EDITORIAL
Iubiţi şi câinii vagabonzi! Dar, dacă se poate, cinstit şi civilizat
Mă tot întreb, în ultima vreme, cum e posibil să te declari sus şi tare iubitor de ceva – de câini, de oameni, de oraş – şi totuşi să foloseşti în scrierile tale, fără nicio milă, fără niciun respect la adresa celor care au o altă opinie decât a ta, cuvinte atât de grele. Mă tot întreb şi încerc să aflu, practic, de unde vine, de unde se alimentează atâta ură.
V-aţi dat seama cred, că în cele de mai sus făceam referire, de fapt, la un subiect care ne-a dat contorul comentariilor peste cap zilele acestea: problema câinilor fără stăpân. Dacă cineva le-ar fi citit pe toate, aşa cum o facem noi, zilnic, categoric ar fi rămas cu impresia că 90% dintre brăileni sunt nişte fanatici. Nu vreţi să ştiţi ce mi-a trecut prin faţa ochilor! A curs venin cum rar se întâmplă! Şi, drept urmare, am dat la coş comentarii cu zecile (vă asigur, doar pe cele de o agresivitate extremă, pe cele ce conţineau cuvinte greu de reprodus şi pe cele care, deşi super inteligent formulate erau atat de agramat reproduse încât m-au enervat de-a binelea). Dar nu asta m-a deranjat, m-am obişnuit deja cu semi-zeii din spatele ecranelor. M-a deranjat, ba chiar pe alocuri de-a dreptul m-au înspăimântat, duritatea, extremismul, înjurăturile şi blestemele, grosolănia cu care s-a aruncat efectiv în oricine a avut altceva de spus decât marea comunitate a „iubitorilor”. O comunitate formată în majoritate de data aceasta din “new entry” – virulentă, radicală, de neclintit în propriile ipoteze. Evident, şi răspunsul taberei adverse a fost pe măsură, chiar dacă mai puţin numeroasă, mai timidă şi cu argumente ceva mai clare.
Trecând peste toate acestea, însă, realitatea, oricât au încercat să o cosmetizeze sau să o răstălmăcească, şi iubitorii, şi neiubitorii online de animale, e una, iar rezultatul târgului de adopţii este cel care a fost. Un rezultat previzibil de altfel, dacă ne amintim cam câţi oameni au reuşit să strângă la Brăila, de-a lungul anilor, “marile” mitinguri organizate pe tema câinilor comunitari. Evident asta nu înseamnă că brăilenii nu iubesc câinii sau că ar fi de acord cu eutanasierea. Nici pe departe. Demonstrează însă că nu sunt pregătiţi şi nu dispun de resursa financiară necesară asumării unei asemenea responsabilităţi. Când locuieşti claie peste grămadă într-un apartament de 50 mp, când dintr-un salariu minim pe economie trebuie să hrăneşti patru-cinci guri, e greu să rezonezi cu subiectul. Majoritatea din astfel de oameni este formată la Brăila, din păcate, ea fiind completată de cei care, deşi ar dispune şi de spaţiu şi de bani, sunt conştienţi că un animal are nevoie şi de atenţie. Iar când confortul are în spate 10 – 12 ore de muncă pe zi te gândeşti de două ori înainte de a face un pas atât de important precum adopţia. Pentru această categorie însă, n-ar fi nicio problemă şi ar putea fi, cred, uşor convinsă să adopte la distanţă, asta dacă ar avea încredere în ONG-uri. Şi, de fapt, aici cred că e marea problemă: iubitorii risipesc prea multă energie în a arunca cu noroi, în detrimentul unei adevărate campanii de sensibilizare, de găsire a unor soluţii concrete şi eficiente. Iar acesta este, de fapt, şi marele deserviciu pe care îl fac comunităţilor: prin furia cu care se aruncă asupra tuturor celor care nu le îmbrăţişează pe deplin părerile, duc în derizoriu problema cea mai importantă: ce facem efectiv cu câinii. Cum îi protejăm în adevăratul sens, când adăposturile sunt supraaglomerate, oamenii nu se calcă în picioare să-i adopte, iar pe străzi sunt din ce în ce mai greu de tolerat. Construirea încă a unui adăpost pe banii municipalităţii, când sute de bătrâni sunt lăsaţi la mâna unor „întreprinzători” precum „Aura”, pentru că primăria nu are bani să mai înfiinţeze cămine, e o problemă spinoasă şi chiar poate da naştere la controverse reale. Iar altceva concret, în afară de a pune tot în spatele municipalităţii marea cheltuială, eu nu am văzut.
