Adaugă ca sursă preferată în Google

• procurorii vor să vadă cum de s-a ajuns ca, în numai 10 ani, costul cu reînnoirea studiului de fezabilitate să crească de 5 ori, de la 1,1 milioane lei, în 2005, la 5,6 milioane, în 2015 • Ministerul Transporturilor doar ce-a lansat în dezbatere publică indicatorii tehnico-economici pentru acest proiect • deja sunt înregistrate contestaţii la procedura de licitaţie a contractului privind proiectarea şi construirea podului peste Dunăre
 
Proiectele Pod peste Dunăre la Brăila şi Autostrada Tg.Mureş – Ditrău au intrat în atenţia DNA, informează Digi24. Potrivit sursei citate, procurorii anticorupţie au cerut Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) documentele aferente studiilor de fezabilitate făcute pentru cele două proiecte. Suspiciunile sunt că sumele plătite pentru studiile de fezabilitate ar fi fost umflate de câteva ori.
Studiile de fezabilitate făcute la infinit, fără nicio finalitate şi pentru a căror reactualizare se plătesc sume umflate au ajuns în atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Direcţia juridică a CNAIR a primit o solicitare în acest sens de la DNA: “(…)De asemenea, ne veţi preciza care a fost sursa finanţării şi ne veţi înainta documentele din care să rezulte necesitatea refacerii integrale a studiilor de fezabilitate iniţiale, respectiv documente din care să rezulte necesitatea achiziţiei unor servicii de reactualizare a studiilor de fezabilitate iniţiale la costuri de aproximativ şapte ori mai mari, respectiv cinci ori mai mari”, cer procurorii DNA. 
O explicaţie ar fi că aceste studii de fezabilitate au o aplicabilitate limitată la câţiva ani, motivat de faptul că apar ulterior o grămadă de modificări în teren, gen reţele de utilităţi (apă, electricitate, canalizare pe traseul proiectului a căror mutare presupune un cost ridicat în buget), sau apar noi imobile ce trebuie expropriate. De asemenea, şi datele de trafic se schimbă. Astfel, se ajunge ca, în câţiva ani, datele iniţiale care au stat la baza studiului să fie depăşite de realitatea din teren. Ca urmare, studiul de fezabilitate (SF) trebuie reactualizat. Numai că o pondere importantă a studiilor făcute de autorităţile publice, fie ele centrale sau locale, nu sunt urmate imediat de implementarea proiectului, aşa cum ar trebui, iar preţurile plătite pe reactualizări sunt cu mult mai mari decât SF-ul iniţial. De exemplu, primul studiu de fezabilitate pentru podul peste Dunăre de la Brăila a fost realizat în 2005 şi a costat la vremea respectivă circa 1,1 milioane de lei. La 10 ani diferenţă, mai precis în 2015, a urmat o nouă licitaţie pentru reactualizarea SF-ului, iar, în final, contractul a fost atribuit pentru aproape 6 milioane de lei. Mai precis a fost vorba de un efort de 5,63 milioane lei, bani publici (85% din fonduri FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regională şi 15% de la bugetul de stat) plătiţi de fosta CNADNR, actuala CNAIR, unui consorţiu format din “Institutul de Studii şi Proiectări Căi Ferate”, SC “E.D.IN” SRL şi SC “S.T.E.” SRL, plus italienii de la “Pegaso Ingegneria” SRL.
Abia anul acesta, în primăvară, aşadar la doi ani diferenţă de la ultimul studiu de fezabilitate, CNAIR a anunţat că a primit toate aprobările necesare pentru a scoate la licitaţie, în SEAP (sistemul electronic de achiziţii publice), contractul de  proiectare şi construcţie a ambiţiosului proiect investiţional.
“Cu o valoare pentru proiectare şi execuţie de 2,025 de miliarde de lei fără TVA (aproximativ 500 de milioane de euro), Podul suspendat de la Brăila va fi cea mai complexă lucrare de infrastructură din ultimii 27 de ani, iar după ce va fi construit, se va număra printre primele cinci poduri din Europa, ca deschidere centrală (1.120 metri)”, preciza CNAIR, la începutul lunii mai, într-un comunicat de presă. Instituţia a stabilit ca termen limită pentru primirea ofertelor data de 11 august 2017, ora 16:00. Contractul va fi atribuit în baza celui mai bun raport calitate-preţ, iar durata acestuia va fi de 114 luni, dintre care 18 luni sunt alocate proiectării, 36 de luni – execuţiei lucrărilor, iar perioada de garanţie va fi de minimum 60 de luni. Aşadar, în scenariul cel mai optimist, în care nu vor fi prelungiri şi amânări din cauza contestaţiilor la procedură sau alte probleme post –atribuire, podul ar putea fi gata undeva în 2020 – 2021. Ca şi date tehnice, CNAIR face precizarea că proiectul de investiţie, cu o lungime totală de 23,413 km cuprinde inclusiv proiectarea şi execuţia drumului principal, Brăila – Jijila şi a drumului de legătură cu DN22, Smârdan – Măcin.
De altfel, zilele acestea Ministerul Transporturilor a lansat în dezbatere publică şi indicatorii tehnico-economici pentru acest proiect. Numai că, între timp, până să ceară procurorii DNA actele pentru acest proiect, au apărut şi două contestaţii la procedura de licitaţie. O firmă acuză faptul că CNAIR cere viitorului constructor să facă dovada angajării unor specialişti care nici măcar nu pot fi găsiţi în România, iar a doua a reclamat cerinţe contradictorii din documentaţia de licitaţie cu referire la faptul că CNAIR cere participanţilor să oferteze soluţia tehnică din studiul de fezabilitate, însă îşi rezervă dreptul ulterior de a “optimiza” proiectul tehnic ce va fi realizat de către constructor. Desigur, acesta va trebui să se încadreze cu banii în suma ofertată iniţial şi să oferteze o soluţie tehnică cerută iniţial de către CNAIR, chiar dacă aceasta ar fi proastă.
Rămâne de văzut, aşadar, ce se va întâmpla cu acest proiect, mai ales că deja întâmpină probleme importante atât pe partea de organizare a licitaţiei, cât şi pe parte de studiu de fezabilitate.
De precizat că proiectul de la Brăila face parte din Strategia integrată de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării, fiind de asemenea inclus şi în Master Planul General de Transport (MPGT) în categoria proiectelor de tip ITI (Investiţii Teritoriale Integrate), finanţabile din POIM 2014 – 2020.