SĂNĂTATE
Realitatea din UPU Brăila. De ce unii pacienți așteaptă, iar alții sunt preluați imediat
• un pacient la fiecare 12 minute, o singură regulă: cine are viața în pericol intră primul • aceasta este realitatea din Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brăila, unde anual ajung aproape 46.000 de oameni • în spatele comentariilor despre timpul de așteptare se ascunde o activitate pe care puțini o văd: resuscitări, accidente grave, infarcte, accidente vasculare cerebrale și zeci de decizii care trebuie luate în câteva secunde • pentru a înțelege de ce unii pacienți sunt consultați imediat, iar alții așteaptă, am stat de vorbă cu medicul-șef al UPU Brăila, dr. Mihaela Roadevin, și am intrat, pentru câteva ore, în culisele unei secții unde timpul nu se măsoară în minute, ci în vieți
”Am stat trei ore la Urgențe”. Este una dintre cele mai întâlnite nemulțumiri exprimate în mediul online de pacienții care trec pragul Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brăila. Din sala de așteptare, timpul pare că trece foarte greu. Dincolo de ușile camerei de resuscitare însă, fiecare minut poate însemna o viață salvată.
Statisticile arată că în anul 2025, UPU Brăila a înregistrat 45.781 de prezentări. Asta înseamnă aproape 4.000 de pacienți în fiecare lună și aproximativ 125 în fiecare zi. La un calcul simplu, rezultă că, în medie, la Urgențe se prezintă un pacient la fiecare 11-12 minute. Numai că medicina de urgență nu funcționează după reguli matematice.
Un pacient poate avea nevoie de un consult de câteva minute, iar următorul poate necesita o oră de resuscitare, investigații complexe, intubație sau organizarea unui transfer de urgență către un centru universitar. Între timp, alți pacienți continuă să ajungă la UPU.
Am înțeles foarte bine acest lucru chiar în timpul documentării acestui material. În timp ce discutam cu medicul șef al UPU Brăila, dr. Mihaela Roadevin, în zona de triaj se prezenta un pacient care solicita consult după ce fusese înțepat de o insectă. În același moment, din camera de resuscitare personalul medical solicita de urgență aprobarea unui elicopter SMURD pentru transferul unui pacient cu infarct miocardic, aflat în stare critică, către o unitate medicală de rang superior. Două cazuri ajunse aproape simultan. Două urgențe complet diferite. O imagine care explică mai bine decât orice statistică de ce la UPU nu există regula ”primul venit, primul servit”.
După-amiaza începe adevărata aglomerație
Există un lucru pe care statisticile îl confirmă zi de zi. Cele mai multe prezentări nu sunt dimineața, ci după ora 14.00. Între 14.00 și 22.00, UPU devine una dintre cele mai aglomerate structuri medicale din județ. Explicațiile sunt multiple. Programul cabinetelor medicilor de familie se încheie, iar mulți pacienți aleg să se adreseze direct Urgențelor. Tot în acest interval au loc cele mai multe accidente rutiere, accidente de muncă și accidente casnice. Sunt orele în care traficul este intens, oamenii se întorc de la serviciu, iar afecțiunile cronice, în special cele cardiace, tind să se decompenseze în a doua parte a zilei. În perioada sărbătorilor și a zilelor libere legale, presiunea asupra UPU crește și mai mult. Excesul alimentar, consumul de alcool, agravarea bolilor cronice și faptul că restul sistemului medical funcționează limitat transformă Unitatea de Primiri Urgențe în singura structură care rămâne deschisă permanent.
O unitate modernizată cu fonduri europene
În ultimii ani, Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Brăila a trecut prin cea mai amplă modernizare din existența sa. Reabilitarea a fost realizată în două etape prin Programul Operațional Regional 2014-2020, în urma unui proiect accesat și implementat de Consiliul Județean Brăila.
Prima etapă a investiției a avut o valoare de 6.663.776,88 lei, contribuția Consiliului Județean fiind de 13.004,19 lei, iar etapa a doua a însumat 325.736,24 lei, cu o contribuție a administrației județene de 6.514,73 lei. Practic, prin acest proiect au fost atrase fondurile europene care au făcut posibilă transformarea Unității de Primiri Urgențe.
Astăzi, diferența este vizibilă atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical.