Trebuie să ştiţi însă că sunt în Brăila ONG-uri sau persoane fizice – cu adevărat iubitori de câini – care şi-au construit mici padocuri, pe care le gestionează şi le întreţin din propriile resurse, mare parte asigurate de cetăţeni ori organizaţii din afară, dar nu numai. Oamenii aceştia însă, n-au timp să se bată cu cărămida în piept prin comentarii online, să caute chichiţe legislative, să înjure, să blesteme. Oamenii aceştia tac şi fac, iar pentru asta tot respectul. Dacă extremiştii ar fi muncit şi s-ar fi implicat măcar pe sfertul lor, n-am mai fi avut de ani buni picior de câine pe stradă. Dar, la modul cel mai sincer, în realitate nu asta s-a vrut, nu asta se vrea. Iar problema nu se va rezolva cu adevărat atâta vreme cât adăposturile ce funcţionează în colaborare cu autorităţile locale vor fi o sursă importantă de venit. Cât câinii vor asigura averi şi bunăstare, autorităţilor, dar şi anumitor ONG -uri în egală măsură, adăposturile vor fi tot supraaglomerate, străzile pline, iar armata de postaci va acţiona la comandă de fiecare dată deturnându-ne atenţia de la câţi bani se rulează, de fapt, prin această adevărată afacere şi cât din banii alocaţi se investesc efectiv în câini. Căci, este uneori incredibil cu câtă largheţe se fac unele cheltuieli „extra – canine”, ca să spun aşa. Sunt convinsă, dacă n-ar fi în joc atâţia bani, iar vehemenţa iubitorilor online şi a ONG-urilor acestea atât de virulente ar porni din suflet, din sinceritate, din o adevărată dragoste faţă de animale, chiar le-ar păsa de chinurile, de pericolele pe care le înfruntă zi de zi câinii lăsaţi pe străzi şi ar pune osul la treabă. Efectiv, nu doar la “diseminat informaţia” şi plimbat fondurile dintr-o parte în alta.
De acord, eutanasierea nu e cea mai creştinească abordare, dar de la a te opune categoric şi argumentat la asta şi până la a blestema fără nicio limită, a ameninţa în modul cel mai josnic cu putinţă pe cei care spun clar că efectiv nu mai suportă, care susţin că locul câinilor nu e pe stradă ori îşi exprimă dezamăgirea că de ani de zile se tot castrează dar rezultatele încă nu se văd, e o diferenţă enormă, care înseamnă, de fapt, gradul de civilizaţie şi buna-credinţă.
Se poate milita şi cu bun- simţ, am văzut în multe comentarii şi asta. Pentru că, cine a avut ochi să citească şi dorinţă să înţeleagă adevăratul mesaj, a înţeles. Brăilenii, în marea lor majoritate, nu cer eutanasierea, cer adunarea câinilor de pe străzi, căci se simt deja copleşiţi de mizeria şi hărmălaia pe care aceştia o fac şi o lasă în urmă. Or lucrul acesta nu se va obţine în vecii vecilor cu invective şi blesteme, ci doar cu o implicare corectă şi reală, şi a autorităţilor, şi a cetăţenilor, dar, mai ales, a ONG-urilor care de ani de zile îşi câştigă traiul, şi nu unul pauper, pe seama câinilor fără stăpân.
EDITORIAL
Alexandru Popa și Ilie Bolojan, umăr la umăr la DNA Iași! Martori!
Liderul PNL Brăila, deputatul Alexandru Popa, a fost citat ca martor de DNA Iași. Popa a dat declarații cam două ore joi, 1 octombrie. A doua zi, vineri, 2 octombrie, Ilie Bolojan a fost la DNA Iași unde a stat cam trei ore, tot în calitate de martor.
Dosarul este legat de o presupusă mită uriașă de 1,5 milioane euro pe care omul de afaceri din Vaslui Fănel Bogos ar fi dat-o ca să intre la premierul demis pentru a-l schimba pe directorul DSVSA Vaslui.
De altfel, în aceeași oală cu șeful DSVSA Vaslui este și Alexandru Bociu, șeful suprem al ANSVSA, care-ar fi refuzat să-l schimbe din funcție pe subalternul lui din Vaslui.
Conform unor surse de încredere, Alexandru Bociu a deranjat multă lume bună din PNL tocmai pentru că el aplică legea și nu execută ordine de partid.
Conform altor surse, inclusiv Alexandru Popa, liderul PNL Brăila, s-ar fi străduit să-l schimbe după ce Bociu nu l-a ”executat” pe Costică Peltea omul PSD din fruntea DSVSA Brăila. Cică Peltea nu i-ar fi dat lui Popa autorizație pentru un abator! Mai mult, după scandalul uriaș cu variola la ovine care-a lovit ferme din Brăila unde s-au depistat animale neînregistrate legal, Bociu a demis întreaga conducere a DSVSA, inclusiv adjunctul care era omul PNL.
