Dincolo de gargara politică, dincolo de atacurile la adresa celorlalţi candidaţi, dincolo de afişe cu fotografii cosmetizate în Photoshop, cei care râvnesc la fotoliul prezidenţial şi-au adunat ideile în programe politice. În proiecte ce exprimă viziunea lor asupra României de mâine.
Sub genericul "Bătălia pe proiecte", cotidianul "Obiectiv - Vocea Brăilei" îţi prezintă o serie de trei interviuri cu prezidenţiabilii cei mai importanţi, ale căror programe le-am publicat pe larg în urmă cu două săptămâni. Scopul acestor interviuri este acela de a încerca să-i facem pe candidaţi să răspundă mult mai aplicat, implicit mai credibil, la întrebări rezultate din temele generale ale propriilor proiecte de ţară. Dacă au răspuns sau nu sincer, tu eşti cel care decide! Fiindcă e bine să fii informat şi să ştii ce votezi!
Astăzi, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, prezidenţiabilul susţinut de Alianţa Creştin Liberală (PNL, PDL) în cursa pentru Cotroceni.
Klaus Werner Iohannis este profesor de fizică, de origine germană, născut în România. Devenit om politic, a ajuns la al patrulea mandat de primar al Sibiului. Din iunie 2014, este preşedintele PNL şi candidatul Alianţei Creştin Liberale la alegerile prezidenţiale din noiembrie. Născut pe 13 iunie 1959, la Sibiu, Iohannis este căsătorit cu Carmen Iohannis, profesoară de limba engleză la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr din Sibiu.
În 2000, Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) a decis să participe cu un candidat propriu la alegerile locale din Sibiu şi l-a desemnat în această poziţie pe Klaus Iohannis, care a fost ales primar în al doilea tur de scrutin.
Iohannis s-a înscris în PNL în februarie 2013. A fost mai întâi prim-vicepreşedinte al partidului şi, apoi, în iunie 2014 a fost ales lider al PNL.
- Aţi propus multe teme generoase în proiectul de ţară, dar care ţin, majoritatea, de Executiv. Teoretic, până la alegerile parlamentare din 2016, Alianţa PSD, UNPR, PC va guverna România. În acest context, respectând Constituţia, cum aveţi de gând să vă promovaţi parte din proiectul de ţară? Veţi semna un pact de coabitare, veţi încerca să schimbaţi actuala majoritate sau veţi aştepta următoarele alegeri, în speranţa că românii vor readuce dreapta la putere?
- Doamnă, eu le propun românilor un model de preşedinte bazat pe seriozitate şi respect, pe competenţă şi rezultate. Nu putem cere nimănui în lume să ne respecte, dacă nu ne respectăm noi înşine. De aceea, eu sunt adeptul consensului politic. Fără consens politic nu se pot schimba abordările din marile sisteme publice, iar utilizarea acestui concept este unul din rolurile cele mai importante ale preşedintelui unei ţări. În ultimii 10 ani, în România s-au folosit aceste sisteme publice pentru a dezbina oamenii, pentru a arăta ce nu se poate. Eu voi demonstra că se poate prin consens politic, iar proiectul politic pe care îl propun va contribui exact la înrădăcinarea conceptului de consens politic. Acest proiect de ţară va crea premisele unei administrări eficiente.
În privinţa coabitării, un lucru este sigur. Ca preşedinte, nu voi parafa nicio înţelegere cu PSD, nici nu se pune problema semnării unui pact de coabitare. Constituţia mă obligă însă la o colaborare instituţională cu oricine va fi premier şi eu voi fi un preşedinte care respectă Legea fundamentală.
Cât priveşte guvernarea, aveţi parţial dreptate. Deşi teoretic s-ar putea spune că actuala majoritate va guverna până în 2016, estimarea mea este că, un vot majoritar pentru proiectul meu prezidenţial înseamnă, de fapt, o sancţiune la adresa contracandidatului meu, care este şi prim-ministru. Prin urmare, ACL va avea toată legitimitatea, în Parlament, să încerce să formeze o nouă majoritate în jurul său, care va corespunde tocmai votului dat de majoritatea românilor. O plecare de la guvernare a actualei puteri se va face, dacă se vor întruni condiţiile, prin procedura constituţională a moţiunii de cenzură.
"A construi un sistem de educaţie performant reprezintă un lucru extrem de scump"
- Rezultă clar din proiectul de ţară că doriţi un nou pact pentru Educaţie. Cum veţi proceda, concret, astfel încât această nouă încercare să nu eşueze precum pactul precedent, iniţiat de Traian Băsescu? Veţi înfiinţa o comisie pe lângă Cotroceni, formată din tehnocraţi, agreaţi de toate partidele politice sau cum?
