Adaugă ca sursă preferată în Google

Teatrul Municipal ”Matei Vișniec” din Suceava se numără printre invitații celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Teatru și Arte Performative de la Brăila și va participa cu două spectacole. Primul programat este ”PiSiCi” – un spectacol-concert conceput de Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș, o alternativă parodică la celebrul ”Cats”, ce se va juca pe 18 septembrie, la ora 22.00, la Sala Mare. Al doilea este ”Sclavi”, text Maria Manolescu, regia Cosmin Panaite, programat în ziua următoare, pe 19 septembrie, ora 22.00, la Casa Tineretului, un spectacol despre libertăți, dorințe, realități percepute diferit de fiecare dintre noi, iluzii, ochi închiși, despre raporturi de forțe și jocuri de putere. Mai multe detalii despre cele două producții am aflat de la Cosmin Panaite, actor în distribuția spectacolului ”Pisici” și regizorul spectacolului ”Sclavi”.
 
– Dacă ar fi să ne oferi un trailer pentru spectacole „PiSiCi” și „Sclavi”, două povești total diferite, ce ne-ai spune?
– „PiSiCi” este cel mai jucat, vândut, plimbat și cunoscut show al teatrului sucevean, un spectacol-concert cu mare priză la public, onorat de calde aprecieri din partea criticii de specialitate. ”PiSiCi” a mers atât de bine încât i-am făcut și o continuare, spectacolul „PiSiCi 2” (se va juca la Galați pe 14 octombrie și sper că și în ediția de anul viitor a Festivalului de la Brăila). ”PiSiCi” este energia pozitivă care se propagă spre public la fiecare reprezentație a spectacolului. ”PiSiCi” este de câteva luni disponibil și sub forma unui album, pe care vă îndemn să îl ascultați, după ce vă veți îndrăgosti de muzica noastră la spectacol. ”Sclavi” este spectacolul pe care „chiar dacă nu îl vezi, nu înseamnă că el nu există”, ca să citez o replică din text. De fapt, mi-am dorit ca „Sclavi” să fie mai mult decât un spectacol de teatru, ci mai degrabă o experiență (întrucâtva participativă și imersivă) pentru spectatorii care s-au plictisit să stea confortabil pe scaunele sălii mari, protejați de întuneric. La ”Sclavi” au șanse bune să uite că sunt spectatori și să conștientizeze că ei fac parte din această poveste. De aceea am invitat publicul să ia loc chiar în decorul spectacolului. Toți cei 5 actori au de interpretat partituri extrem de provocatoare, așadar am simțit nevoia apropierii fizice de public atât pentru a pune în valoare problematica textului, dar și din cauza contextului. Cei 2 ani pandemici și distanțarea venită odată cu ei îmi cereau acum apropiere. ”Sclavi” este, pentru mine, una dintre cele mai bune piese de teatru contemporan românesc pe care le-am citit: curajoasă, suprinzătoare și sensibilă.
 
– Spectacolul ”Sclavi” are la bază un caz real. De ce dintre toate poveștile ce merită spuse ai ales-o tocmai pe aceasta?
– Textul ”Sclavi” m-a urmărit ani de zile după prima lectură, timp în care am simțit că acest proiect trebuie să fie făcut la Suceava. Eu am „ținut” mereu cu cei mai slabi, iar ”Sclavi” m-a uimit prin vulnerabilitatea pe care personajul Doru, în special, o conține. ”Sclavi” este o ficțiune care pornește de la un caz real petrecut în România, iar Doru este victima unui caz de sclavie petrecut în localitatea Frumușița, județul Galați. Mărturisirile pe care le face Doru despre această experiență traumatizantă lasă impresia irealității…
 
– Ce ar trebui publicul să știe în mod deosebit despre spectacolul ”Sclavi” și despre distribuție, mai ales că îl vom întâlni pe tânărul Costin Bucătaru, care nu este absolvent de teatru, dar despre care criticii spun că face un rol extraordinar.
– O coincidență extraordinară (sau un semn divin?) în ceea ce privește distribuirea lui Costin în rolul Doru, în ”Sclavi”, este că el provine din localitatea Frumușița, la fel ca personajul pe care îl interpretează. Am aflat asta după ce i-am propus să joace în spectacol. Era noapte, eram după o repetiție la studenți, eram în mașină. Nu l-am crezut și mi-a arătat buletinul. Sunt fericit pentru faptul că și ceilalți patru interpreți din spectacol, Horia, Diana, Cătălin și Cristina, colegii mei actori din trupa suceveană, m-au urmat cu multă încredere în acest demers artistic lucrat cu multă rigoare și atenție. M-am bucurat să mă reîntâlnesc cu dramaturgia Mariei Manolescu Borșa, iar cu membrii echipei regizorale de la ”Sclavi”, scenografa Reka Olah, coregrafa Andreea Belu și sound designerul Oana Hodade sper să colaborez din nou cât mai curând. Mulțumesc colegilor din tehnic pentru felul dedicat în care se îngrijesc de spectacol și, bineînțeles, Direcțiunii Teatrului Municipal „Matei Vișniec” pentru deplina încredere arătată acestui proiect!
 
– La ce se vor gândi sau ce se vor întreba oamenii după ce vor vedea spectacolul vostru?
– Nu cred că pot ști asta, dar eu sper că la ”Sclavi” oamenii se vor emoționa, vor și râde, se vor regăsi, într-un fel sau altul, în poveste. În „timpul prezent, România”, cum localizează dramaturgul acțiunea.
 
– Ce așteptări ai de la acest festival de teatru de la Brăila și de la întâlnirea cu publicul brăilean?
– Orice artist își dorește ca opera lui să fie văzută de cât mai multă lume. Dacă publicul mai și rezonează cu propunerea sa artistică, este minunat! Îmi doresc un public numeros și deschis, iar la finalul spectacolului mi-ar plăcea să simt că cei prezenți au înțeles un pic și din sensibilitatea mea. Sunt un visător care crede că teatrul poate să schimbe lumea.