Cultură
Constantin Chiriac, între teatru și poezie. Două zile în care scena Teatrului ”Maria Filotti” a respirat prin cuvânt
• teatrul și poezia au închis ediția 2026 a Festivalului Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila prin vocea lui Constantin Chiriac • sâmbătă, chiar de ziua sa, actorul și managerul cultural a dialogat cu criticul de teatru Călin Ciobotari, iar duminică a urcat pe scena Teatrului ”Maria Filotti” pentru recitalul ”Domnule și frate Eminescu”
DIALOGURILE DE FESTIVAL s-au încheiat la Brăila cu Constantin Chiriac, într-o întâlnire în care teatrul, cultura și poezia s-au întâlnit firesc, iar scena a devenit, pentru câteva ore, locul unei confesiuni despre artă, memorie și responsabilitatea de a păstra viu cuvântul.
Sâmbătă, 3 octombrie, chiar în ziua în care Constantin Chiriac a împlinit 69 de ani, seria ”Dialoguri de Festival” a ajuns la final, la Teatrul ”Maria Filotti”, cu un invitat care și-a legat destinul de teatru, dar și de puterea cuvântului rostit.
În dialog cu criticul de teatru Călin Ciobotari, actorul, profesorul, managerul cultural și fondatorul unuia dintre cele mai importante festivaluri de teatru din România, Constantin Chiriac a vorbit despre scenă, cultură, despre drumul său artistic și despre oamenii care, dincolo de reflectoare, construiesc instituții și proiecte capabile să transforme o comunitate.
A fost însă mai mult decât o întâlnire despre teatru. A fost o întâlnire despre poezie. Pentru Constantin Chiriac, poezia nu este un teritoriu secundar al artei actorului. Este o formă de respirație, de memorie și de întâlnire directă cu publicul.
Doctoratul său în actorie, cu tema ”Poezia ca spectacol”, spune poate cel mai limpede cât de important este acest univers în parcursul său artistic. De altfel, Constantin Chiriac a susținut recitaluri de poezie și one-man show-uri în zeci de țări, ducând versul românesc în spații culturale dintre cele mai diverse.
Și poate că aici se află una dintre cele mai frumoase pledoarii ale sale: poezia trebuie rostită pentru a nu se pierde.Într-o epocă în care lectura poeziei pare, uneori, tot mai îndepărtată de preocupările generațiilor tinere, Constantin Chiriac insistă asupra forței ei de a rămâne vie.
Poezia nu este, în viziunea sa, un obiect de muzeu, închis între paginile unei cărți, ci o artă care se întâmplă atunci când un om rostește și un alt om ascultă. Iar rostirea schimbă totul. Versul capătă ritm, respirație, tăcere, tensiune.
Devine aproape teatru. Este, poate, și motivul pentru care întâlnirea de sâmbătă a pregătit, fără să fie nevoie să o spună explicit, ceea ce avea să urmeze a doua zi.
O viață dedicată construirii de punți prin cultură
Actor de teatru și film, profesor universitar, manager cultural și creator de proiecte culturale de anvergură internațională, Constantin Chiriac este una dintre personalitățile care au contribuit decisiv la transformarea Sibiului într-un reper cultural european.
A absolvit UNATC, ca șef de promoție, în 1980, iar drumul său l-a dus apoi la Sibiu, locul în care ceea ce părea inițial o etapă provizorie avea să devină destin. În 1993 a fondat Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate artelor spectacolului din Europa, iar din anul 2000 conduce Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu.
A avut un rol important în parcursul care a dus Sibiul spre statutul de Capitală Culturală Europeană în 2007 și a construit, în timp, proiecte care au depășit granițele teatrului, punând în dialog artiști, instituții și comunități din întreaga lume.
Numeroasele sale distincții naționale și internaționale – între care Ordinul Național ”Pentru Merit”, Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, Ordinul Național al Legiunii de Onoare a Franței și Ordinul Soarelui Răsare acordat de Guvernul Japoniei – sunt repere ale unei cariere impresionante.
Dar dincolo de titluri, funcții și distincții rămâne actorul. Omul care urcă pe scenă.Omul care spune poezie.
Duminică, Eminescu a închis festivalul
Dacă sâmbătă Constantin Chiriac a vorbit despre teatru și despre traseul unei vieți dedicate culturii, duminică a lăsat poezia să vorbească.
