele traficului de persoane şi să ajute copiii mai puţin norocoşi. De cinci ani activează în cadrul Centrului European pentru Educaţie Juridică şi Cercetare în România (ECLER), o asociaţie non-profit ce promovează drepturile omului, democraţia şi statul de drept prin activităţi de cercetare, advocacy, educaţie şi training. În urmă cu doar câteva zile s-a aflat la Vatican, la Simpozionul Internaţional al Liderilor Tineri, unde a vorbit despre fenomenul traficului de persoane din România şi din Brăila, ţara noastră fiind pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte acest fenonem, iar Brăila ocupă locul trei în ceea ce priveşte “furnizorii” de victime. În paralel, Cristina este coordonatoarea Programului pentru Copiii Vulnerabili al ECLER şi organizează campanii umanitare pentru a-i ajuta. Una dintre cele mai mari a avut loc la Brăila, anul trecut, când 1.600 de copii s-au bucurat să vadă că Moş Crăciun le-a răspuns la scrisori. Cristina se descrie ca un om integru şi transparent, care nu poate rămâne indiferent la suferinţa semenilor, o persoană care încearcă să inspire prin puterea exemplului. Vă invităm să o cunoaşteţi şi voi pe Cristina Jantea, o tânără remarcabilă care se “zbate” pentru a construi o lume mai bună.
De la ONG, la Parlamentul European
După ce a absolvit Colegiul Naţional “N. Bălcescu”, Cristina Jantea a plecat la Bucureşti pentru a urma două facultăţi în paralel: Drept şi Ştiinţe Politice. Pe lângă studii, timpul liber pe care îl avea şi-l dedica proiectelor de voluntariat. Prin multă muncă şi determinare a ajuns ca în anul trei de facultate să fie recrutată de Fundaţia Konrad-Adenauer în programul “Lideri pentru Justiţie”, câştigând un stagiu la Ministerului Afacerilor Europene, cum se numea la acea vreme. A lucrat apoi o perioadă la Judecătoria Sectorului 5, iar la 23 de ani obţinea un stagiu la Parlamentul European. Sună impresionant, însă Cristina mărturiseşte că drumul până acolo nu a fost deloc uşor.
“Neavând sprijin politic, şase luni am dat mailuri la aproape toată delegaţia României de la Parlamentul European fără ca măcar să primesc un răspuns în care să mi se spună că nu mai sunt locuri sau că am aplicat prea târziu sau să mai încerc la anul sau orice altceva. Nu am primit niciun răspuns”, îşi aminteşte tânăra.
Însă Cristina e genul de persoană pe care dacă o dai afară pe uşă îţi intră pe geam. Nu s-a lăsat descurajată, a continuat să dea din coate şi după jumătate de an a reuşit să ajungă la Bruxelles şi Strasbourg, unde şi-a format expertiza în domeniul traficului de persoane. Toate cercetările făcute acolo, care arătau că
România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte victimele traficului de persoane, iar Brăila ocupă locul 3 în ceea ce priveşte “furnizorii” de victime,
au determinat-o să militeze pentru drepturile celor care cad în plasa proxeneţilor.
“Fenomenul acesta nu a fost străin de mine niciodată. Nu ai cum, crescut acolo, să nu cunoşti această problemă. Fete care au plecat cu gând de o viaţă mai bună, să îşi facă o situaţie şi apoi să se întoarcă, dar e foarte greu să ieşi dintr-o reţea de trafic. Iar profilul victimelor în zilele noastre, că de aceea se şi numeşte sclavie modernă, a suferit foarte multe modificări. În sine, când auzi cuvântul victimă te gândeşti la o persoană sechestrată, drogată, bătută, maltratată, ceea ce nu este departe de adevăr, dar astăzi victimă eşti şi dacă prestezi sub ameninţare. Sunt şi femei care umblă libere pe stradă, au acces la telefon, la internet sau chiar îţi pot zâmbi în faţă într-o încercare disperată de a-ţi ascunde ameninţările sub care «prestează». Iar metodele de recrutare au o dinamică aparte. Prin metoda «lover boy», fetele sunt convinse, atrase în reţelele de trafic, sub promisiunea unei relaţii cu traficantul, a unei familii, adică sunt manipulate sentimental pentru a răspunde cerinţelor acestora. Între o persoană exploatată şi una care alege singură să se prostitueze diferenţa o face consimţământul şi distribuirea câştigurilor. Dacă «munceşte» sub şantaj, sub ameninţarea familiei, a integrităţii fizice, avem de a face cu o victimă a traficului de persoane. Se întâmplă continuu şi constant”, susţine aceasta.
