Ionuţ este unul dintre miile de copii abandonaţi într-un centru de plasament din Brăila. Este de etnie romă şi nu se sfieşte s-o spună. Provine dintr-o familie originară din Dudeşti, a fost abandonat la vârsta de 14 ani şi plasat într-un apartament de tip familial în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului. La împlinirea vârstei de 18 ani a fost luat în grijă de asistenţii de la Fundaţia "Lumina" şi, ghidat cu simţ de răspundere, a reuşit să demonstreze că educaţia şi bunul simţ pot schimba destine. Într-un mod fericit!
Ionuţ Patîr, 21 de ani, a absolvit Liceul "Mihail Sebastian" în 2014, însă nu a luat proba la geografie, motiv pentru care s-a angajat ca muncitor la o firmă din Brăila, cu salariul şi-a plătit orele de pregătire, iar în acest an a încercat din nou: "Am dat iarăşi bacalaureatul la geografie şi, spre bucuria mea, am luat 9.10. Apoi m-am înscris la trei facultăţi. La Geologie şi Geografie, la Bucureşti, am întârziat din cauza traficului din capitală şi n-am mai susţinut examenul, dar am intrat la Filosofie şi la Asistenţă Socială. Am optat pentru Asistenţă Socială, unde am intrat cu 8.20, al X-lea", ne-a declarat Ionuţ Patîr.
Tânărul povesteşte că a crescut în sistemul de Protecţie Socială şi aşa se explică acum alegerea pe care a făcut-o. La admitere a dat test grilă şi eseu motivaţional. A contat 40% media de la bacalaureat şi 60% rezultatul probelor. Media de la bacalaureat l-a tras puţin în jos, 6,91, însă, per total, a obţinut o notă bună la examen. Şi a reuşit!
Dorinţa de a se întoarce acasă ca asistent social
Deşi i-a fost greu să acceadă în vârful unei universităţi de stat nu a capitulat atunci când multe lucruri din viaţa sa păreau imposibile: "M-am angajat, m-au ajutat mult şi patronii care m-au sfătuit să mă pregătesc şi să merg mai departe, să-mi depăşesc condiţia. M-a ajutat mult şi conducerea Fundaţiei «Lumina», care mi-a oferit cazare şi masă, dar şi sfaturi şi sprijin moral necondiţionat. Am fost încurajat să învăţ fiindcă eu chiar îmi doresc să mă întorc la Brăila şi să fiu asistent social, aşa cum au fost alţii pentru mine. Voi face lucrurile aşa cum mie mi-ar fi plăcut să se întâmple", a adăugat Ionuţ Patîr.
La examen, Ionuţ s-a întâlnit şi cu alţi colegi asemenea lui. O fată tot din sistemul de Protecţie a Copilului chiar a stat în aceeaşi bancă: "M-am mirat când am văzut-o. Ştiam că suntem patru absolvenţi care dăm la Universitatea Bucureşti, dar pe fata aceasta am găsit-o chiar în bancă. Şi a intrat şi ea la Asistenţă Socială. Aşa am reuşit noi, copiii abandonaţi, să demonstrăm că se poate, că ne putem depăşi condiţia. Dorinţa mea cea mai mare este să arăt tuturor că sunt capabil".
Deşi este de etnie, Ionuţ nu a aplicat pentru un post pentru romi, a preferat să meargă pe calea învăţatului şi să-şi încerce forţele cu aceia care vin din familii închegate şi nu sunt consideraţi "cazuri sociale".
Ajutor din partea unor fundaţii caritabile
Totuşi, fiind asistat în cadrul Fundaţiei "Lumina", Ionuţ are o bursă socială de 300 de lei pe lună pe toată perioada facultăţii şi va sta la cămin împreună cu alţi trei studenţi. În ultima perioadă, pentru înscrierea la facultate şi pentru drumurile la Bucureşti a fost sprijinit de o fundaţie româno-americană şi de Fundaţia "Lumina". Zilele acestea, şi Protecţia Copilului şi-a exprimat intenţia de a-l ajuta financiar pe Ionuţ. Rămâne de văzut cum se vor întâmpla toate aceste lucruri.
