Şi-a dorit să devină medic specialist în obstretică - ginecologie şi să lucreze, poate, într-o maternitate, unde să fie martoră la apariţia vieţii. Soarta este ironică uneori şi i-a rezervat o carieră la polul opus, într-una dintre cele mai înfiorătoare dar şi pasionante specializări: medicina legală. Disecţii de cadavre, căutări în trupuri golite de spirit, mirosuri pestilenţiale, întrebări ale căror răspunsuri sunt dincolo de graniţa din urmă a vieţii - să practici această meserie nu este la îndemâna oricui şi-ţi trebuie, fără doar şi poate, un psihic de fier. "Vă puteţi imagina cât «horror» se acumulează în psihicul acestor oameni?" este întrebarea pe care ne-a adresat-o, retoric, chiar dr. Gina Ilie, doamna de fier de la Medicină Legală, atunci când am stat de vorbă cu ea, în urmă cu câteva zile.
Dr. Gina Ilie este medic legist şef de 10 ani, activând în cadrul Serviciului de Medicină Legală (SML) Brăila. A absolvit Facultatea de Medicină Generală la Iaşi, în anul 1982. Între anii 1983 - 1991 a lucrat ca medic generalist în mai multe locuri, iar în următorii trei ani, s-a specializat în medicină legală, la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" din Bucureşti. A fost repartizată apoi la Spitalul Judeţean Reşiţa, iar după un an a obţinut transferul acasă, la Brăila, oraşul pe care nu şi-a dorit să-l părăsească niciodată. A devenit şef al Serviciului de Medicină Legală Brăila în 2003, iar din septembrie 2004, în urma susţinerii unui examen, este şef de secţie.
- Pentru început, aş dori să-mi povestiţi despre debutul carierei dumneavoastră de medic legist. Cum v-aţi dat seama că este ceea ce doriţi să faceţi în viaţă? Cum arată portretul standard al unui medic legist?
- Medicina legală, se pare, a fost soartă. Mi-am dorit să fiu specialist în obstretică - ginecologie, dar n-am avut suficiente puncte şi la realegere am optat pentru medicină legală. În anul V de medicină, am ales o temă de lucrare de stat, cum era la vremea respectivă, din medicina legală, «Influenţa factorilor genetici în comportamentul deviant al minorilor». Ulterior, am constatat că specialitatea mi se potriveşte, se pliază perfect pe structura mea psihică, pentru că trebuie să dispui de un psihic puternic, echilibrat, rezistent. Atunci când intră cineva pe uşă, mă aflu în faţa unei noi provocări. De-asta e frumoasă medicina legală!
-Aţi afirmat că trebuie să ai un psihic puternic ca să lucrezi la Medicină Legală. Există, totuşi, vreun caz care v-a impresionat?
- În primii 3 - 5 ani, mă impresionau cazurile legate de copii. Apoi am început să realizez că «aşa trebuie să se întâmple» şi că nu pot influenţa în niciun fel soarta fiecăruia dintre cei ajunşi la medicina legală. În timp, eu şi colegii mei ne-am dezvoltat un sistem de autoprotecţie în sensul că am refuzat să ne transpunem în situaţia «pacientului» nostru şi a aparţinătorilor săi. Nu poţi să lucrezi în medicină legală şi să pleci acasă, în fiecare zi, cu poveştile de viaţă pe care le descoperi aici. Ele trebuie să rămână acolo, pentru că şi noi trebuie să avem viaţa noastră. După atâţia ani de practică în domeniu, am ajuns la concluzia că unele cazuri au fost chiar speciale şi doresc să mă implic în publicarea lor pentru că pot să aducă nişte elemente noi în modul tradiţional de abordare al unor speţe medico-legale.
- Probabil nu este o plăcere disecarea unui trup neînsufleţit sau mirosul înţepător de formol care duhneşte într-o morgă. Dumneavoastră aveţi vreo satisfacţie practicând această meserie?
- Singura satisfacţie pe care o ai este aflarea adevărului. Mă bucur că-mi pot ajuta colegii din alte instituţii să stabilească cu exactitate ceea ce s-a întâmplat, adevărul. De bani, nu poate fi vorba. Haideţi să vă întreb ceva. Ştiţi câţi oameni, medici, autopsieri şi brancardieri, lucrează în prosecturile medico-legale? 350! În toată reţeaua de medicină legală, în cele 53 de unităţi, tot personalul este sub 1.000 de oameni, mai exact 979. Foarte puţini!
- Care credeţi că ar fi cauzele acestei crize de personal? Nu mai există persoane dornice să îmbrace halatele Medicinei Legale?
- O să vă răspund tot cu o întrebare: de ce credeţi, oare, că suntem atât de puţini şi că pensionarii se numără pe degete? Eu cred că nu este la îndemâna oricui să fie medic legist. Mulţi se îmbolnăvesc pe parcurs, nici nu mai apucă vârsta de pensionare. Vă puteţi imagina cât «horror» se acumulează în psihicul acestor oameni? Ce imagini păstrează retina lor? Vă puteţi imagina faptul că brancardierii care adună «bucăţile de om» de pe şosele şi căi ferate nu primesc spor de stres psihic? Nu primesc bani pentru orele de permanenţă? Nu primesc bani pentru orele de noapte, de sâmbătă, de duminică, de Paşte şi de Crăciun? Nu pot lucra nici măcar în schimburi.
- Care e situaţia la nivelul judeţului nostru?
- Vă vine să credeţi faptul că tot acest judeţ, cu aproximativ 350.000 sau 380.000 de locuitori, de aproape 1 an, este ţinut de doar două doctoriţe, 3 autopsieri şi 2 brancardieri? Cu asta cred că am răspuns la toate întrebările... Pentru aceşti oameni, nu există program, ci există doar permanenţă, iar dacă medicii primesc bani pe orele de gardă efectuată, ceilalţi cinci nu primesc decât ore libere pe care nu le pot lua, deoarece morga medico-legală s-ar închide... Vă puteţi imagina că nişte «băieţi deştepţi» au dispus scăderea cu 15% a alocaţiei fixe ce reprezintă echivalentul sporului pentru condiţii deosebit de grele de muncă, pentru că aşa au vrut ei? Mai puteţi să credeţi că noi, cei câţiva, trebuie să plătim avocaţi, experţi financiari, consilieri şi să ne prezentăm în faţa instanţelor pentru a ne recăpăta dreptul cinstit şi, mai ales, pentru a stopa popriri pe salarii aferente anilor 2011 - 2012 - 2013 dispuse de aceiaşi «băieţi puţin deştepţi», dar foarte incompetenţi? Ce-aş putea să vă mai spun? Am început cu paşi mici, uşor nesiguri, apoi am descoperit tainele şi frumuseţea acestei meserii, iar pentru final prevăd o mare dezamăgire! Mă încearcă o durere profundă când mă gândesc la colegii mei, mult mai tineri care vor fi nevoiţi să suporte în continuare această mare bătaie de joc. Şi mă mai doare sufletul pentru că toţi sunt oameni buni, profesionişti în ceea ce fac, iar munca lor este certificată, de 5 ani, pentru că se desfăşoară conform cerinţelor sistemului de management al calităţii ISO 9001/2008. Am o curiozitate, oare câte unităţi medicale din Brăila sunt certificate ISO 9001? Dar asta nu înseamnă nimic! Nu contează!
Brăila, judeţul cu cea mai mare lipsă de medici legişti
În raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2013, publicat pe site-ul Reţelei Naţionale de Medicină Legală, se arată că în cele 53 de unităţi medico-legale din România, au activat anul trecut 979 de persoane, cu patru angajaţi mai mult ca în anul 2012. Criza de personal este menţionată chiar în acest raport, Brăila fiind cel mai afectat judeţ. Necesarul minim este 1 medic legist la 100.000 de locuitori. Populaţia judeţului nostru este de aproximativ 380.000 de locuitori, iar la Serviciului de Medicină Legală brăilean există doar doi medici legişti. Astfel, judeţul Brăila se situează pe primul loc, cu un raport de 0,53 medici/100.000 de locuitori, în clasamentul judeţelor deficitare.
"În momentul actual, încadrarea cu personal în marea majoritate a instituţiilor medico-legale se situează mult sub nivelul minim acceptabil (în raport cu volumul de muncă). La această lipsă acută de personal se adaugă o repartizare dizarmonică pe judeţe şi municipii a medicilor legişti, neexistând niciun fel de corelaţie cu populaţia judeţelor deservite, 23 de Servicii de Medicină Legală Judeţene se situează mult sub necesarul minim de 1 medic legist la 100.000 de locuitori: Brăila 0,53. Reperul de un medic legist/100.000 locuitori nu reprezintă un maxim ideal, ci reprezintă un «minimum minimorum» aflat la limita funcţionalităţii sistemului medico-legal. În situaţia când există un singur medic legist încadrat într-un serviciu judeţean de medicină legală este iluzoriu să se vorbească de calitatea şi celeritatea activităţii judiciare", se precizează în raportul publicat pe site-ul Reţelei Naţionale de Medicină Legală (www.legmed.ro).
