În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. Astfel, în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și intregirea neamului, se arată într-un comunicat al Patriarhiei.
Adesea, Înălțarea lui Hristos, ca și Învierea Sa, au fost înțelese ca fiind niște lucrări ale Tatălui asupra Fiului Său. Trebuie să avem în vedere, că moartea lui Hristos nu a avut ca țintă satisfacerea onoarei jignite a Tatălui, ci transfigurarea firii omenești. De aceea atât în Înviere cât și în Înălțarea Sa, Hristos nu este pasiv.
Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania și acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvantat și, pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei și S-a înalțat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie să înțelegem că acesta a fost ultimul act al lui Hristos în lume, El nu devine absent în creație. Înălțarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creație, El continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh.