"Noi ne mândrim cu toţi tinerii care au reuşit, ba chiar avem mai mulţi care au intrat în acest an la facultate, avem şi copii care sunt studenţi şi pe care încercăm să-i ajutăm în măsura posibilităţilor", ne-a declarat Simona Cimpoae, director executiv al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Brăila.
Dezamăgirea, cel mai mare "of" trăit în sistem
Întrebat ce nu ar face niciodată pentru minorii din Protecţia Copilului, dacă s-ar întoarce în Brăila ca asistent social, Ionuţ a replicat, fără crâcnire: "Nu aş dezamăgi!". Am aflat astfel că, de la 14 ani, de când a intrat sub aripa statului, Ionuţ a resimţit cel mai acut sentimentul de trădare, dezamăgire din partea acestui sistem. Nu vrea să detalieze, însă e profund mâhnit că mulţi dintre copiii aflaţi în asistenţă socială nu reuşesc să răzbată tocmai datorită "cuvintelor grele, urâte şi dezamăgirilor" administrate de către chiar "protectorii" lor. Factorul psihologic pare să fie esenţial în asemenea situaţii. Dacă eşti puternic, ne-a mărturisit tânărul student, ai şanse să reuşeşti: "Să lupţi, să înveţi, să nu mănânci poate ca să-ţi plăteşti pregătirea. Eu pot spune că în ultimii doi ani am avut parte de lucruri minunate. La fundaţie, la Lumina, m-am simţit şi mă simt ca într-o familie. Profesoara mea de pregătire de multe ori nu voia să-mi ia banii şi chiar m-a sprijinit foarte mult şi cu înscrierea, iar acum mi-a spus că vrea să-mi plătească o parte din cheltuieli. Dar...Eu zic că am avut noroc! Mulţi dintre noi nu au, deşi sunt extrem de capabili". Poate tot datorită acestor experienţe trăite în sistem Ionuţ a ales facultatea de Asistenţă Socială.
"Ionuţ este un copil muncitor, îndârjit, bun şi sufletist. Îmi doresc ca acest copil să răzbată, să fie cât mai sus, să îşi urmeze calea cu fruntea sus, aşa cum a făcut şi până acum. El a demonstrat că educaţia este antidotul sărăciei, aşa cum frumos sună şi titlul unui proiect în care noi suntem parteneri alături de Prodemocraţia", ne-a declarat Carmen Neacşu, director executiv al Fundaţiei "Lumina".
Copilul din alt aluat
Ionuţ nu se mândreşte cu familia sa naturală. De fapt, familia naturală înseamnă pentru el mama şi sora mai mică, despre care mai ştie puţine lucruri. Mama trăieşte în concubinaj cu un bărbat din Dudeşti, iar Ionuţ nu a mai vizitat-o de vreun an.
"Nu mă duc acolo fiindcă iese scandal. Soţul actual al mamei face urât, o bate, dacă mă duc eu acolo. Nu ştiu de ce, fiindcă nu m-am dus să le cer ceva, ci doar să îi văd. Nu mă simt acasă acolo şi...parcă nu-i familia mea", povesteşte băiatul.
Ionuţ nu-şi cunoaşte alte rude, dar a auzit despre ele că n-ar avea un bun renume în Dudeşti. Nici nu vrea să ştie, dar speră că viitorul îi va vindeca rănile încet, încet: "Atunci când m-au dat la Protecţia Copilului nu ştiam pe ce lume sunt. M-am adaptat într-un apartament cu mai mulţi băieţi, cu instructor şi toate celelalte. Aveam haine, mâncare, adăpost...Şi atât!", mai spune Ionuţ.
Deşi fizionomia îi trădează originile rome, băiatul pare desprins din alt film, e din alt aluat. O simte şi el, o simt şi aceia care i-au întins o mână de ajutor de-a lungul timpului. "Ionuţ va reuşi, am această convingere. Felul lui de a pune problema, de a se comporta, îl va ajuta", a mai spus Carmen Neacşu.
Acum, tânărul se pregăteşte pentru începerea cursurilor: lenjerie, pilotă, pernă, pătură...Lucruri mărunte. Lucruri care mai ales pentru Ionuţ înseamnă bani. Bani ce vin, cel mai probabil, tot de la organizaţia care i-a purtat de grijă de la împlinirea vârstei de 18 ani încoace. Restul e...Trecut.
