Mergi la conţinutul principal
Istorii uitate ale Brăilei

În anul 1883, Pompierii, Poliţia şi Colegiul “Bălcescu” aveau telefon

• în urmă cu 137 de ani, Primăria Urbei Brăila solicita Ministerului de Interne fonduri pentru instalarea de reţele telefonice, înaintea capitalei • solicitarea a fost refuzată, astfel că brăilenii şi-au instalat linii telefonice din fonduri proprii, un an mai târziu • primele telefoane au fost instalate la Brăila în anul 1883, două dintre acestea în laboratorul de fizică al actualului Colegiu Naţional “Nicolae Bălcescu” • Brăila a fost al doilea oraş din ţară, după capitală, racordat la telefon  

 

Devenit cel mai important port al României şi însemnat centru comercial european, cu o economie prosperă, aflată în plin avânt, Brăila avea implementate, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cele mai importante invenţii apărute pe plan mondial - telegraf, iluminat electric, tramvai şi telefon - iar municipalitatea s-a arătat mai mult decât receptivă la nou, în condiţiile în care investitorii băteau la porţile urbei, cu teşchereaua plină cu bani.

La numai şapte ani de la inventarea sa, în anul 1876, de către americanul Alexander Graham Bell (om de ştiinţă, inventator şi industriaş, n. 1847, Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei - d. 1922, Beinn Bhreagh, Canada) brăilenii aveau, deja, instalate linii telefonice între principalele instituţii, pentru ca, mai apoi, să existe telefoane în primăriile judeţului şi mai toate clădirile mai acătării ale oraşului-port, fie că erau amplasate în Docuri, pe Regala sau pe marile bulevarde. Afirmaţia de mai sus este susţinută de documentele păstrate cu grijă de arhiviştii brăileni.

 

Brăilenii au vrut telefon înaintea capitalei!

 

Potrivit arhivistului brăilean Gheorghe Iavorschi, neobosit cercetător şi istoric, Primăria Urbei Brăila solicita, încă din anul 1882, Ministerului de Interne un fond extrabugetar pentru instalarea unei reţele telefonice între instituţiile de interes local din urbea dunăreană. Din păcate, însă, răspunsul autorităţilor centrale a fost unul negativ, cu precizarea că telefonul “nici în capitala ţării nu a fost introdus, prin urmare se poate amâna” (!). Dar brăilenii nu s-au dat bătuţi.

Aşa se face că, în anul următor, Primăria Urbei Brăila prevedea în buget - din venituri proprii, de data aceasta! - investiţia pentru care ceruse sprijin ministerial. Municipalitatea a încheiat un contract cu un specialist în domeniu, G. A. Caranfil, în a cărui ofertă se menţiona că modelul de aparat telefonic propus pentru Brăila era unul “inventat de subscrisul”, de fapt o adaptare după sistemul Bell, inventat cu şapte ani mai înainte. În contract se specifica faptul că oferta venea din partea unui român, “singurul din ţară care se ocupă de această branşă”. Cum brăilenii erau patrioţi până în măduva oaselor (să nu uităm donaţiile consistente, de zeci de mii de lei, făcute pentru înzestrarea Armatei Române, cu doar şase ani înainte, în timpul Războiului pentru Independenţa României) oferta a fost aprobată, iar întreprinzătorul Caranfil s-a pus serios pe treabă.

“La 26 septembrie 1883, s-a făcut, în bune condiţii, proba aparatelor telefonice care legau Secţiunea Pompierilor, circumscripţiile de Poliţie, Cazarma Sergenţilor de oraş, Garda Corpului de Garnizoană, o unitate de artilerie (viitorul Regiment 3 Artilerie “Franţa”, care s-a distins de atâtea ori pe câmpul de luptă, inclusiv în Războiul din Răsărit, 1941-1944 - n.r.) şi alte instituţii din localitate. Legătura se făcea printr-un cablu aerian instalat pe stâlpi de lemn. Consiliul Comunal al Urbei Brăila aprecia, la acea vreme, că scopurile urmărite prin introducerea telefonului erau: alarmarea operativă a pompierilor «la caz de incendii» şi a Poliţiei «când sunt cazuri de furturi, de omoruri, scandaluri mari, când un sergent sau doi nu pot face faţă, se cere îndată de la oficiul central personal suficient» precum şi pentru rezolvarea unor probleme administrative”, preciza, deunăzi, arhivistul Iavorschi.

 

Primul circuit telefonic interurban: Bucureşti-Brăila-Galaţi

 

Concomitent cu instalarea aparatelor în instituţiile sus-amintite, antrepenorul G. A. Caranfil a realizat şi punerea în funcţiune a două telefoane “Bell”, aduse din import, la cabinetul de fizică al gimnaziului local (actual Colegiu Naţional “Nicolae Bălcescu”), destinate procesului de învăţământ. Vechiul liceu brăilean a fost, practic, prima instituţie de învăţământ din România care dispunea de noua invenţie, telefonul.

Trebuie precizat faptul că, tot în anul 1883, la Bucureşti se instala prima linie telefonică particulară (între Magazinul şi Tipografia “Socec”), cu doar câteva luni înaintea Brăilei (!), iar un an mai târziu, în anul 1884, era pusă în funcţiune prima linie telefonică de stat, care făcea legătura între Ministerul de Interne al României şi Poşta Centrală.

La doar trei ani de la instalare, în anul 1886, municipalitatea a decis modernizarea şi extinderea reţelei telefonice din Brăila, aceasta cuprinzând şi alte instituţii. Lucrările au fost efectuate, de data aceasta, de antreprenorul S. Mittelman, care se obliga, totodată, să asigure şi întreţinerea instalaţiilor.

Potrivit documentelor de arhivă, în anul 1890 a fost dat în exploatare primul circuit telefonic interurban, Bucureşti-Brăila-Galaţi, acestea fiind şi primele oraşe din România care introduseseră, până la acea dată, reţele telefonice în cuprinsul lor. Şi lucrurile nu se opresc aici. La 1900, erau demarate ample lucrări prin care majoritatea primăriilor comunale şi secţiile de jandarmi din judeţ au fost legate telefonic de sediul Prefecturii Brăila. La acea vreme, erau deja instalate sau în curs de instalare numeroase linii telefonice particulare, fie în sediile firmelor, fie în locuinţele brăilenilor cu dare de mână, afacerişti sau intelectuali.

 

Născut în Anglia, în anul 1847, Alexander Graham Bell a fost fiu de profesor. Până în anul 1870, a studiat anatomia şi fiziologia glasului uman. În acelaşi an, Bell părăseşte Anglia împreună cu tatăl său, care tânjea după clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi fraţi ai lui Graham mor de tuberculoză. După descoperirea istorică din anul 1876, împreună cu asociaţii săi, Bell pune bazele “Bell Telephone Company”, devenită ulterior, după introducerea invenţiei sale în sistemul de comunicaţie internaţional, concernul gigant “AT&T”. În anul în care breveta inventarea telefonului, Alexander Graham Bell se căsătorea cu fiica surdă a partenerului său de afaceri, Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice şi doi fii care, din păcate, mor în copilărie. În anul 1882, marele inventator şi om de afaceri primeşte cetăţenia americană. 

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro