Cultură
Vernisaj la Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei
* evenimentul va avea loc sâmbătă, 3 octombrie, începând cu ora 13:00 * expoziția se intitulează „Cântări din vremea sfârșitului” și este semnată de artistul plastic Sorinel Cârstiuc * curator al expoziției: Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf – Serviciul Cercetare, Documentare, Valorificare al Muzeului Brăilei
Muzeul Brăilei „Carol I” îi invită pe iubitori de artă și de frumos sâmbătă, 3 octombrie, începând cu ora 13:00, la Galeria „Gheorghe Naum” (Piața Traian nr. 3, intrarea prin Calea Galați), pentru a participa la vernisajul celei mai recente expoziții personale semnate de artistul Sorinel Cârstiuc.
Potrivit curatorului expoziției, Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf la Serviciul Cercetare, Documentare, Valorificare al Muzeului Brăilei „Carol I”, „Cântări din vremea sfârșitului” propune o revizitare a temei Judecății de Apoi, nu atât
dintr-un unghi narativ ori descriptiv, cât dintr-unul al impactului emoțional și al eficacității retorice. Într-o lume constant asaltată și suprasaturată de imagini – și încă de imagini violente, tulburătoare, șocante -, cum este lumea noastră, Sorinel Cârstiuc caută să redobândească, ori măcar să tatoneze, cu mijloacele artei actuale, ceva din forța de convingere și de impresionare a vechilor reprezentări eschatologice. El pornește pe acest drum conștient de mutația fundamentală care a intervenit în conștiința și sensibilitatea oamenilor în decursul ultimelor două secole și în urma căreia, după cum el însuși se exprimă, „vechile forme ale sacrului nu mai pot fi locuite în același fel”. În absența certitudinilor care stăteau la baza relației ei cu privitorul, imaginea sacră nu-și mai păstrează, prin ea însăși, densitatea de sens. Iconografia ortodoxă și, în registrul stilistic, economia de limbaj a icoanei rămân repere importante față de care, însă, Sorinel Cârstiuc își ia ample (dar întotdeauna respectuoase) libertăți, într-un demers care îmbină cu suplețe pictura de șevalet, grafica și arta obiectuală.
Născut la Brăila, în 1989, Sorinel Cârstiuc este unul dintre cei mai activi reprezentanți ai tinerei generații de artiști brăileni. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design, secția Grafică (2011) și Masteratul în aceeași specializare (2013), ambele în cadrul Universității de Artă „George Enescu” din Iași. De la debutul expozițional din 2010 și până astăzi, a participat la peste 40 de expoziții de grup și la nu mai puțin de șase tabere naționale și internaționale de pictură. A scris și ilustrat cărți pentru copii publicate în România și în SUA. Este o prezență constantă în expozițiile organizate la nivel local și regional de Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Brăila, al cărei membru este din anul 2020. „Cântări din vremea sfârșitului” este a treia expoziție personală a artistului, după cele deschise în 2016 și 2020.
Cultură
„Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”
• este titlul colocviului dedicat savantului Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere • evenimentul se va desfășura marți, 17 noiembrie, în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” • vor susține comunicări: drd. Fatme Nistoroi, drd. Cătălina Mârza, conf. dr. Costin Croitoru, dr. Zamfir Bălan și dr. Adrian Trifan
Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” (instituție aflată în Piața Traian nr. 3) găzduiește marți, 17 noiembrie 2026, de la ora 11:00, colocviul „Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”, dedicat marelui savant, om politic și academician Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere. Intrarea este liberă.
Prezintă: drd. Fatme Nistoroi, „Contribuțiile lui Nicolae Iorga referitoare la Brăila turcească”; drd. Cătălina Mârza, „Institutul Român (Casa Iorga) din Saranda, Albania, centru de cultură și spiritualitate românească în Balcani”; conf. dr. Costin Croitoru, „Asupra legăturilor lui Nicolae Iorga cu Brăila”; dr. Zamfir Bălan, „Nicolae Iorga despre Panait Istrati” și dr. Adrian Trifan, „Nicolae Iorga și românii din Balcani”.
Savantul Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnicu) a fost un mare istoric, critic literar, dramaturg, enciclopedist, memorialist, profesor universitar și academiecian, dar și om politic (parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru al României). Implicat activ în sărbătorirea Centenarului eliberării urbei dunărene de sub turci (1929), Iorga a fost un adevărat prieten al Brăilei, apropiat al familiei primarului Traian Țino și nu numai.