Au fost refăcute circuitele funcționale, modernizate spațiile și achiziționate echipamente care până nu demult existau doar în marile centre universitare. Electrocardiografe cu 12 derivații, defibrilatoare bifazice, injectomate, videolaringoscoape, sisteme performante pentru încălzirea pacienților hipotermici, aparate moderne pentru perfuzii sub presiune, centrifuge de laborator, oftalmoscoape, otoscoape și numeroase alte echipamente au intrat în dotarea UPU.
Nici confortul pacienților nu a fost ignorat. Sala de așteptare și spațiile medicale au fost dotate cu sisteme moderne de ventilație cu filtre HEPA, perdele electrice de aer, cărucioare noi pentru transportul pacienților, paravane și perdele despărțitoare pentru păstrarea intimității în timpul actului medical, precum și mobilier nou, inclusiv băncuțe pentru cei care își așteaptă rândul.
Investițiile au schimbat radical condițiile de lucru și calitatea actului medical. Problema care continuă însă să pună cea mai mare presiune pe activitatea UPU la acest moment nu este lipsa aparaturii, ci lipsa personalului medical. Iar aceasta este cea mai mare provocare a Unității de Primiri Urgențe din Brăila.
De ce doi pacienți ajunși în același timp sunt consultați în momente diferite?
Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate personalului UPU este: ”De ce persoana venită după mine a fost consultată prima?”. Explicația este simplă: în medicina de urgență nu contează ora la care ai ajuns, ci cât de gravă este starea ta.
Toți pacienții sunt evaluați imediat după prezentare prin Protocolul Național de Triaj. În funcție de simptome și de funcțiile vitale, fiecare primește un cod de urgență.
Există însă situații în care un singur pacient poate mobiliza aproape întreaga echipă medicală. Un stop cardio-respirator înseamnă medic, asistenți, aparatură de resuscitare, defibrilator, medicamente, monitorizare continuă și zeci de minute în care atenția tuturor este concentrată asupra unei singure vieți. La fel se întâmplă și în cazul unui politraumatism grav, al unui copil aflat în stare critică sau al unui pacient cu accident vascular cerebral care poate beneficia de tromboliză doar într-o fereastră terapeutică de 4,5 ore. În aceste momente, consultațiile pentru pacienții cu afecțiuni minore sunt inevitabil întârziate. Nu din lipsă de interes. Nu din nepăsare. Ci pentru că, în medicina de urgență, prioritatea absolută este salvarea vieții. Aceasta este realitatea pe care pacienții din sala de așteptare nu o văd întotdeauna. În spatele unei uși închise poate avea loc, chiar în acel moment, o luptă contracronometru pentru salvarea unui om.
Dr. Mihaela Roadevin subliniază că nici sosirea cu ambulanța nu înseamnă automat prioritate. Gravitatea cazului este singurul criteriu care stabilește ordinea consultațiilor.
Statisticile arată că doar aproximativ unul din cinci pacienți care ajung la UPU reprezintă o urgență majoră. Restul sunt afecțiuni care, în multe situații, ar putea fi rezolvate de medicul de familie sau în Ambulatoriu. Acest aflux constant de cazuri non-urgente contribuie la aglomerarea Unității de Primiri Urgențe și explică o mare parte din timpul de așteptare pentru pacienții încadrați la codurile albastru și alb.
Cinci culori care pot face diferența dintre viață și moarte
Pentru mulți oameni, culorile afișate pe fișa de triaj nu spun mare lucru. Pentru personalul medical însă, ele reprezintă ordinea în care trebuie salvate vieți.
Codul Roșu înseamnă resuscitare. Pacientul este în stop cardio-respirator sau într-o stare critică, incompatibilă cu așteptarea. Timpul de preluare este zero minute.
Codul Galben reprezintă pacientul critic, aflat într-o situație care îi poate pune viața în pericol dacă intervenția întârzie. Vorbim despre infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiențe respiratorii severe sau traumatisme majore. Timpul maxim de preluare este de 10-15 minute.
Codul Verde este atribuit pacienților stabili, dar care necesită mai multe investigații – analize de laborator, radiografii, computer tomograf sau consulturi interdisciplinare.
Codul Albastru indică urgențele minore, iar Codul Alb reprezintă cazurile non-urgente, care în mod normal ar putea fi rezolvate în cabinetul medicului de familie sau în ambulatoriu.
Acesta este motivul pentru care doi oameni ajunși în același timp pot intra la consultație la diferență de câteva minute sau chiar câteva ore. Și există un lucru pe care medicii îl subliniază de fiecare dată: faptul că un pacient ajunge cu ambulanța nu înseamnă automat că va fi consultat primul. Ambulanța reprezintă mijlocul de transport, nu criteriul de prioritate. Gravitatea cazului este cea care decide.