“Dacă noi cedăm, unde ajungem?”
După ce s-a întors de la Parlamentul European, în 2013, Cristina s-a angajat la Centrul European pentru Educaţie Juridică şi Cercetare (ECLER), acolo unde coordonatoare este Silvia Maria Tăbuşcă, care i-a fost profesoară în facultate. ECLER este o asociaţie non-profit ce promovează drepturile omului, democraţia şi statul de drept prin activităţi de cercetare, advocacy, educaţie şi training. Iar de cinci ani de zile, misiunea Cristinei este să lupte pentru drepturile persoanelor exploatate, dorind să le ofere acestora o viaţă sigură, o viaţă normală, în care să nu mai trăiască cu teama că traficanţii le mai pot face rău. Tânăra ne-a povestit că de-a lungul anilor a intrat în contact cu femei care au fost obligate să se prostitueze, iar primul caz pe care l-a avut a fost chiar al unei fete din Brăila. Chinurile la care sunt supuse femeile cu greu pot fi descrise în cuvinte. Mai grav este că la noi în ţară au mai rămas doar două adăposturi pentru cele care reuşesc să scape, din 9 care au fost, iar unul dintre acestea supravieţuieşte doar pentru că a fost preluat de un ONG.
“A fost o fată din regiunea Moldovei care a fost traficată în Germania şi care când a realizat ce se întâmplă nu a vrut să muncească. Fata era legată de calorifer, o obligau să mănânce şi să bea apă, apoi o băteau ca să vomite. A fost unul din cazurile care îţi rămâne în minte întipărit. Te consumă emoţional toate aceste poveşti pe care le auzi dar suntem o echipă puternică şi dacă noi cedăm, unde ajungem? Victimele trăiesc sub ameninţare şi după ce se întorc în ţară, fapt care duce şi la un procent foarte mic de susţinere a declaraţiilor în instanţă. Asta e lupta cea mare! Nu sunt dispuse să declare în faţa instanţei împotriva traficanţilor pentru că nu beneficiază de o protecţie suficientă. Şi mai e şi lipsa unei legislaţii corente de stopare a fenomenului la nivel naţional”, susţine Cristina.
Problemele din Brăila şi România, dezbătute la Vatican
În perioada 30-31 octombrie, brăileanca Cristina Jantea s-a aflat la Vatican, la Simpoziomul Internaţional al Liderilor Tineri 2019, organizat de Organizaţia Naţiunilor Unite şi Academia Pontificală de Ştiinţe. Simpozionul este o întâlnire anuală unde lideri până în 30 de ani din toată lumea discută şi identifică soluţii pentru problemele urgente ale umanităţii, devenind un prestigios forum global al dezvoltării obiectivelor durabile şi o platformă pentru crearea mişcărilor sociale între generaţii. Cristina şi-a dorit mult să ajungă acolo pentru a-şi face vocea auzită. În cadrul întâlnirii, aceasta a vorbit despre problema traficului de persoane din Brăila şi din România, propunând acţiuni pentru stoparea acestui fenomen care a devenit a doua cea mai profitabilă infracţiune la nivel global. Aceasta a susţinut în faţa experţilor din întreaga lume că din cauza sărăciei oamenii au început să fie văzuţi ca mărfuri de către traficanţii care se consideră oameni de afaceri. Însă sărăcia nu justifică sub nicio formă exploatarea sexuală.
