Adaugă ca sursă preferată în Google

Se invită un regizor ”din noul val” – Andrei Huțuleac. Tănâr, talentat, apreciat. Se alege un text ce nu s-a mai montat niciodată în România – ”Fantasticele aventuri ale lui Louis de Rougemont (povestite de el însuși)” de Donald Margulies. Se adaugă o distribuție de actori tineri și energici: Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis, Blanca Doba, Corina Borș. Echipa este completată de scenografa Maria Nicola și light-designer-ul Lucian Moga. Cu toții lucrează cu suflet. Uneori actorii au nevoie să ”își mai tragă sufletul”. ”Haideți, colegi, cu răbdare, încă o dată!”, le spune regizorul. Continuă cu entuziasm și își depășesc limitele. Se înțeleg, se susțin, se bucură. Rezultă spectacolul ”Naufragiat!”, un spectacol ce oferă publicului șansa de a se (re)îndrăgosti de un ”teatru curat”. Un teatru capabil ”să spună povești coerente, inteligibile” și să emoționeze ”un spectru cât mai larg de spectatori, indiferent de vârstă sau de nivelul de educație”, după cum afirmă regizorul Andrei Huțuleac. Va fi pariul lor câștigător? Răspunsul îl veți descoperi singuri, pe 17 septembrie, ora 18.00, Sala Mare, după ce veți viziona spectacolul.
Până atunci vă invităm să aflați câteva detalii din culisele acestei noi producții, prima premieră din acest an a Teatrului ”Maria Filotti”, cea care deschide și Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila.
Regizorul Andrei Huțuleac: ”Cred cu tărie că e nevoie acum mai mult ca oricând de povești”
Spectacolul ”Naufragiat” este o poveste despre… un aventurier elvețian, pe numele lui Louis de Rougement, care la începutul anilor 1900, în Anglia, a scris un bestseller în care povestea aventurile pe care le-a trăit timp de 30 de ani ca naufragiat pe o insulă. Cartea a fost un fenomen la momentul la care a fost scrisă, doar că, încet, încet, specialiștii au început să chestioneze detalii pe care le scrisese în acest bestseller. Iar nu după mult timp au aflat că autorul este de fapt un impostor și că toată povestea pe care el o construise era de fapt o invenție. Așa că l-au demascat ca fiind un impostor. Și practic povestea este construită fix pe această canava, în care vedem aventura lui și aflăm ce l-a îndemnat pe el să construiască toată această ficțiune. Și în final e un spectacol care se întreabă dacă mai avem nevoie de povești, în ce fel avem nevoie de ele, la ce ne folosesc poveștile, la ce ne folosește fantezia. Și din cauza asta am ales textul, pentru că eu cred cu tărie că e nevoie acum mai mult ca oricând de povești. Poveștile au capacitatea de a pune un pic de ordine în haos. Și nu putem să nu remarcăm că haos este peste tot în jurul nostru.
Am ales acest text deoarece… e o poveste care după părerea mea cântă dragoste de teatru. Este un spectacol care îți arată cât de frumos și de cald poate fi teatrul dacă e făcut într-un anumit fel. Asta într-o epocă în care și accesul la educație și accesul la cultură sunt limitate și de oamenii care ne conduc, dar și de prejudecata consumatorilor. Prejudecata că teatrul sau educația sau cultura sunt lucruri complicate și sunt pentru cei puțini. Și după părerea mea nu e doar vina publicului, ci e și vina celor care crează teatrul. Pentru că nu știu să facă un teatru care să se adreseze celor mulți, dar în același timp să însemne ceva și pentru cei puțini care au pretenții, experiență etc. Și eu am pretenția despre mine și despre noi, întreaga echipă, că am reușit prin acest spectacol să facem asta: un spectacol care le vorbește celor mulți, dar care, în egală măsură, înseamnă ceva și pentru cei mai pretențioși sau care au văzut mai mult teatru și au o opinie mai informată despre lumea aceasta.