În Sala Mare a Teatrului „Maria Filotti”, ultimul eveniment al Festivalului Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila 2026 a fost recitalul ”Domnule și frate Eminescu”, susținut de Constantin Chiriac.
A fost un final care a așezat poezia în centrul scenei. Eminescu a fost adus aproape de public prin voce, gest, ritm și emoție, într-un recital care a demonstrat, încă o dată, că poezia poate deveni spectacol fără să-și piardă profunzimea.
În mâna unui actor care știe să asculte textul înainte de a-l rosti, versul nu mai rămâne doar literatură. Devine prezență. Iar Constantin Chiriac are această capacitate rară de a transforma poezia într-o experiență scenică, fără să o încarce inutil, lăsând cuvântului spațiul necesar pentru a ajunge la spectator.
Poate tocmai de aceea, ”Domnule și frate Eminescu” nu a fost doar un recital, ci o invitație la reîntâlnirea cu un poet pe care îl cunoaștem, dar pe care riscăm, uneori, să nu-l mai ascultăm. Cele două zile petrecute de Constantin Chiriac la Brăila au avut, astfel, un numitor comun: cuvântul. Sâmbătă, cuvântul a fost pus în dialog, analizat, povestit.
Duminică, a fost rostit. Iar între cele două momente s-a conturat portretul unui artist care nu privește poezia ca pe o relicvă culturală, ci ca pe o formă vie de comunicare. Într-o perioadă în care tinerii sunt tot mai atrași de viteza imaginilor, de comunicarea fragmentară și de consumul rapid al informației, poezia cere exact contrariul: răgaz, atenție, sensibilitate și disponibilitatea de a asculta.
Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care Constantin Chiriac continuă să o ducă pe scenă.Pentru că poezia, dacă nu este rostită, riscă să tacă.Iar dacă tace prea mult, riscăm să uităm nu doar versurile, ci și o parte din noi. La Teatrul ”Maria Filotti”, festivalul s-a încheiat cu Eminescu. Cu vocea unui actor. Cu emoția unui public. Cu un cuvânt vechi, dar niciodată învechit. Poezia.
Și cu Constantin Chiriac, un artist care, de mai bine de patru decenii, pare să fi înțeles că adevărata misiune a teatrului nu este doar aceea de a umple o sală, ci de a lăsa în oameni ceva care continuă să existe și după ce se sting luminile.
Cultură
„Din paginile cărților, în lumea poveștilor”, la Casa Memorială Fănuș Neagu
• evenimentul va avea loc duminică, 22 noiembrie, ora 13:00, în comuna Grădiștea • copiii grădiștenilor se vor întâlni cu scriitoarea Nina Elena Plopeanu și vor participa la prezentarea volumelor „Povești de dincolo de geam” și „Din jurnalul pisicuței Arti”
Muzeul Brăilei „Carol I” – Casa Memorială „Fănuș Neagu” organizează duminică, 22 noiembrie 2026, începând cu ora 13:00, evenimentul cultural-educativ intitulat „Din paginile cărților, în lumea poveștilor”.
Este vorba de întâlnirea literară a copiilor grădiștenilor cu scriitoarea Nina Elena Plopeanu, chiar la Casa Memorială „Fănuș Neagu”, din localitatea natală a marelui scriitor.
Cu acest prilej, cei prezenți la eveniment vor participa la prezentarea, de către autoare, a volumelor „Povești de dincolo de geam” și „Din jurnalul pisicuței Arti”. Având drept public țintă copiii de vârstă școlară din comuna Grădiștea, evenimentul de duminică va include lectură interactivă și joc de rol.
Coordonator al activităților: Roxana Serea, muzeograf la Casa Memorială „Fănuș Neagu” – Strada Scriitorului nr. 32, comuna Grădiștea, județul Brăila.
Cultură
Clădirea-amiral de pe strada Împăratul Traian
Una dintre cele mai masive şi mai frumoase clădiri din Brăila, care domină de peste 100 de ani strada Împăratul Traian, principala cale de acces din centrul oraşului spre Dunăre, și-a recăpătat frumusețea originală, după ce a trecut printr-un amplu proces de reabilitare, în perioada 2018 -2022. Este vorba despre sediul Flotilei Fluviale ”Mihail Kogălniceanu”, care a beneficiat de o investiție masivă, de peste 20 milioane de lei, una dintre cele mai mari investiții făcute în ultimii ani la Brăila pentru salvarea unui imobil de patrimoniu.