“Traficul de persoane este o boală otrăvitoare care afectează toate ţările lumii, excepţie făcând doar una, Groenlanda. Lupta împotriva traficului de fiinţe umane este prioritară şi fenomenul trebuie tăiat din rădăcini (...). În spiritul leadershipului, indiferent de unde provine, generaţiei mele îi spun «Implică-te!», colegilor mei din sală le spun «Continuaţi şi faceţi munca voastră vizibilă!», guvernelor noastre le spun «Alăturaţi-vă şi susţineţi planurile de acţiune ale tineretului!» iar întregii comunităţi internaţionale spun «Susţineţi-vă copiii!». Atâta timp cât putem gândi şi atâta timp cât putem vorbi, suntem o parte a soluţiei, aşa că să acţionăm în această direcţie. Dacă acum alegem să întoarcem spatele acestei lupte este ca şi cum întoarcem spatele viitorului şi integrităţii noastre”, a susţinut Cristina la simpozionul de la Vatican.
Iar pentru a găsi soluţii, tânăra spune că e nevoie de o implicare activă a tuturor actorilor: asociaţii, societate civilă, autorităţi. Programele de prevenţie sunt importante, însă sunt doar o picătură într-un ocean, iar ONG-urile nu pot face toată munca.
“Aşa a vrut Dumnezeu”
Pe lângă drepturile omului, o altă cauză pentru care Cristina luptă cu toate forţele sunt copiii, încă de mică ea dorind să facă bine. A crescut înconjurată de oameni care dăruiesc semenilor şi aşa a ajuns ca astăzi să coordoneze Programul de Copii Vulnerabili al ECLER în România, lucrând cu minori care provin din familii defavorizate, copii instituţionalizaţi, mame cu risc social şi minori din zone izolate.
“Am crescut într-un mediu activ şi nu am putut să rămân indiferentă la nevoile celor din jurul meu. Am văzut lucrul acesta la mama mea care este un exemplu pentru mine. E omul lângă care nu trăieşte nimeni doar pentru el. Am văzut că dacă eu citesc, e pentru că am văzut la părinţii mei că citesc. Dacă eu ajut, e pentru că am văzut la părinţii mei că ajută. Şi atunci m-am gândit că fraţii mei se uită şi ei la mine şi încerc, la rândul meu, să fiu un model pentru ei”, ne-a mărturisit aceasta.
Una dintre cele mai mari campanii a avut loc anul trecut, în Brăila. Campania s-a numit “Fii şi tu Moş Crăciun” şi a fost organizată împreună cu cei de la Salonul Bulevard. Totul a pornit însă la Bucureşti, cu 30 de scrisori primite de la copiii de la Fundaţia SoSiSeSa, cărora Cristina şi familia ei au vrut să le facă singuri cadouri. Însă prietenii s-au oferit să o ajute şi în 24 ore a rămas fără dorinţe de îndeplinit. A cerut apoi fundaţiei alte 100 de scrisori, le-a împărţit la un eveniment în familie şi, din nou, a rămas fără niciuna. S-a hotărât apoi să facă ceva şi pe plan local, ceva pentru Brăila, şi a postat detalii despre campanie pe pagina de Facebook a Salonului Bulevard. Şi de acolo a început magia.
“Atunci când am deschis pagina de facebook o zi mai târziu aveam aproape 300 de mesaje în inbox cu cerinţe de scrisori şi 160 de comentarii. Şi am zis: «Doamne, ce fac?» Aveam peste 500 de oameni care voiau să ajute şi eu nu mai aveam nici măcar o scrisoare”, ne-a declarat aceasta.
A cerut ajutorul Inspectoratul Şcolar Judeţean şi s-a trezit cu 1.600 de copiii care i-au scris Moşului. Însă generozitatea oamenilor nu cunoaşte limite, iar Cristina a reuşit să găsească alţi 1.600 de oameni dispuşi să ofere un cadou pentru micuţi.
