Beton, sticlă și amintiri. Brăila anilor ’60–’80, la Cinema Central

Brăila pe care o știm din fotografii, din poveștile despre port, Dunăre, negustori și vechiul centru istoric are și un alt chip. Unul construit după 1945, în anii industrializării și ai marilor transformări urbane, când orașul a început să se umple de blocuri, instituții, spații comerciale, săli de sport și locuri de întâlnire. Este orașul în care generații întregi au mers la Cinema Central, au învățat să înoate la bazin, s-au întâlnit ”la pietre”, în fața Primăriei, au mers la spectacole la Casa Tineretului sau la competiții în Sala Polivalentă.

Un oraș care există încă, dar despre care se vorbește mai puțin atunci când este spusă povestea Brăilei. Acest ”celălalt oraș” este recuperat acum printr-o expoziție inedită a Muzeului de Arhitectură din România – MuzA, găzduită chiar într-una dintre clădirile care fac parte din poveste: fostul Cinema Central.

Expoziția ”Arhitectura celuilalt oraș”, curatoriată de arhitecții Cristian Ștefănescu și Cristian Bădescu, aduce în prim-plan 11 clădiri și locuri reprezentative pentru arhitectura civică brăileană a anilor ’60–’80. Printre ele se află Cinema Central, Primăria, Casa Tineretului, Sala Polivalentă, Stadionul Municipal și Magazinul Universal. Nu este însă doar o expoziție despre clădiri. Este, mai ales, o încercare de a recupera o parte din memoria orașului și de a privi cu alți ochi arhitectura unei perioade care, de multe ori, este judecată mai degrabă prin prisma contextului politic decât prin ceea ce a produs în spațiul urban.

Orașul din amintiri

Pentru Cristian Bădescu, co-curatorul expoziției, Brăila anilor ’60–’80 nu este doar un subiect de cercetare. Este și orașul copilăriei și adolescenței sale. ”Copilăria și adolescența mea în Brăila sunt legate de niște repere urbane care poate nu sunt primele la care ne gândim atunci când vorbim despre oraș”, povestește arhitectul.

Sunt amintiri simple, aproape banale, dar tocmai de aceea importante: ieșirile în fața blocului, drumurile cu bicicleta prin parcul Monument, plimbările pe lângă Polivalentă și Stadion, lecțiile de înot, întâlnirile cu colegii în fața Primăriei.

Toate acestea formează, în memoria unei generații, o altă hartă a Brăilei. ”Acesta este, într-un fel, «celălalt oraș» pe care îl explorăm în expoziție: Brăila construită după 1945, privită prin prisma arhitecturii publice. Un oraș care, deși este prezent în experiența noastră de zi cu zi, apare mult mai rar atunci când Brăila își spune propria poveste”, spune Cristian Bădescu.

De aici pornește și una dintre ideile centrale ale expoziției: patrimoniul unui oraș nu se termină acolo unde începe arhitectura comunistă. Există și această Brăilă mai recentă, care a organizat viața cotidiană a oamenilor și care, în multe cazuri, continuă să o facă.

”Fantezia progresului” și orașul modern

MuzA este un muzeu itinerant, fără un sediu permanent, care documentează arhitectura românească prin opriri succesive în diferite orașe ale țării. Brăila este a treia stație a proiectului, după București și Băile Govora, și ultima oprire din programul curatorial al anului 2026, dedicat temei ”Fanteziei”.

La Brăila, această temă se traduce prin ceea ce curatorii numesc ”fantezia progresului”: imaginea orașului modern care se construia în România anilor ’60–’80. Industrializarea, urbanizarea și sistematizarea au schimbat radical orașele. Au apărut cartiere întregi de locuințe colective, centre civice și clădiri publice care trebuiau să ofere locuri pentru cultură, sport, administrație, comerț și petrecerea timpului liber.  Arhitectura devenea astfel mai mult decât o chestiune de formă. Era parte dintr-o imagine despre cum trebuia să arate viața modernă.

”Aceste clădiri civice au calități și intenții arhitecturale care, în momentul de față, rămân într-un fel latente, prea puțin observate”, spune Cristian Ștefănescu, cel de-al doilea co-curator. Tocmai această lipsă de atenție i-a făcut pe curatori să se uite din nou la ele.

”Mi se pare incitant să ne uităm mai atent la ele și să le reconstruim poveștile. În același timp, ele deschid o perspectivă foarte fertilă asupra pluralității de direcții arhitecturale și urbane care au modelat orașul”, adaugă Cristian Ștefănescu.

Expoziția nu încearcă nici să idealizeze perioada, nici să o respingă în bloc. Propune, mai degrabă, o privire atentă asupra unor clădiri care au supraviețuit timpului, sunt în mare parte funcționale și continuă să existe în memoria colectivă.

Cine a construit orașul?

Cercetarea din spatele expoziției a însemnat și recuperarea vocilor celor care au proiectat și construit Brăila. Au fost căutați foști arhitecți și proiectanți ai Institutului de Proiectare, iar discuțiile cu aceștia au oferit informații despre amploarea proiectelor și despre modul în care era gândit orașul în acea perioadă.