Ce înseamnă, de fapt, o urgență?
Pentru fiecare om care ajunge la spital, problema lui este importantă și reală. Nimeni nu vine la Urgențe de plăcere. Există însă o diferență majoră între ceea ce pacientul percepe ca fiind o urgență și ceea ce medicina de urgență definește drept o urgență majoră. Pentru echipa UPU, o urgență medicală este aceea în care funcțiile vitale – respirația, circulația sângelui sau activitatea cerebrală – sunt afectate sau riscă să se prăbușească în orice moment. În această categorie intră infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, stopul cardio-respirator, hemoragiile masive, traumatismele severe rezultate în urma accidentelor rutiere, insuficiențele respiratorii grave sau stările de inconștiență. Aceste cazuri sunt preluate imediat.
La polul opus se află pacienții cu viroze respiratorii, dureri lombare cronice, afecțiuni dermatologice, atacuri de panică, dureri articulare, răni superficiale sau probleme digestive fără semne de gravitate. Aceste afecțiuni produc disconfort și necesită consult medical, însă, în cele mai multe situații, nu pun viața în pericol și pot fi rezolvate de medicul de familie sau în Ambulatoriul de Specialitate.
O gardă nu înseamnă doar un medic. În spatele fiecărui pacient lucrează o întreagă echipă
Într-o Unitate de Primiri Urgențe, pacientul îl vede, de cele mai multe ori, doar pe medicul care îl consultă. În realitate, fiecare intervenție este rezultatul muncii unei echipe în care fiecare are un rol bine stabilit. Asistenții medicali sunt repartizați permanent pe zonele de triaj, urgențe majore, urgențe medii și urgențe minore, astfel încât fluxul pacienților să fie gestionat continuu, indiferent de gradul de aglomerare.
În același timp, brancardierii sunt cei care asigură transportul rapid al pacienților între ambulanță, camera de resuscitare, computerul tomograf, sala de investigații sau blocul operator. În cazul unui stop cardio-respirator sau al unui politraumatism, câteva secunde câștigate în timpul transportului pot face diferența. La fel de importantă este activitatea infirmierelor și a îngrijitoarelor, care mențin condițiile stricte de igienă și contribuie permanent la confortul și siguranța pacienților, într-o secție în care ritmul de lucru este continuu.
Din echipa UPU fac parte și specialiști pe care pacienții îi observă mai puțin, dar fără de care activitatea s-ar bloca. Asistenții sociali și psihologul oferă sprijin pacienților și familiilor acestora în momente dificile și contribuie la gestionarea cazurilor sociale, în timp ce registratorii medicali, informaticienii, personalul administrativ, secretariatul și agenții de pază asigură funcționarea întregului mecanism.
În medicina de urgență nu există verigi neimportante. Fiecare profesionist contribuie, prin rolul său, la același obiectiv: salvarea de vieți.
Dincolo de ușile UPU: o luptă continuă cu timpul
Dacă infrastructura Unității de Primiri Urgențe a fost adusă la standarde europene prin investițiile realizate în ultimii ani, cea mai mare provocare rămâne lipsa personalului medical. Schema de personal prevede 19 posturi de medici, însă în prezent sunt ocupate doar opt.
Din cauza deficitului de personal, dar și a concediilor sau a participării la cursuri de perfecționare, există gărzi de noapte în care un singur medic trebuie să gestioneze toate prezentările din UPU. Iar cifrele arată dimensiunea presiunii. Într-o gardă de noapte ajung, în medie, între 50 și 60 de pacienți, însă există și intervale în care numărul acestora depășește 140.
Fiecare pacient este evaluat prin triaj și direcționat către zona corespunzătoare, însă, dacă în orice moment apare un stop cardio-respirator, un accident vascular cerebral, un infarct miocardic sau un politraumatism, medicul este obligat să întrerupă orice altă consultație și să intervină acolo unde viața pacientului este în pericol.
Activitatea din UPU nu înseamnă doar consultul medical. În 2025 au fost efectuate peste 16.900 de radiografii și aproximativ 13.500 de examinări CT, au fost realizate 171 de intubații, aproape 300 de ventilații mecanice și 134 de trombolize pentru pacienți cu infarct miocardic și accident vascular cerebral.