“Aşa a vrut Dumnezeu! Am avut foarte mare sprijin de la românii plecaţi în străinătate care au vrut să trimită acasă un ajutor pentru cineva care are nevoie. Am pornit campania asta doar cu familia mea, dar pe parcursul ei s-au strâns în jurul meu oameni excepţionali. Am avut în echipă o fată care când a intrat la mine în birou şi a văzut că fac singură această campanie, a doua zi şi-a dat demisia pentru că a vrut să fie alături de mine să ajutăm copiii. Apoi, o altă doamnă de la Făurei a făcut naveta timp de 5 săptămâni ca să mă ajute. Această campanie a fost ca un bulgăre de zăpadă, rezultatele sunt fabuloase. Am mai făcut apoi o campanie, «Coşul de Paşte la Măraşu». Mi-am dat seama că Brăila are un potenţial extraordinar să crească prin oamenii care muncesc şi trăiesc acolo. Eu am inima strânsă de fiecare dată când mă uit pe imaginile de atunci. Impactul este excepţional pentru că organizaţiile şi fundaţiile duc foarte mare lipsă de atenţie şi mă doare sufletul când spun asta. Eu nu las lucrurile aşa cu toate că sunt un om foarte mic. Puterea mea este doar cea a exemplului şi atât. Nu sunt un om bogat sau influent, îmi cunoc limitele, dar în acelaşi timp nu le accept”, susţine aceasta.
Şi nu le acceptă pentru că vrea să facă mai mult, să ajute cât mai mulţi copii. Spune că nu poate trăi doar pentru ea, iar puterea ei stă în faptul că reuşeşte să mobilizeze oamenii. Iar copiii pe care îi monitorizează în cadrul programului asociaţiei ECLER ştiu că ea nu vine niciodată cu mâna goală.
“Am grija ca lor să nu le lipsească nimic. Mobilizez oameni ca să le asigur nevoile de bază, hăinuţe, rechizite, mâncare, şi apoi mă axez pe educaţia lor. Le trimit psihologi să facă ateliere de dezvoltare cu ei pentru că la şcoală nu sunt tocmai la acelaşi nivel cu colegii lor, nu au parte de acelaşi suport acasă, iar eu încerc de vreo doi ani să investesc în educaţia lor. Cea mai mare realizare este că datorită oamenilor pe care îi mobilizez pentru ei, copiii aceia nu fac frigul, au hăinuţe groase, iar prin prezenţa mea constantă acolo ei ştiu că nu sunt singuri. Le sădesc un pic de speranţă şi tot timpul le spun că ei sunt egali cu ceilalţi, că au aceleşi şanse, că pot face aceleaşi lucruri”, mărturiseşte Cristina.
“Vreau să lupt pentru Brăila!”
Cristina Jantea ştie că are o misiune pe acest pământ: aceea de a-i ajuta pe oameni să devină cea mai bună versiune a lor. De aceea, viaţa şi-o dedică jumătate luptei antitrafic, jumătate campaniilor umanitare. De aceea, după ce se va întoarce de la Vatican, vrea să implementeze în Brăila o campanie pentru prevenirea victimelor traficului de persoane şi să crească gradul de conştientizare cu privire la acest fenomen. De asemenea, va continua să organizeze campanii pentru a aduce bucurie în viaţa copiilor mai puţin norocoşi.
“Vreau să lupt pentru Brăila. Îmi doresc programe sustenabile pentru victimele traficului de persoane. Eu nu pot să las lucrurile aşa. Sunt multe lucruri pe care vreau să le îmbunătăţesc la oraşul acesta. Brăila este un oraş cu un potenţial pe care eu l-am recunoscut cu ocazia activităţilor umanitare pe care le-am făcut. E nevoie doar de un scop care să îi apropie. Oameni sunt, voinţă există, nu au însă scopul care să îi uneasă. Cred că prin campanii am reuşit să fac lucrul acesta şi Brăila poate orice”, conchide Cristina Jantea.
