Să iubim natura
Păsările lunii noiembrie – Ciorile
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
La noi în țara, de cele mai multe ori, când vorbim despre ciori nu facem diferențe foarte mari decât poate între cioara de semănătură și cioara grivă. Ceea ce nu se știe este că în această familie intră mai multe specii de păsări despre care voi aminti un pic mai jos în text.
Familia/Genul: Ciorile fac parte din familia Corvidae, de aici rezultând și numele alternativ al acestora, corvide. Sunt păsări de talie medie sau mare, cu corp masiv, picioare robuste și cioc puternic. Sunt practic cele mai mari paseriforme – păsările cântătoare care formează ordinul Passeriformes, deși nu ai spune că se înrudesc cu privighetorile. Sexele sunt asemănătoare, iar penajul multor specii este predominant negru sau gri, cu reflexe metalice.
Este o familie de păsări cu o viață socială extrem de complexă și flexibilă și un coeficient de inteligență foarte ridicat. Sunt capabile să înțeleagă relația cauză-efect, în consecință să evalueze și să planifice acțiuni. Nu mai este o noutate că aceste păsări folosesc instrumente sau că membrii familiei sunt surprinși uneori jucându-se precum juvenilii speciei noastre. Au memoria spațială dezvoltată și o durată lungă de viață, care adăugate la lipsa de dușmani naturali, fac din corvide un grup de succes, admirat de noi de-a lungul timpului. Dar tocmai calitățile care ne-au făcut să le îndrăgim, ne fac acum să le blamăm: creierul mare le ajută să profite de toate oportunitățile oferite de mediu și unele specii ajung să se înmulțească peste măsură.
Unde le vezi: Păsări cosmopolite, ciorile se întâlnesc în toată lumea, exceptând sudul extrem al Americii de Sud și regiunile polare. Majoritatea celor peste 120 de specii preferă zonele calde, fiind prezente în zona tropicală, America Centrală și sudul Asiei. În Europa există 11 specii, dintre care în România întâlnim 7: coțofana, gaița, alunarul, stăncuța, cioara de semănătură, cioara grivă și corbul.
Unele specii, cum sunt stăncuța, corbul, gaița și cioara grivă, sunt prezente pe întreg teritoriul țării. Coțofana și cioara de semănătură evită zonele montane, în timp ce alunarul este prezent doar în pădurile de molid și amestec și în jnepenișurile de la munte.
Sunt păsări relativ ușor de observat, datorită mărimii, stilului gregar de viață sau cântecului. Chiar dacă nu este melodios, este cu siguranță sonor! Iar ceea ce le lipsește la muzicalitate, compensează la creativitate, unele specii – gaița, la noi – fiind imitatoare excelente.
Hrana: Corvidele sunt considerate păsări oportuniste și omnivore, atribute care se traduc prin capacitatea lor de a se adapta mediului în care trăiesc și de a profita de tot ceea ce le oferă acesta și în materie de resurse. În mod natural consumă o gamă largă de hrană, care include insecte și viermi, mamifere mici, pui ai altor păsări, fructe, semințe și leșuri.
Unele specii, în special cele care trăiesc în zone mai reci, depozitează toamna fructe și semințe, pentru zilele grele din anotimpul rece. Această practică este una dintre căile naturale de reîmpădurire. Deși păsările au o memorie remarcabilă, nu mai găsesc miile de depozite făcute în timpul „culesului”, astfel multe semințe neconsumate încolțesc în primăvară, devenind în timp arbori sau arbuști.
Dar apropierea de noi le-a deschis apetitul pentru o altă bogată sursă de hrană, resturile noastre menajere, această preferință fiind cauza creșterii populațiilor unora dintre specii. Oferta aproape permanentă de hrană, dublată de dispariția locurilor clasice de cuibărit și odihnă, le-au adus în orașele noastre în număr atât de mari, încât conviețuirea a devenit dificilă. Va fi nevoie de timp și inventivitate pentru a restabili echilibrul natural al acestor păsări extrem de adaptabile.