Tot echipa UPU este cea care intervine ori de câte ori, în oricare dintre secțiile spitalului, apare un pacient aflat în stop cardio-respirator. Printre cele mai dificile intervenții din ultima perioadă, medicii amintesc accidentele rutiere grave în care au fost implicați copii aflați pe trotinete electrice. Sunt cazuri care solicită nu doar profesional echipa medicală, ci lasă și o puternică încărcătură emoțională asupra celor care luptă, zi de zi, pentru salvarea unor vieți.
UPU nu deservește doar pacienții care îi trec pragul
Puțini știu că responsabilitatea echipei UPU nu se oprește la pacienții care ajung în serviciul de urgență. Ori de câte ori într-una dintre secțiile Spitalului Clinic Județean de Urgență Brăila apare un stop cardio-respirator, echipa UPU este cea care intervine.
Practic, medicii și asistenții din Urgență trebuie să fie pregătiți în orice moment să lase ceea ce fac și să ajungă în câteva minute oriunde în spital pentru a participa la resuscitarea unui pacient. Aceasta este o activitate invizibilă pentru cei aflați în sala de așteptare, dar care consumă timp, resurse și personal.
Cum poate fiecare dintre noi să contribuie la reducerea timpului de așteptare
Dincolo de investițiile în aparatură, de modernizarea spațiilor și de eforturile echipei medicale, există un lucru care poate contribui semnificativ la reducerea aglomerației din Unitatea de Primiri Urgențe: alegerea corectă a serviciului medical.
Medicii atrag atenția că numeroase afecțiuni pentru care oamenii ajung zilnic la UPU ar putea fi tratate în cabinetul medicului de familie sau în Ambulatoriul de Specialitate. Vorbim despre viroze fără complicații, dureri cronice de spate sau articulare, afecțiuni dermatologice fără risc vital, solicitări de rețete ori probleme medicale care, deși produc disconfort, nu reprezintă urgențe.
Fiecare astfel de prezentare înseamnă timp consumat pentru evaluare, consultație, completarea documentelor, investigații și monitorizare.
Privite individual, aceste cazuri par simple. Însă atunci când zeci de astfel de pacienți ajung într-o singură gardă, presiunea asupra personalului devine uriașă.
Paradoxal, pacienții aflați în stare critică nu sunt cei care așteaptă. Ei sunt preluați imediat, indiferent de cât de aglomerată este sala de așteptare. Însă volumul foarte mare al cazurilor non-urgente consumă resurse, solicită laboratorul și serviciul de imagistică, ocupă paturi și necesită timp din partea personalului medical, influențând durata de așteptare pentru ceilalți pacienți.
Pentru a ilustra această realitate, dr. Mihaela Roadevin propune un exercițiu simplu de imaginație: ”Să presupunem că într-o gardă de noapte există un singur medic și aproximativ 60 de prezentări, toate fiind cazuri non-urgente. Din punct de vedere matematic, medicul ar avea la dispoziție aproximativ 12 minute pentru fiecare pacient, iar în acest interval intră și triajul, consultul, interpretarea investigațiilor, completarea documentelor și recomandările medicale. Este însă doar un scenariu teoretic. În realitate, în aproape fiecare gardă apar urgențe majore care schimbă complet prioritățile”.
Cu alte cuvinte, timpul pe care medicul îl acordă unui pacient nu este dictat de ceas, ci de complexitatea fiecărui caz. Un consult pentru o afecțiune minoră poate dura câteva minute. În schimb, stabilizarea unui pacient aflat în stop cardio-respirator, cu infarct miocardic sau politraumatism poate însemna zeci de minute ori chiar ore în care întreaga echipă este mobilizată în camera de resuscitare.
Un lucru rămâne însă cert, indiferent de gradul de aglomerare: fiecare pacient care trece pragul Unității de Primiri Urgențe este evaluat medical.
Așa cum spun și medicii de la UPU Brăila, timpul petrecut în sala de așteptare se măsoară în minute. Dincolo de ușile secției, însă, el se măsoară în vieți salvate.
SĂNĂTATE
Boala gravă care se poate transmite de la om la om. Cum se manifestă ciuma pulmonară
Ciuma pulmonară este una dintre cele mai grave forme ale unei boli infecțioase provocate de bacteria Yersinia pestis. Afecțiunea poate evolua rapid, iar întârzierea tratamentului crește riscul de complicații severe și de deces. Deși este rară, boala necesită atenție medicală, mai ales pentru că forma pulmonară se poate transmite de la o persoană la alta în anumite condiții.
