Prinşi la mijloc între un sistem prost finanţat, căpuşat, sugrumat de interese şi pacienţi nevoiţi să accepte servicii medicale care nu îi mulţumesc întotdeauna, medicii români reclamă, mai acut ca niciodată, sistemul sanitar bolnav şi solicită reconsiderarea poziţiei lor sociale. Despre ce cred medicii brăileni în plin proces de negociere a salarizării şi în contextul redefinirii statutului profesional, citiţi în interviul realizat cu dr. Cristian Pricop, preşedintele Colegiului Medicilor din Brăila.
- În contextul în care Sănătatea este finanţată din bani publici, sunt sau nu medicii funcţionari publici cu statut special?
- Medicii, la fel ca avocaţii, notarii, arhitecţii şi executorii judecătoreşti desfăşoară o activitate considerată "profesie liberală", reglementată distinct în cadrul organizaţiilor profesionale specifice. Această activitate medicală se desfăşoară în sistem privat sau de stat, dar chiar dacă activitatea se desfăşoară în unităţi sanitare "de stat", să nu uitam că finanţarea se face prin decontarea serviciilor medicale de către Casele de Asigurări din Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, fond ce este constituit preponderent din contribuţia privată - angajat şi angajator, deci sunt fonduri private, dar colectate public. Prin urmare, finanţarea spitalelor "de stat" are la bază tot fonduri private!
- Aşadar, n-aveţi nici drepturi, dar nici obligaţii asemenea unor funcţionari publici?
- Corect. Medicilor nu li se asigură, aşa cum li se asigură funcţionarilor publici, programul de lucru prevăzut de Codul Muncii, de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână şi, în cazul prelungirii programului, plata orelor suplimentare (dublu în zilele "festive"), dar nu mai mult de 360 ore pe an! (art. 33 din Statutul funcţionarului public). Medicii intră în gardă la sfârşitul programului de spital, ies din gardă a doua zi dimineaţă dar continuă activitatea şi până la orele 2, 3, 4 p.m., acumulând câteodată 34-36 ore de activitate medicală neîntreruptă! Şi sunt, iată, medici "funcţionari publici cu statut special", care trebuie să facă şi 7-8 gărzi pe lună pentru a acoperi linia de gardă şi a asigura continuitatea actului medical, din cauza personalului insuficient! O simplă socoteală arată minimum 150 de ore efectuate lunar peste norma prevăzută de Codul Muncii! Medicilor nu li se asigură, aşa cum li se asigură funcţionarilor publici condiţiile şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu! Spitalele nu au prevăzute în buget, ca pentru funcţionarii publici, sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecţionare profesională (art. 51 din Statutul funcţionarului public) şi nici primele de vacanţă sau alte drepturi salariale ordinare/extraordinare ale acestora!
- Dincolo de aceste neajunsuri, cum faceţi faţă crizei de medicamente din spitale? Dar imposibilităţii de-a asigura un act medical de calitate în condiţii de dotare învechită sau inexistentă?
- Medicii trebuie să se descurce în condiţiile puse la dispoziţie de spital, cu aparatura care, într-adevăr, câteodată stă să cadă, cu medicamentele care se mai găsesc prin fundul rafturilor farmaciei! Schema terapeutică începută la un bolnav trebuie schimbată la 2-3 zile, din cauza epuizării stocului de medicamente din farmacia spitalului! Şi nu este în beneficiul bolnavului! Şi nu ai voie să-l trimiţi pe bolnav să-şi cumpere medicamentele care i-ar fi de folos, dar care s-au terminat la spital. Şi trebuie să asiguri calitatea actului medical la standarde europene. Şi răspunzi personal pentru asta, în lipsa unei legi corecte a malpraxisului, care să delimiteze condiţiile şi lipsurile, stresul şi suprasolicitarea pe care ţi le "oferă" spitalul, de profesionalismul tău ca medic. Medicii trebuie să-şi facă educaţia medicală continuă din banii proprii/ai familiei pentru a aduna punctele necesare avizării anuale a Certificatului de membru CMR, care le asigură dreptul de liberă practică, dar şi pentru instruirea permanentă atât de necesară acestei profesii.
- Este medicul un "funcţionar public" mai expus decât alţii? De ce?
- În primul rând, medicilor nu li se asigură, ca funcţionarilor publici, protecţia legii. Spitalele nu asigură protecţia medicilor lor, cu mijloace specifice, împotriva ameninţărilor, violenţei, faptelor de ultraj produse în timpul exercitării profesiei. Medicii sunt prinşi la mijloc, între nesimţirea guvernelor din ultimii 25 de ani, care au subfinanţat continuu sistemul de sănătate, la toate nivelurile şi pacienţii educaţi că sunt cetăţeni europeni şi că au drepturi! Pacienţii văd de la intrarea în spitalul de stat că nu li se oferă condiţii europene, dar uită că au şi obligaţiile de a-şi plăti contribuţia, de a respecta tratamentul prescris şi indicaţiile medicului, obligaţia unui control periodic. În schimb, îşi refulează nemulţumirile pe prima persoană care le iese în faţă, medicul.