- Cheia viziunii mele stă, aşa cum spuneam mai devreme, în obţinerea consensului. Eu cred că României i-a lipsit până acum un preşedinte determinat să medieze un dialog real, care să aducă la aceeaşi masă toate forţele politice parlamentare. România are nevoie de un preşedinte care să nu pună pe primul loc obţinerea de avantaje mai degrabă politice pentru sine, ci găsirea unor soluţii reale. Doar un bun mediator între instituţiile statului poate fi un factor de progres al reformelor atât de necesare României. Şi eu îmi propun să fiu un astfel de preşedinte.
Trebuie să recunoaştem că a construi un sistem de educaţie performant reprezintă un lucru extrem de scump, însă este o investiţie în viitor, fără de care o naţiune nu poate progresa şi performa. Dacă vrem să avem o educaţie performantă, trebuie să reconstruim întreg sistemul. Schimbările în sistemul de educaţie nu se pot măsura în luni sau în ani. Dacă reuşim să-l aşezăm pe baze funcţionale, efectul se va vedea peste câteva generaţii.
Ca Preşedinte al României voi organiza o dezbatere naţională. Dacă vom obţine rezultate foarte bune, în 20 de ani, România poate să se transforme dintr-o ţară importatoare de know-how şi de înaltă tehnologie, într-o ţară exportatoare, un veritabil hub regional de înaltă tehnologie.
- Când credeţi, realist vorbind, că statul român îşi va permite să aloce Sănătăţii 6% din PIB? în acest context, la ce vă referiţi când vorbiţi de "instituirea unor mecanisme legislative, de management, de control şi sancţiune, care să constituie garanţia că banii publici sunt cheltuiţi în mod corect şi eficient"?
- Sănătatea trebuie tratată ca un factor cheie de dezvoltare, ca o resursă pe termen lung şi nu ca o povară. Din punctul meu de vedere, regulile jocului trebuie schimbate profund şi în sistemul sanitar. Ca mediator între factorii de decizie din sfera sănătăţii publice şi societate, Preşedintele României este dator să cunoască marile probleme de sănătate publică şi felul în care decidenţii politici răspund la acestea. În opinia mea, este nevoie de o schimbare de abordare la nivel politic în raport cu domeniul sănătăţii. Adică, dacă stabilim că sănătatea este prioritară, atunci aceasta trebuie să se reflecte într-o creştere a finanţării de la bugetul de stat. În acest context am vorbit despre nevoia instituirii unor mecanisme legislative. Este nevoie de un cadru normativ clar, care să impună mecanisme astfel încât să existe, în paralel cu mărirea bugetului, şi garanţia că banii publici sunt cheltuiţi în mod corect şi eficient. Altfel, nu va exista nicio îmbunătăţire. Susţin, de asemenea, crearea unui Plan de investiţii şi achiziţii în sănătate, care să aibă drept scop modernizarea infrastructurii sanitare, dezvoltarea sistemului naţional de urgenţă integrat, dotarea cu aparatură şi tehnologii medicale noi, extinderea serviciilor de telemedicină şi extinderea utilizării de soluţii IT în sănătate.
- Afirmaţi că veţi încuraja iniţiativa privată prin "asigurarea competiţiei corecte". Cum v-aţi gândit că este posibil acest deziderat, încălcat în mod sistematic de 25 de ani încoace, sub toate regimurile?
- În viziunea liberalismului, modernizarea României se bazează pe cinci dimensiuni fundamentale: garantarea proprietăţii, libertatea economică, susţinerea iniţiativei private şi asigurarea competiţiei corecte, industria competitivă şi agricultura modernă, protejarea avuţiei naţionale, prin valorificarea inteligentă a potenţialului de resurse naturale şi politici şi sisteme publice sustenabile.
Prioritatea absolută a economiei liberale trebuie să fie stimularea actorilor economici performanţi, care aşteaptă de la stat un semnal pozitiv, unul în favoarea performanţei economice, a iniţiativei private, a unei dezvoltări durabile.
Cea mai importantă probă este, poate, aderarea României la zona euro. Odată aşezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forţată" să îşi însuşească rapid şi mult mai profund lecţia esenţială a competitivităţii, pentru consolidarea convergenţei.
Aşa cum corect invocă mediul de afaceri, performanţa economică necesită reguli bune pe termen lung, adică predictibilitate fiscală şi legislativă. În absenţa acestor condiţii elementare, întreprinzătorii nu pot planifica nimic, nici formarea capitalului, nici investiţiile şi crearea de noi locuri de muncă, iar economia stă în blocaj şi pierde oportunităţi, în aşteptarea unor vremuri mai bune.
"Birocraţia este menită a întreţine corupţia"
- Aţi dat ca exemplu statul la coadă pentru plata impozitelor, ca fiind "cel mai trist indiciu că în actualul sistem fiscal cetăţeanul este subordonat statului". Cum veţi încerca măcar să diminuaţi birocraţia fiscală şi tratamentul discreţionar aplicat contribuabililor români?