Despre colaborarea cu actorii pot spune că… am fost îndeajuns de norocos încât să mă înconjor de acești oameni extraordinari și care într-adevăr au lucrat cu foarte, foarte, foarte mult chef, într-un regim de lucru destul de intens. Au fost niște colegi foarte cooperanți, foarte implicați și foarte dornici ”să facă”. Fiecare dintre ei.
Dacă ar fi să caracterizez actorii din distribuție într-un singur cuvânt acela ar fi… Toți au fost foarte implicați în acest proiect. Dar dacă e să aleg un singur cuvânt aș spune așa: Ciprian –  jucăuș, Nicholas – sensibil, Blanca – determinată, Corina – puternică.
Să regizez la Brăila primul meu spectacol într-un teatru de stat reprezintă… un cadou nesperat!
Mesajul meu pentru spectatorii care vor veni să vadă spectacolul este… dacă le place spectacolul să povestească despre el.
 
Spectacolul ”Naufragiat” prin ochii actorilor din distribuție
Ciprian Chiricheș
La acest spectacol cel mai mult mi-a plăcut… că am fost o echipă unită, în care toți am tras în aceeași direcție, în care scopul a fost ”Hai să facem cât se poate de bine, de frumos, de corect!
”Naufragiat” m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru pentru că… eu voi fi veșnic îndrăgostit de teatru! Dar pot să spun că dacă până acum cheful meu era la 100%, adică dădeam 100%, acum, cu acest spectacol, cheful a ajuns la 120%. Mie îmi place când merg la teatru să văd oameni pasionați, să văd oameni dedicați, să văd că oamenii vor să fie acolo. În momentul în care se depășește primul pas, acesta în care omul de pe scenă vrea să fie acolo pentru oamenii din sală în momentul respectiv, cred că abia de acolo pornește un spectacol.
Nicholas Cațianis
La acest spectacol cel mai mult mi-a plăcut… mi-au plăcut colegii. E un spectacol de echipă. Și se vede că e un spectacol de echipă pentru echipă, în care ne punem în valoare unul pe celălalt. Dar tot ce s-a creat și s-a legat între noi se datorează și regizorului, care a făcut toate lucrurile posibile. Frumsețea și libertatea pe care o avem în acest spectacol se datorează regizorului, care ne-a oferit contextul în care să ne putem desfășura.
”Naufragiat” m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru pentru că… mi-a adus aminte de începuturile mele în teatru, unde curiozitatea și joaca erau pe primul loc.
Blanca Doba
La acest spectacol cel mai mult mi-a plăcut… că joc mai multe persoanaje și că sunt diferite de ce am făcut până acum. Mi s-a părut provocator, dar foarte, foarte interesant și fascinant și curios. Și în egală măsură mi-a plăcut echipa. Mi-a adus aminte de facultate. Noi așa repetam în facultate: eram toți, tot timpul, ne ascultam unii pe alții, ne ajutam unii pe alții. Eram acolo, prezenți! Așa a fost și aici.
”Naufragiat” m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru pentru că… eu m-am reîndrăgostit de teatru mai ales datorită colegilor, datorită regizorului, datorită viziunii. Pentru că rezonez foarte tare cu genul acesta de direcție și de concept al spectacolului în care actorii se văd, reacționează la colegii lor, se joacă, între personaj și persoana ta, individ, spargi al patrulea perete, ieși din convenție.
Corina Borș
La acest spectacol cel mai mult mi-a plăcut… echipa. Fiind doar patru actori în distribuție, am reușit să ne cunoaștem mai bine. Mi-a plăcut că ne-am susținut, ne-am încurajat, ne-am distrat, ne-am amuzat, ne-am simțit confortabili unii cu ceilalți. Și acum, uitându-mă în urmă, a părut că totul a curs de la sine în acest proiect. Și toată atmosfera spectacolului e făcută de noi.
”Naufragiat” m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru pentru că… mi s-a arătat că încă se poate! Încă se poate face teatru așa cum mie, Corina, îmi place, așa cum văd eu sau cum cred eu că se face teatrul. Cu dăruire, cu pasiune! Să fii trup și suflet acolo!
teatrul maria filotti
Festivalul International de Teatru și Arte Performative Braila