Ciuma este asociată adesea cu marile epidemii din trecut, însă bacteria care provoacă boala continuă să existe în anumite populații de animale. În funcție de modul în care se produce infecția și de organele afectate, boala poate lua mai multe forme, dintre care cele mai cunoscute sunt cea bubonică, septicemică și pulmonară.
Cum se transmite ciuma pulmonară
Bacteria Yersinia pestis ajunge cel mai frecvent la oameni prin mușcătura puricilor infectați, care pot transmite agentul patogen de la rozătoare. Există însă și alte mecanisme de infectare, în funcție de forma bolii.
Ciuma pulmonară afectează plămânii și poate apărea fie prin răspândirea infecției în organism, fie în urma inhalării particulelor care conțin bacteria. În această formă, transmiterea între oameni este posibilă prin picături respiratorii eliminate de o persoană infectată, în special în timpul tusei.
Riscul este asociat în principal contactului apropiat cu o persoană bolnavă care prezintă simptome respiratorii. Ciuma pulmonară nu trebuie însă confundată cu infecțiile respiratorii obișnuite, iar existența unui mecanism de transmitere pe cale respiratorie nu înseamnă automat că boala se răspândește la fel de ușor ca gripa.
Care sunt simptomele și când apare pericolul
Manifestările ciumei pulmonare pot apărea după o perioadă scurtă de incubație, iar starea pacientului se poate agrava într-un interval de timp redus.
Printre simptomele care pot apărea se numără febra, frisoanele, durerile de cap, slăbiciunea accentuată și tusea. Pe măsură ce boala evoluează, pot apărea dureri în piept, dificultăți de respirație și spută cu sânge.
În lipsa tratamentului, infecția poate provoca insuficiență respiratorie, septicemie și deces. Din acest motiv, suspiciunea de ciumă pulmonară reprezintă o urgență medicală și impune evaluare rapidă, măsuri de izolare și investigații de specialitate.
Simptomele nu sunt suficiente, singure, pentru stabilirea diagnosticului. Medicii trebuie să țină cont de istoricul expunerii, de contextul epidemiologic și de rezultatele investigațiilor.
Există tratament pentru ciuma pulmonară?
Da. Ciuma este o infecție bacteriană pentru care există tratamente antibiotice eficiente. Administrarea acestora cât mai devreme este esențială pentru creșterea șanselor de supraviețuire.
Tratamentul este stabilit de medici, în funcție de forma bolii și de starea pacientului. În cazul unei suspiciuni de ciumă pulmonară, sunt necesare măsuri rapide pentru protejarea pacientului și reducerea riscului de transmitere către alte persoane.
Cei care au intrat în contact apropiat cu un caz confirmat pot avea nevoie de monitorizare și, în funcție de evaluarea medicală, de tratament preventiv.
Cât de mare este riscul pentru populație
Ciuma rămâne o boală rară, chiar dacă apariția unor cazuri suspecte poate atrage atenția autorităților sanitare și a publicului.
Informațiile publicate în octombrie 2026 despre un caz de pneumonie de cauză necunoscută din Rusia au readus în discuție această infecție. Totuși, un caz investigat nu reprezintă, în sine, dovada unei epidemii de ciumă pulmonară.
Potrivit informațiilor prezentate de Longevity Magazine, situația era monitorizată, iar datele disponibile nu indicau existența unei transmiteri susținute de la om la om.
Pentru populația generală, este important ca informațiile despre asemenea boli să fie interpretate în context și să nu genereze alarmă nejustificată. Prevenția presupune evitarea contactului cu rozătoare bolnave sau moarte și protejarea împotriva puricilor în zonele în care bacteria este prezentă.
Ciuma pulmonară este, așadar, o afecțiune rară, dar gravă, în cazul căreia recunoașterea simptomelor, diagnosticul rapid și administrarea promptă a antibioticelor pot face diferența între viață și moarte.
SĂNĂTATE
Câți pași trebuie să facem zilnic pentru a ne menține sănătoși. Ce beneficii are mersul pe jos
Mersul pe jos poate contribui la sănătatea inimii, la menținerea greutății și la reducerea riscului de diabet. Specialiștii atrag atenția că nu trebuie să atingem obligatoriu 10.000 de pași în fiecare zi, ci să facem mișcare constant, în funcție de starea de sănătate și de condiția fizică.