- Cine-i medicul acesta? Daţi-i o scurtă definiţie! Medicul anului 2015!
- Medicul pe care îl întâlnesc azi la ora 11.00 pacienţii mei, poate a intrat în gardă de ieri, a cusut toată noaptea la "cetăţeni europeni" care au dreptul să petreacă sau să conducă maşina în stil european sau care au nevoie de ajutor de urgenţă, a predat garda şi a intrat din nou în sală. Medicul acela nedormit, nemâncat, stresat, cu mai mulţi pacienţi şi mai multe ore de muncă decât poate duce, îi zâmbeşte, totuşi, pacientului, încearcă măcar să schiţeze un zâmbet, dacă mai poate. Zâmbetul e luat drept rictus, toată furia cetăţeanului european pentru tot ce a întâlnit neeuropean în spital se varsă asupra medicului.
Apel către pacienţi: "Mizeria în care trăim nu trebuie să ne dezbine!"
- Vreţi să spuneţi că sunteţi în aceeaşi situaţie cu pacientul? Uneori obosit peste măsură, stresat, ba chiar furios pe condiţiile de lucru şi chiar de viaţă?
- Mai rău. Suntem şi responsabili. Medicii "funcţionari publici cu regim special" sunt lăsaţi/siliţi să lupte pentru viaţa pacienţilor lor într-un climat de stres permanent şi insecuritate cauzate atât de condiţiile precare de muncă şi igienă, cât şi de absenţa protocoalelor terapeutice, a unei legi a malpraxisului coerente şi corecte, ceea ce pune medicul într-o situaţie vulnerabilă, indiferent ce decizie ar lua. Nici medicul, nici pacientul nu primesc minime condiţii decente în spitalele româneşti la momentul actual. Mizeria în care trăim nu trebuie să ne dezbine, trebuie să ne unească şi să ne îndârjească să căutăm soluţiile legale. Şi medicul, şi pacientul trebuie să se îndrepte către cei care şi-au asumat răspunderea asigurării unui sistem medical corect, european, atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi.
- Şi care ar fi soluţiile? Ce trebuie schimbat repede în sistem?
- Soluţiile legale nu trebuie să fie - în niciun caz- legalizarea/ impozitarea expresiei recunoştinţei unui om pentru eforturile pe care le faci să-i salvezi viaţa (în condiţiile în care nu condiţionezi actul medical - acest aspect este reprobabil şi dacă îl faci, nu ai ce căuta în această profesie). Soluţiile legale sunt asigurarea protocoalelor, a condiţiilor igienice, tehnice şi materiale de practicare a meseriei, a unei legi corecte a malpraxisului. Medicul nu are de ce să plătească inclusiv cu reputaţia pentru consecinţele infectării în spitale, din cauza precarităţii condiţiilor oferite de acestea sau pentru lipsa medicamentelor, a materialelor, a protocoalelor. E necesară doar respectarea Codului Muncii, privind orele de muncă şi orele de odihnă, respectarea profesiei! Soluţiile legale trebuie căutate pe calea dialogului Sindicate - Colegiul Medicilor -Guvern, un dialog onest, cu intenţie reală de rezolvare a problemelor. Anul trecut s-a ajuns şi la alte tipuri de protest, marşuri finalizate cu promisiuni care s-au dovedit minciuni, minciuni de genul "nu mai sunteţi funcţionari publici, vă mărim salariile, vă dăm atât din PIB". Nu s-a realizat nimic! Suntem funcţionari publici cu statut special, Codul Penal nu a fost modificat, salariile nu au fost mărite, procentul din PIB pentru sănătate nu s-a mărit, nu se simte nicio modificare. Nu se simt decât efectele lipsei de decizie: sunt mai puţini medici în secţii pentru mai multi pacienţi, cu mai puţine resurse pentru tratament, mai hăituiţi, stresaţi şi, ce este cel mai grav, şi huiduiţi. Suntem cu viaţa omului în mână. Nu uitaţi, noi vrem doar dialog! Nu suntem duşmanii pacienţilor, vrem acelaşi lucru ca şi ei: condiţii decente, sigure, europene pentru actul medical, ceea ce presupune şi o a treia parte, spitalul, susţinut la rându-i de decidenţi şi de legislaţia specifică.
- Bun. Ce urmează?
- Nu ne mai lăsăm minţiţi! Vom iniţia colaborări cu toate organizaţiile profesionale, sindicale, ale pacienţilor, pentru obţinerea drepturilor medicilor şi ale pacienţilor. Vom cere dialog şi vom parcurge toate etapele, astfel încât să fim auziţi. Nu mai putem aştepta să ni se respecte drepturile, deoarece, în aceste condiţii, până la anul nu vor mai fi medici în spitalele româneşti!
(A consemnat Nicoleta BUTNARU)