Banii nu au fost daţi nici de autorităţile locale şi nici de vreun investitor privat, ci provin din bugetul Ministerului Apărării Naţionale. Asta în contextul în care clădirea în cauză serveşte drept sediu pentru comandamentul Flotilei Fluviale, pentru o secţie a Spitalului Militar de Urgenţă “Dr. Aristide Serofiti” Galaţi şi pentru Biroul de Informare Recrutare Brăila.
În 2017, Direcţia Domenii şi Infrastructuri, instituţia care are ca obiect de activitate administrarea patrimoniului imobiliar al Armatei, a postat pe SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice n.n.) licitaţia pentru contractarea unei firme de construcţii specializate în executarea lucrărilor de reabilitare.
Clădirea fiind înscrisă în Patrimoniul Cultural al României, criteriile de selecţie a constructorului au fost stricte, iar lucrările nici nu au putut începe fără un aviz eliberat de Ministerul Culturii. ”Concivia” SA Brăila este firma care a câștigat licitația și care s-a apucat de treabă în 2018.
Termenul inițial pentru finalizarea lucrării a fost de doi ani, însă operațiunea de reabilitare a unui imobil atât de masiv, cu o arhitectură atât de complexă, s-a dovedit a fi destul de dificilă, astfel că ceremonia de inaugurare a clădirii proaspăt renovate s-a putut ține abia în primăvara anului 2022. Chiar și așa, investiția și-a arătat roadele, iar în prezent clădirea de pe strada Împăratul Traian își arată pe deplin frumusețea specifică începutului de secol XX.
Superbul imobil, aflat pe strada care coboară spre Dunăre, pe partea dreaptă în sensul dinspre Piaţa Traian spre port, a fost construit în perioada 1910 – 1913, într-un “stil eclectic, cu puternice influenţe franceze”, după cum se precizează în cartea “Monumente istorice ale oraşului Brăila”, scrisă de Ioan Munteanu.
Tot din acea lucrare aflăm că, iniţial, a servit ca sediu al Societăţii de Asigurări “Generala”, pe vremea când Brăila era unul dintre cele mai prospere oraşe din România, cunoscut în toată lumea pentru că dădea tonul bursei cerealelor pe mapamond. Arhitectul care a proiectat clădirea a fost Oskar Maugsch, iar construcţia propriu-zisă a fost ridicată de italianul Luigi Segatti, care nu a făcut deloc rabat la materiale de calitate, după cum se poate vedea chiar şi acum, după mai bine de un secol, pe faţada monumentală a imobilului.
În timpul Primului Război Mondial, clădirea a fost transformată în spital, apoi a găzduit sediul Comandamentului de ocupaţie german, denumirea străzii Împăratul Traian devenind, în acea perioadă, Kaiser Trajan Strasse.
După al Doilea Război Mondial, imobilul a fost din nou sediu de comandament, de această dată a ocupantului sovietic. A găzduit apoi, câţiva zeci de ani, Policlinica Teritorială Brăila. Din 1980, a fost cedată Brigăzii Fluviale devenite, din 2015, Flotila Fluvială “Mihail Kogălniceanu”.
“Imobilul are 1.900 metri pătraţi, cu subsol, parter, două etaje şi aproximativ 100 de încăperi. Zidurile sunt placate cu piatră artificială. Cele două corpuri ale clădirii, dispuse pe aliniamentul a două străzi intersectate în unghi ascuţit, sunt legate printr-un volum cilindric decrosat, subliniat de o cupolă. Un accent particular primeşte centrul faţadei principale, prin cele 7 coloane ionice adosate, ce unifică etajele”, mai precizează Ioan Munteanu în lucrarea sa dedicată monumentelor istorice de pe raza Brăilei.
Totuși, trecerea timpului şi lipsa unei renovări făcute cu simţ de răspundere au afectat destul de puternic monumentala faţadă, din care, în urmă cu câțiva ani, înainte de a începe lucrările de reabilitare, începuseră să se desprindă bucăţi mari de tencuială.
Din fericire, grație investiției făcute de Ministerul Apărării, clădirea nu mai reprezintă în prezent un pericol public pentru pietonii ce trec prin zonă ci, din contră, o adevărată mândrie a orașului nostru, o dovadă vizuală a forței economice pe care o avea Brăila în urmă cu mai bine de un secol!





