A publicat lucrări despre Brăila și a susținut conferințe la Teatrul Comunal, azi „Maria Filotti”.
Cultură
„Armata Română la ceas de sărbătoare”. Expoziție de Ziua Artileriei Române
• deschisă publicului pe 10 noiembrie, în clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, expoziția documentară realizată de Camelia Aurelia Cherciu, biblitecar, poate fi vizitată până la data de 24 noiembrie 2026
„Armata Română la ceas de sărbătoare” – este tema expoziției documentare realizată de Camelia Aurelia Cherciu, bibliotecar, cu prilejul Zilei Artileriei Române (10 noiembrie). Deschisă la Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți, din clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila (Piața Poligon nr. 4), expoziția poate fi vizitată până pe data de 24 noiembrie 2026.
„Ziua Artileriei Române este sărbătorită, anual, la 10 noiembrie, în amintirea momentului în care, prin Porunca Domnească nr. 198, domnitorul Gheorghe Bibescu a consfințit înființarea primei baterii de artilerie a Țării Românești. Data reprezintă actul de naștere al artileriei române moderne și un reper fundamental în tradiția militară națională. Această zi este mai mult decât o aniversare militară.
Este un prilej de omagiere a generațiilor de artileriști care și-au făcut datoria pe câmpurile de luptă, a celor care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea armei și a tuturor militarilor care duc mai departe tradiția acesteia.
Pentru că Artileria nu înseamnă doar tunuri, obuziere sau rachete. Înseamnă precizie, calcul, disciplină, stăpânirea tehnicii și, mai presus de toate, oameni bine pregătiți, capabili să acționeze împreună. Pentru că, dincolo de puterea focului, adevărata forță a artileriei a stat, întotdeauna, în priceperea și responsabilitatea celor care o servesc”, au consemnat organizatorii expoziției documentare.
Istoria artileriei este legată de procesul de modernizare a Armatei Naționale și de formarea statului român modern. De-a lungul timpului, de la primele tunuri de bronz până la sistemele moderne de artilerie, această armă a reprezentat una dintre principalele forțe de sprijin ale trupelor terestre, având un rol important în marile confruntări militare ale României.
Primele forme de artilerie au fost cunoscute pe teritoriul românesc încă din Evul Mediu, fiind folosite în oștile voievozilor și domnitorilor. Totuși, constituirea artileriei ca armă distinctă, organizată în cadrul unei armate moderne, s-a produs în secolul al XIX-lea.
Momentul fundamental s-a petrecut la 10 noiembrie 1843, când domnitorul Țării Românești, Gheorghe Bibescu, a promulgat Porunca Domnească nr. 198, prin care se legifera înființarea primei baterii de artilerie. Un detaliu interesant este că primele patru tunuri, de calibru 80 mm, fuseseră dăruite domnitorului de sultanul Abdulmejid I, cu prilejul unei vizite la Istanbul. Primul comandant al bateriei a fost căpitanul Pavel Lenz.
În anii următori, artileria s-a dezvoltat atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Un alt reper important a fost 21 decembrie 1860, când, în timpul domniei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cele patru baterii existente au fost reunite în primul Regiment de artilerie al Armatei Române moderne.
Dezvoltarea artileriei a fost strâns legată de evoluția tehnicii militare și de marile momente ale istoriei naționale.
În timpul Războiului de Independență din 1877 -1878, artileria română s-a afirmat în luptele împotriva otomanilor, contribuind la succesul operațiunilor militare, inclusiv în zona Griviței, Rahovei și Plevnei.
Ulterior, modernizarea armamentului, pregătirea specialiștilor și diversificarea structurilor au transformat artileria într-o componentă esențială a armatei.
La începutul Primului Război Mondial, Armata Română dispunea, deja, de 294 de baterii de artilerie. În această perioadă s-a dezvoltat și artileria antiaeriană, al cărei act de constituire datează din 15 august 1916. În perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arma a continuat să se diversifice, adaptându-se noilor realități ale câmpului de luptă.
În perioada postbelică, artileria română a cunoscut noi etape de reorganizare și modernizare, fiind introduse sisteme de artilerie autopropulsată, mijloace antitanc și lansatoare de rachete.
După 1990, transformarea armatei și apropierea de standardele NATO au impus noi direcții de dezvoltare.
Printre sistemele moderne intrate în dotare se numără LAROM și HIMARS, care au schimbat considerabil capacitatea de sprijin cu foc a Forțelor Terestre Române.























