Când ești chemat de Iubire

Adaugă ca sursă preferată în Google

Iubirea te cheamă neîncetat să revii și îți vindecă orice greșeală care pare să fi fost făcută. Dacă accepți că ai greșit ceva, te poți bucura și că există întotdeauna îndreptare.

Dacă îți pare că nu ai primit răspuns, înseamnă că nu ai răspuns tu chemării Iubirii.

Primești ceea ce dai — deși îți pare că poți da doar ceea ce ai primit.

Dumnezeul Iubirii răspunde întotdeauna, pentru că ești iubit. Și Iubirea îți oferă doar Iubirea, nimic altceva —niciodată suferința.

Doar negarea Iubirii produce suferința; nu Dumnezeu a creat-o și nici nu are realitate pentru El. Dacă mintea ta, liberă ca Dumnezeu, creează lumi, poate și să nege Iubirea, cu aceeași libertate.

Dar Dumnezeu ți s-a dat pe Sine ca Iubire. Ai putea să-L refuzi?

„Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.

Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.

Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, IV, 16-19)

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, III, 16-18)

„Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”
(Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, III, 20)