Cuibărit: Cuibăresc de regulă în arbori, cuibul fiind unul simplu, format din crenguțe. De la noi, doar coțofana are unul mai elaborat, cu acoperiș. Cuiburile părăsite de ciori sunt folosite de alte specii, în special de răpitoare de zi, cum sunt vântureii.
Preferă arborii maturi, înalți, dar prezenți în grupuri mici, nu compact, ca în pădure. Tocmai dispariția acestui tip de habitat, reprezentat înainte de pâlcurile de arbori de pe terenurile agricole și de aliniamentele de pe lângă șosele, le-a obligat să caute locuri de odihnă în parcurile și grădinile din localitățile noastre, unde încă se mai găsesc astfel de arbori.
Stăncuța este singura cioară de la noi care cuibărește în scorburi, pe care le înlocuiește cu cavități ale construcțiilor. Mai cuibărește și pe stâncării, la fel ca și corbul.
Migrație: Grație adaptabilității și tipului de hrănire omnivor, majoritatea speciilor din familie nu migrează. Cele mai nordice pot face ușoare mișcări spre sud sau sud-vest în iernile mai grele sau cu recolte mai slabe de fructe și semințe. Astfel, la noi în țară se observă o creștere a numărului de păsări în timpul iernii, efectivele noastre fiind suplimentate de cele mai nordice. Este cazul ciorii de semănătură, numărul crescut de păsări care iernează în orașe și sporesc conflictul om-pasăre fiind dat de exemplarele sedentare și de cele migratoare.
Specii de păsări care fac parte din Familia Corvidae și care pot fi întâlnite și la noi: Cioara de semănătură (Corvus frugilegus), Gaița (Garrulus glandarius), Stăncuța (Corvus monedula), Alunarul (Nucifraga caryocatactes), Coțofana (Pica pica), Cioara neagră (Corvus corone), Cioara grivă (Corvus cornix), Corb (Corvus corax).
Cum le putem ajuta: Susținând agricultura prietenoasă cu natura, care păstrează peisajul mozaicat, cu arbori și arbuști care delimitează parcelele, lăsăm și acestor păsări locuri de cuibărit și odihnă. Astfel, numărul celor care vor vizita localitățile va scădea.
Ne putem ajuta și pe noi dacă gestionăm responsabil deșeurile menajere. Gropile de gunoi deschise de la marginea localităților, precum și mizeria din localități sunt surse de hrană care atrag constant un număr mare de păsări.
Speciile din familie care se întâlnesc la noi nu au probleme de conservare. În schimb, la nivel european, conform Listei Roșii publicată recent de BirdLife International, cioara de semănătură a trecut în categoria Vulnerabil, din cauza declinului populațional. Aceeași specie care la noi creează probleme prin populații numeroase, a ajuns ca în vest să aibă ea probleme de efective. Mesajul e clar: chiar și speciile comune la un moment dat pot deveni în timp amenințate.
Mitologie: Corvidele au avut un rol important în miturile și poveștile noastre. Iar dintre ele, corbul este prezent în mai toate mitologiile lumii, fiind o pasăre paradox: era venerată pentru inteligența și puterile ei magice, dar temută și urâtă ca aducător de prevestiri/vești rele, război sau moarte. Nu l-a ajutat deloc nici cântecul perceput ca strident, disonant, nici prezența pe câmpurile de luptă, unde se hrănea din cadavrele luptătorilor căzuți. A fost persecutat sever de-a lungul timpului, lucru care încă se întâmplă corvidelor în multe locuri. L-a însoțit pe Odin, sub forma unei perechi de corbi care culegeau informațiile din regat, dar a însoțit sau transportat și alte zeități, precum și sufletele morților în lumea de dincolo, ba chiar a creat lumea indienilor din Pacificul de Nord-Vest. În lumea reală a fost un apreciat animal de companie, când era încă legal acest lucru, i-a influențat pe Charles Dickens, J.R.R. Tolkien, George R.R. Martin și mai ales pe Edgar Allan Poe în operele lor, și-a împrumutat imaginea unor steme și blazoane – Corvineștii (Hunyadi) fiind unul dintre beneficiari – și este un apreciat subiect al cercetărilor, ornitologilor și etologilor pasionați de capacitățile cognitive ale păsărilor.
Sursa de informare:
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
