Constantin Chiriac, între teatru și poezie. Două zile în care scena Teatrului ”Maria Filotti” a respirat prin cuvânt

DIALOGURILE DE FESTIVAL s-au încheiat la Brăila cu Constantin Chiriac, într-o întâlnire în care teatrul, cultura și poezia s-au întâlnit firesc, iar scena a devenit, pentru câteva ore, locul unei confesiuni despre artă, memorie și responsabilitatea de a păstra viu cuvântul.

Sâmbătă, 3 octombrie, chiar în ziua în care Constantin Chiriac a împlinit 69 de ani, seria ”Dialoguri de Festival” a ajuns la final, la Teatrul ”Maria Filotti”, cu un invitat care și-a legat destinul de teatru, dar și de puterea cuvântului rostit.

În dialog cu criticul de teatru Călin Ciobotari, actorul, profesorul, managerul cultural și fondatorul unuia dintre cele mai importante festivaluri de teatru din România, Constantin Chiriac a vorbit despre scenă, cultură, despre drumul său artistic și despre oamenii care, dincolo de reflectoare, construiesc instituții și proiecte capabile să transforme o comunitate.

A fost însă mai mult decât o întâlnire despre teatru. A fost o întâlnire despre poezie. Pentru Constantin Chiriac, poezia nu este un teritoriu secundar al artei actorului. Este o formă de respirație, de memorie și de întâlnire directă cu publicul.

Doctoratul său în actorie, cu tema ”Poezia ca spectacol”, spune poate cel mai limpede cât de important este acest univers în parcursul său artistic. De altfel, Constantin Chiriac a susținut recitaluri de poezie și one-man show-uri în zeci de țări, ducând versul românesc în spații culturale dintre cele mai diverse.

Și poate că aici se află una dintre cele mai frumoase pledoarii ale sale: poezia trebuie rostită pentru a nu se pierde.Într-o epocă în care lectura poeziei pare, uneori, tot mai îndepărtată de preocupările generațiilor tinere, Constantin Chiriac insistă asupra forței ei de a rămâne vie.

Poezia nu este, în viziunea sa, un obiect de muzeu, închis între paginile unei cărți, ci o artă care se întâmplă atunci când un om rostește și un alt om ascultă. Iar rostirea schimbă totul. Versul capătă ritm, respirație, tăcere, tensiune.

Devine aproape teatru. Este, poate, și motivul pentru care întâlnirea de sâmbătă a pregătit, fără să fie nevoie să o spună explicit, ceea ce avea să urmeze a doua zi.

O viață dedicată construirii de punți prin cultură

Actor de teatru și film, profesor universitar, manager cultural și creator de proiecte culturale de anvergură internațională, Constantin Chiriac este una dintre personalitățile care au contribuit decisiv la transformarea Sibiului într-un reper cultural european.

A absolvit UNATC, ca șef de promoție, în 1980, iar drumul său l-a dus apoi la Sibiu, locul în care ceea ce părea inițial o etapă provizorie avea să devină destin. În 1993 a fondat Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate artelor spectacolului din Europa, iar din anul 2000 conduce Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu.

A avut un rol important în parcursul care a dus Sibiul spre statutul de Capitală Culturală Europeană în 2007 și a construit, în timp, proiecte care au depășit granițele teatrului, punând în dialog artiști, instituții și comunități din întreaga lume.

Numeroasele sale distincții naționale și internaționale – între care Ordinul Național ”Pentru Merit”, Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, Ordinul Național al Legiunii de Onoare a Franței și Ordinul Soarelui Răsare acordat de Guvernul Japoniei – sunt repere ale unei cariere impresionante.

Dar dincolo de titluri, funcții și distincții rămâne actorul. Omul care urcă pe scenă.Omul care spune poezie.

Duminică, Eminescu a închis festivalul

Dacă sâmbătă Constantin Chiriac a vorbit despre teatru și despre traseul unei vieți dedicate culturii, duminică a lăsat poezia să vorbească.

În Sala Mare a Teatrului „Maria Filotti”, ultimul eveniment al Festivalului Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila 2026 a fost recitalul ”Domnule și frate Eminescu”, susținut de Constantin Chiriac.

A fost un final care a așezat poezia în centrul scenei. Eminescu a fost adus aproape de public prin voce, gest, ritm și emoție, într-un recital care a demonstrat, încă o dată, că poezia poate deveni spectacol fără să-și piardă profunzimea.

În mâna unui actor care știe să asculte textul înainte de a-l rosti, versul nu mai rămâne doar literatură. Devine prezență. Iar Constantin Chiriac are această capacitate rară de a transforma poezia într-o experiență scenică, fără să o încarce inutil, lăsând cuvântului spațiul necesar pentru a ajunge la spectator.

Poate tocmai de aceea, ”Domnule și frate Eminescu” nu a fost doar un recital, ci o invitație la reîntâlnirea cu un poet pe care îl cunoaștem, dar pe care riscăm, uneori, să nu-l mai ascultăm. Cele două zile petrecute de Constantin Chiriac la Brăila au avut, astfel, un numitor comun: cuvântul. Sâmbătă, cuvântul a fost pus în dialog, analizat, povestit.

Duminică, a fost rostit. Iar între cele două momente s-a conturat portretul unui artist care nu privește poezia ca pe o relicvă culturală, ci ca pe o formă vie de comunicare. Într-o perioadă în care tinerii sunt tot mai atrași de viteza imaginilor, de comunicarea fragmentară și de consumul rapid al informației, poezia cere exact contrariul: răgaz, atenție, sensibilitate și disponibilitatea de a asculta.

Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care Constantin Chiriac continuă să o ducă pe scenă.Pentru că poezia, dacă nu este rostită, riscă să tacă.Iar dacă tace prea mult, riscăm să uităm nu doar versurile, ci și o parte din noi. La Teatrul ”Maria Filotti”, festivalul s-a încheiat cu Eminescu. Cu vocea unui actor. Cu emoția unui public. Cu un cuvânt vechi, dar niciodată învechit. Poezia.

Și cu Constantin Chiriac, un artist care, de mai bine de patru decenii, pare să fi înțeles că adevărata misiune a teatrului nu este doar aceea de a umple o sală, ci de a lăsa în oameni ceva care continuă să existe și după ce se sting luminile.