- Modelul liberal de dezvoltare presupune şi modernizarea instituţională. În acest moment, în evaluarea mea, birocraţia este menită a întreţine corupţia. Aceste două componente, birocraţia şi corupţia, reprezintă factorii principali de descurajare a investiţiilor străine şi a iniţiativei româneşti. Este deci evident că statul trebuie să reintre în slujba cetăţenilor, să nu se mai afle subordonat acelor grupări de oameni care cunosc „pe cine trebuie" în administraţie sau oferă diverse foloase necuvenite.
Este foarte complicat de dat o reţetă simplă pentru reducerea birocraţiei. Dar pot să vă dau doar un exemplu. În ultimii 10 ani, Codul Fiscal a fost modificat de peste 100 de ori, iar regimul juridic al investiţiilor străine directe a suferit 15 schimbări. Cum să sperăm că, într-o astfel de instabilitate normativă, putem să reducem birocraţia? Cum să reducem, în aceste condiţii, dependenţa de a apela la "cine trebuie", fie pentru facilitarea unor operaţiuni, fie pentru a obţine o informaţie "din interior" pentru a ocoli obstacolele puse de sistemul greoi? Mediul de afaceri invocă permanent necesitatea unor reguli bune pe termen lung, adică predictibilitate fiscală şi legislativă. Un cadru normativ clar şi simplu, performant şi eficient va avea drept consecinţă şi reducerea birocraţiei.
- Reforma electorală nu putea lipsi din ceea ce aţi numit "România lucrului bine făcut". Cum este corectă alegerea primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene? Într-unul sau în două tururi de scrutin? Argumentaţi.
- În opinia mea, o temă importantă a anului 2015 priveşte reforma de fond a legislaţiei electorale, respectiv a sistemului de alegere a Camerei Deputaţilor, Senatului, preşedinţilor de Consilii Judeţene şi primarilor. România nu-şi mai poate permite un nou mandat parlamentar în condiţiile în care actualul sistem electoral generează anomalii precum creşterea numărului de parlamentari şi degradarea accentuată a încrederii cetăţenilor în instituţiile democraţiei reprezentative. Avem cu toţii datoria unei analize atente a sistemului electoral şi a efectelor pe care acesta le-a produs în planul evoluţiei sau involuţiei democratice. Avem datoria de a conveni asupra unei formule de sistem electoral care să asigure reprezentativitate şi care să fie durabilă în timp. Sistemul electoral nu poate fi modificat odată la 4 ani din raţiuni populiste sau din interesele conjuncturale ale actorilor politici care doresc să-şi constituie, la un moment dat, avantaje în perspectiva alegerilor.
Aceeaşi abordare trebuie să fie valabilă şi în ceea ce priveşte mecanismele elective la nivel local, în cazul primarilor sau al preşedinţilor de Consilii Judeţene. Trebuie să ne gândim în ce măsură modificările succesive ale legislaţiei au întărit reprezentativitatea locală şi controlul comunităţilor asupra administraţiei locale sau, dimpotrivă, au creat şi consolidat sisteme de relaţii feudale, clientelare, în detrimentul cetăţenilor.
- În proiectul de ţară promiteţi că veţi relua discuţiile serioase cu privire la regionalizare şi descentralizare. Din punctul dvs de vedere, cum ar trebui abordată această operaţiune pentru a fi un succes?
- Proiectul de regionalizare-descentralizare înseamnă, de fapt, o nouă viziune asupra statului român şi a organizării administrativ teritoriale. Întregul proces presupune realizarea unui transfer structural de amploare de servicii publice, de competenţe şi fonduri din subordinea autorităţilor centrale, reprezentate de guvern, ministere şi agenţii naţionale, în subordinea autorităţilor locale, respectiv consilii regionale, judeţene şi locale. Prin componenta de regionalizare, procesul necesită modificarea structurii administrativ-teritoriale a ţării prin înfiinţarea regiunilor administrative.
Aşadar, organizarea administrativă a statului român ar trece de la trei la patru nivele: central - regional - judeţean - local. Ţinta acestui proces trebuie să fie, pe de-o parte, eliminarea decalajelor de dezvoltare, iar pe de altă parte, determinarea unui efect de antrenare a întregii economii.
Totuşi, din experienţa mea în administraţie, pot să vă spun că practica descentralizării din România nu are nimic de-a face cu principiile dezvoltării regionale. Creşterea bugetelor locale a avut, ca efect, investiţii masive în infrastructura la nivel local, cum ar fi reţelele de apă şi canalizare şi infrastructura rutieră. Deşi aceste investiţii conduc la creşterea calităţii vieţii locuitorilor din zonele respective, efectul de antrenare asupra întregii economii este foarte slab, mai puţin de 7% din variaţia PIB pe locuitor fiind explicabilă prin această variabilă.