În spatele planșelor, al machetelor și al clădirilor există, astfel, și povești personale. Arhitecți care au lucrat ani întregi la proiecte de mari dimensiuni, planuri care au fost construite și altele care au rămas pe hârtie. Pentru Cristian Bădescu, cercetarea are și o componentă personală. Bunicul său a fost arhitect la Brăila și omul care i-a trezit interesul pentru această profesie. Astfel, documentarea orașului se întâlnește cu memoria familiei și cu istoria unei profesii.

Cinema Central, și gazdă, și exponat

Poate cea mai interesantă alegere a expoziției este chiar locul în care aceasta este prezentată. Cinema Central, construit la începutul anilor ’80, a fost timp de decenii unul dintre reperele vieții culturale brăilene.

Cinematograful a funcționat până în 2018, iar sala sa are aproximativ 650 de locuri. Acum, clădirea se redeschide temporar. Foaierul devine spațiu expozițional, iar Cinema Central ajunge să fie în același timp gazdă și obiect de cercetare.

În timpul documentării, cercetătorii au descoperit aici chiar și planșe originale ale cinematografului, datate din 1984. Alături de acestea sunt prezentate fotografii, postere și alte materiale care spun povestea locului. Expoziția nu se oprește însă la arhivele instituționale. O parte importantă a materialului vine din arhive personale: fotografii de familie, cărți poștale, imagini păstrate de colecționari sau recuperate din comunitățile online ale brăilenilor. Sunt imagini care arată nu doar clădirile, ci și oamenii care le-au folosit. Iar această diferență este esențială: arhitectura nu este privită doar ca obiect, ci ca decor al vieții de zi cu zi.

O hartă afectivă a Brăilei

Prin machete, desene, fotografii actuale și imagini de arhivă, cele 11 clădiri sunt puse în relație unele cu celelalte. Vizitatorul poate vedea cum s-a schimbat orașul, ce rol au avut centrele de proiectare, cum au fost gândite noile spații publice și ce a rămas din ambițiile arhitecturale ale acelei perioade. În jurul clădirilor se construiește și o atmosferă a epocii, prin sute de fotografii și vederi, hărți istorice și filme documentare din Arhiva Studioului Cinematografic ”Alexandru Sahia”.

O instalație sonoră cu muzică, reportaje și fragmente de film completează această imagine. Este, în fond, o hartă afectivă a Brăilei. Una în care arhitectura se amestecă inevitabil cu amintirile celor care au locuit orașul.

Expoziția continuă în oraș

MuzA nu se limitează la spațiul expozițional. Proiectul propune și ieșirea în oraș, pentru ca arhitectura să poată fi privită acolo unde există ea în realitate. În primul weekend al deschiderii au fost organizate tururi ghidate atât prin Brăila istorică, cât și pe traseul arhitecturii civice a anilor ’60–’80.

Turul dedicat ”celuilalt oraș” i-a avut ca ghizi pe Mihaela Camelia Roșu și Cristian Bădescu, iar curatorii Cristian Bădescu și Cristian Ștefănescu au însoțit publicul și prin expoziție. Programul a inclus și ateliere pentru copii și adolescenți, precum și un atelier incluziv realizat împreună cu organizații locale, tocmai pentru ca arhitectura să poată fi descoperită de cât mai mulți oameni.

În weekendul 14–15 noiembrie, MuzA va reveni la Brăila cu tururi ghidate, întâlniri și dezbateri dedicate arhitecturii civice și patrimoniului construit socialist din România. Printre invitați se numără Șerban Țigănaș, Irina Tulbure-Moldovan, Alex Răuță, Monica Sebestyen, Corina Elena Anghelescu și Radu Nichifor.

Un oraș care merită privit din nou

Poate că una dintre mizele importante ale expoziției este tocmai aceea de a schimba felul în care privim aceste clădiri. Nu pentru a le transforma artificial în monumente și nici pentru a le cosmetiza trecutul, ci pentru a le înțelege. Au fost proiectate într-o anumită epocă, după anumite idei despre progres și despre orașul modern.

Unele au fost realizate cu ambiție, altele au trecut prin modificări, degradări sau schimbări de funcțiune. Dar ele continuă să facă parte din Brăila. Și, poate, tocmai aici se află una dintre cele mai interesante concluzii ale proiectului MuzA: un oraș nu este alcătuit doar din clădirile pe care alegem să le admirăm. Este alcătuit și din locurile prin care am trecut fără să ne întrebăm vreodată cine le-a proiectat, de ce arată astfel și ce poveste spun despre timpul în care au fost construite.

”Celălalt oraș” al Brăilei este, până la urmă, orașul pe care mulți îl cunosc foarte bine din memorie, dar pe care abia acum începem să-l privim cu atenție. Expoziția ”Arhitectura celuilalt oraș” poate fi vizitată la Cinema Central până pe 14 decembrie, cu acces gratuit, în zilele de vineri, între 15.00 și 19.00, și sâmbătă și duminică, între 11.00 și 17.00.

După Brăila, traseul MuzA continuă în 2027, următoarea oprire anunțată fiind Eforie Sud. Proiectul își propune ca, pe parcursul celor patru ani de călătorie, să ajungă în 11 locuri din România și să aducă în atenție arhitectura nu doar ca patrimoniu, ci ca parte vie a orașelor și a memoriei comunităților.