Mersul pe jos este una dintre cele mai simple metode prin care putem avea mai multă grijă de sănătate, fără abonament la sală și fără echipamente speciale. O plimbare zilnică poate fi integrată ușor în program, fie că alegem să mergem pe jos până la serviciu, să facem cumpărăturile sau să ieșim seara la o plimbare prin cartier.
Beneficiile nu se limitează la consumul de calorii. Practicată regulat, activitatea fizică poate contribui la menținerea sănătății cardiovasculare, la un control mai bun al glicemiei și la îmbunătățirea stării psihice. În plus, mișcarea regulată poate ajuta la reducerea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea somnului.
10.000 de pași pe zi sunt obligatorii?
Obiectivul de 10.000 de pași pe zi este cunoscut de mult timp, însă nu reprezintă un prag medical obligatoriu pentru toată lumea. Numărul potrivit diferă în funcție de vârstă, starea de sănătate, nivelul de activitate și condiția fizică.
Pentru persoanele care petrec multe ore pe scaun și fac puțină mișcare, primul pas poate fi pur și simplu creșterea numărului de pași față de nivelul obișnuit. Nu este nevoie să treacă brusc de la câteva mii de pași la 10.000. O creștere treptată, menținută în timp, poate aduce beneficii importante.
Datele analizate de cercetători arată că avantajele pentru sănătate pot apărea și sub pragul de 10.000 de pași. Pentru adulții sub 60 de ani, unele studii au observat că reducerea riscului de deces prematur se plafonează în jurul valorii de 8.000–10.000 de pași pe zi, în timp ce pentru persoanele de peste 60 de ani, intervalul observat este de aproximativ 6.000–8.000 de pași. Aceste valori sunt repere statistice, nu limite individuale.
Cum ajută mersul pe jos organismul
Unul dintre cele mai importante avantaje ale mersului regulat este susținerea sănătății inimii și a vaselor de sânge. Activitatea fizică poate contribui la scăderea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea nivelului colesterolului, reducând riscul unor afecțiuni cardiovasculare.
Mișcarea are un rol important și în prevenirea diabetului de tip 2, deoarece ajută organismul să gestioneze mai bine glicemia. În combinație cu o alimentație echilibrată, mersul pe jos poate sprijini controlul greutății și reducerea excesului de grăsime corporală.
Există beneficii și pentru starea psihică. Activitatea fizică regulată poate reduce simptomele de anxietate, poate îmbunătăți somnul și poate contribui la menținerea capacității de concentrare. În plus, mersul pe jos ajută la întreruperea perioadelor lungi petrecute pe scaun, frecvente în cazul persoanelor care lucrează la birou.
Cât trebuie să mergem pe jos în fiecare zi
Pentru adulți, recomandările internaționale indică cel puțin 150 de minute de activitate fizică de intensitate moderată pe săptămână. Acest obiectiv poate fi atins, de exemplu, prin plimbări în pas alert timp de 30 de minute, în cinci zile pe săptămână. Cei care nu pot începe direct cu acest program pot împărți timpul în intervale mai scurte și pot crește treptat durata plimbărilor.
Contează și ritmul. Mersul alert, care accelerează respirația fără să împiedice purtarea unei conversații, este o modalitate practică de a crește intensitatea efortului. Totuși, și mersul într-un ritm mai lent este util pentru persoanele sedentare sau pentru cele care nu pot susține un efort mai mare.
Cei care au afecțiuni cronice, probleme de mobilitate sau alte limitări ar trebui să adapteze efortul la capacitățile proprii și, dacă este necesar, să ceară sfatul medicului înainte de a începe un program mai solicitant.
Mersul pe jos poate ajuta la slăbit?
Plimbările regulate pot contribui la scăderea în greutate, însă rezultatele depind și de alimentație, de durata și intensitatea mișcării, precum și de nivelul general de activitate. Creșterea numărului de pași nu garantează, singură, slăbirea dacă aportul caloric rămâne mai mare decât consumul organismului.
Pentru cei care vor să devină mai activi, cea mai bună strategie este să înceapă de la nivelul actual și să își stabilească obiective realiste. O plimbare zilnică, repetată cu regularitate, poate fi mai utilă pe termen lung decât un obiectiv ambițios abandonat după câteva zile.
În cele din urmă, nu există un număr magic de pași care să garanteze sănătatea. Important este să reducem sedentarismul, să facem mișcare în mod constant și să alegem un ritm potrivit propriului organism.
CELE MAI CITITE
