Lumea artistică brăileană a suferit în 2011 două mari pierderi: muzicianul Johnny Răducanu şi scriitorul Fănuş Neagu. Pe 24 mai a murit Fănuş Neagu, iar pe 19 septembrie a plecat dintre noi şi Johnny Răducanu. Două dispariţii care lasă un gol imens în muzica şi literatura românească. Spiritualitatea brăileană a pierdut foarte mult, este mai săracă şi mai tristă după îndoliatul an 2011.
Fănuş Neagu - "Ascultaţi şuietul brazilor, freamătul paltinilor, mirosiţi floarea de salcâm şi fiţi atenţi când vuieşte Dunărea, când bate vântul, când tună şi, mai ales, când inima oamenilor plânge"
Un magician al cuvântului
Fănuş Neagu suferea de mai multă vreme de un cancer de prostată, însă a ţinut mereu totul într-o zonă a discreţiei. Abia după ce a murit s-au aflat detalii despre boala sa şi despre suferinţele îndurate. Pe 24 mai, la 3,30 dimineaţa, când era internat la spitalul Elias, el a renunţat să mai lupte cu boala nemiloasă.
Fănuş Neagu rămâne pentru posteritate un povestitor fantastic, un cuceritor de minţi, care niciodată nu a făcut un secret din modul în care reuşea aceste lucruri. În prefaţa volumului "Dincolo de nisipuri", apărut în 1994 la editura Porto-Franco, Fănuş Neagu explică: "Povestirile se scriu aşa: se ia un fapt de viaţă, real sau închipuit se tăvăleşte într-un morman de amintiri şi-un munte de observaţii asupra oamenilor şi a naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceş înflorit e lăsat să-l bată soarele şi să-l fluiere vântul, se trage apoi la sticlă şi se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor. Nimic mai simplu".
Fănuş Neagu s-a născut pe 5 aprilie 1932, la Gradiştea. Şcoala a urmat-o în satul natal, apoi s-a înscris la Liceul militar din Iaşi. Între 1952 - 1953 frecventează Şcoala de literatură "Mihai Eminescu", după care devine profesor suplinitor la şcoala din Largu, raionul Făurei, regiunea Galaţi. Între 1954 şi 1957 urmează cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti, pe care nu o termină. Tot acum este redactor la "Scânteia tineretului" şi debutează cu povestirea "Duşman cu lumea" - 1954, în revista "Tânărul scriitor". Editorial debutează în 1959 cu volumul de povestiri "Ningea în Bărăgan". Se impune ca un talent puternic, fiind comparat de critici cu Sadoveanu şi Istrati. Romanul care l-a consacrat "Îngerul a strigat", apare în 1968. "«Îngerul a strigat» are, ce-i drept o imensă capacitate de a fi. Puţine cărţi ne dau într-o asemenea măsură impresia de viaţă adâncă, tumultuoasă, nemărginită, de violenţă a naturii şi de sălbăticie", a scris criticul Nicolae Manolescu. A mai semnat romanele "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe" - 1977, "Scaunul sigurătăţii" - 1988, "Amantul Marii Doamne Dracula" - 2001. De asemenea, este autorul a sute de nuvele, tablete cu teme sportive care făceau deliciul iubitorilor de sport şi literatură. Fănuş Neagu este înmormântat la cimitirul Bellu, pe aleea scriitorilor. Pe 3 iulie, la Gradiştea, a fost inaugurată şi Casa memorială "Fănuş Neagu".
În 2006, într-un interviu acordat scriitorului Nicolae Băciuţ, publicat pe site-ul poezie.ro, Fănuş Neagu a lăsat un testament literar generaţiilor vitoare: "Ascultaţi şuietul brazilor, freamătul paltinilor, mirosiţi floarea de salcâm şi fiţi atenţi când vuieşte Dunărea, când bate vântul, când tună şi, mai ales, când inima oamenilor plânge. Să nu vă fie ruşine de oamenii care plâng, pentru că inima vorbeşte mai mult decât gândul".
Johnny Răducanu - "Locul ăsta, Brăila, este încărcat cu o mare energie. Când vine aici unul ca mine şi cântă şi face aceste demonstraţii de dragoste pentru aceste locuri, până la lacrimi, toată acea energie vine înapoi aici"
În jazz-ul românesc s-a făcut linişte
La numai câteva luni de la dispariţia scriitorului brăilean, jazzul românesc a fost şi el în doliu. Johnny Răducanu, în vârstă de 79 de ani, a trecut în nefiinţă luându-i prin surprindere pe cei apropiaţi care chiar discutau posibilitatea de a-i organiza în decembrie un spectacol omagial la împlinirea a 80 de ani. El avea câteva afecţiuni cronice, dar pe care părea că le ţine foarte bine sub control. Cu toate acestea, inima sa cea generoasă l-a trădat. A intrat în stop cardio-respirator. Deşi echipajul de la SMURD a încercat să-l resusciteze timp de 60 de minute, inima lui Johnny Răducanu nu a mai avut putere să lupte. Prieteni, muzicieni, toată lumea îl regretă pe muzicianul nepereche, cel care ştia să vrăjească clapele pianului şi să dea la iveală creaţii muzicale excepţionale.
Contrabasist, pianist, compozitor, aranjor şi conducător de formaţie, Johnny Răducanu, pe numele său real Răducanu Creţu, s-a născut pe 1 decembrie 1931 la Brăila, într-o familie de ţigani cu o tradiţie muzicală de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Creţu Şolcanu. S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, încă de la 19 ani. A făcut studii muzicale la Iaşi şi Cluj-Napoca, apoi la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, clasa contrabas, 1953-1956. A cântat cu nume importante ale muzicii şi a lansat albume precum "Jazz trio - Seria jazz nr. 4" (1966), "Jazz în ţara mea (Jazz in my country)" (1967), "Confesiuni" (1979), "Confesiuni II" (1982), "Confesiuni III - Seria jazz nr. 21" (1986) şi "Jazz Made in Romania" (1987). Johnny Răducanu este cunoscut şi pentru spectacolul de teatru poetic "Dialoguri şi fantezii în jazz", susţinut împreună cu Ion Caramitru atât pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, cât şi pe scene internaţionale importante, precum Teatrul Molière-Maison de la Poésie din Paris.
Acest spectacol a fost prezentat şi la Brăila, în cadrul festivalului de teatru, în urmă cu trei ani.
Johnny Răducanu a format şi tineri muzicieni. Cei mai cunoscuţi dintre ei sunt Teodora Enache, care are acum o carieră solidă în SUA, şi Mircea Tiberian, nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Johnny Răducanu a realizat spectacole memorabile, în care improvizaţia inspirată, bunul gust, talentul erau la ele acasă. Ştia să cânte pentru oricine, pentru orice şi să facă din asta artă adevărată, emoţionantă. Pe 13 octombrie 2008 a fost numit membru de onoare al Societăţii Filarmonice "Lyra", iar pe 1 octombrie 2009 a primit diploma "In Honoris" de la primarul capitalei, Sorin Oprescu. El este înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cernica.