La acest moment, DSVSA Brăila este condusă de specialiști trimiși de la București de același incomod Bociu. Pe de altă parte, ziarul Comunitatea a obținut o declarație de la deputatul Alexandru Popa, conform căreia el a fost citat ca martor al apărării: „Sunt un profesionist în agricultură (…) Nu am avut nicio treabă cu dosarul propriu-zis, dar am fost citat de doamna Trăilă (Cristina Trăila, secretar general al Guvernului Bolojan, în prezent inculpată în acest dosar- n.n) ca martor din partea dumneaei, ca să pot să dau o expertiză mai mult tehnică”.
Logic, asta înseamnă că Trăilă are încredere în Popa, că doar nu este singurul profesionist în agricultură din țara asta. Mai mult, am putea afirma că Popa i-ar putea fi dator! Cu ce , nu se știe! În fond, nimănui nu-i convine să depună mărturie la DNA, decât dacă nu are loc de întors.
Apoi, dacă știi că ești total neimplicat în practicile toxice ale demiterilor și numirilor după propriile interese în acest caz, de ce mergi cu avocatul de mână? Sincer, când ești complet nevinovat, când nu ai făcut nimic care să miroasă a trafic de influență, de ce ai nevoie de avocat?
Un răspuns ar putea fi legat de maniera controversată de instrumentare a dosarelor, dar și de măsurile preventive care au un puternic iz politic, de aici și scăderea dramatică a credibilității justiției în general. Ca să nu mai vorbim de maniera în care se face justiție la televizor.
În acest context, nu putem să nu ne aducem aminte cum a tratat PNL Brăila, în frunte cu Alexandru Popa și numitul Chivu Cătălin, episodul în care, în urma unui denunț, DNA a ridicat documente de la Consiliul Județean legate de HC Dunărea.
Vă aduceți aminte că Francisk Chiriac, președintele CJ, și Adrian Manole, președintele HC Dunărea, erau deja condamnați de liderii PNL și Chivu? Acum aceiași liberali în frunte cu numitul Chivu nu mai scot o vorbă! Culmea, nu se mai aude nimic în legătură cu acel dosar in rem, deși au trecut atâtea luni! Sau poate procurorii așteaptă alegerile locale… Orice e posibil!
EDITORIAL
Nicușor Dan calcă în picioare Constituția! Ei, și? De parcă ar fi primul!
Constituția este stâlpul democrației! Când se încalcă o dată legea fundamentală a statului, puteți fi siguri că vor urma și alte încălcări, din ce în ce mai ”justificate”, până se va ajunge ca respectarea Constituției să devină excepția.
În ultimii ani au fost multe încălcări și aș aminti de încălcările flagrante ale drepturilor și libertăților cetățenești în perioada pandemiei. Pe o ură colectivă – vacciniști versus anti-vacciniști – guvernele (Orban, dar mai ales Câțu) din acea perioadă și-au bazat așa-zisele reguli, care-au încălcat în lanț drepturile și libertățile cetățenești.
Un singur aspect reamintesc: cum să impui vaccinarea cu un vaccin experimental, când cetățenii sunt atât de diferiți, au boli, au alergii, au slăbiciuni etc etc. Ei bine, s-a putut și poporul plătește și va plăti în continuare pentru milioanele și milioanele și milioanele de doze, care ar fi trebuit administratate tuturor, cam câte 6 de căciulă. ”Noroc” că a izbucnit războiul Rusia – Ucraina astfel că, peste noapte, a dispărut și Covid-ul și regulile absurde.
Următoarea încălcare flagrantă a Constituției a fost atunci când i s-a interzis Dianei Șoșoacă, președintele S.O.S România, să candideze la președinția țării. Ion Iliescu care se bucura de o popularitate imensă nu a avut curajul să facă așa ceva atunci când a candidat Corneliu Vadim Tudor din partea PRM. Să ne aducem aminte cât de dur și amenințător era în limbaj C.V. Tudor. Până la urmă, liderul PRM a fost învins democratic la vot.
Dacă Diana Șoșoacă era lăsată să candideze, cu siguranță ”mânca” din voturile lui Călin Georgescu și niciunul nu ajungea în turul 2. Părerea mea! Sau poate ajungea, dar nu cu un scor atât de mare și atunci ”proeuropenii” se aliau în spatele candidatului pro-occidental, care câștiga democratic alegerile.
Acum, după atâtea luni de la învestirea lui Nicușor Dan, sincer, nu era mai bună Elena Lasconi? A treia oră când s-a încălcat fragrant legea fundamentală a țării a fost când s-au anulat alegerile prezidențiale – turul I -, când s-au calificat Călin Georgescu și Elena Lasconi. Pe ce motiv? Nicușor Dan a promis desecretizarea documentelor, că le va face publice ca să priceapă toată lumea de ce s-au anulat alegerile prezidențiale, o premieră în România post-comunistă. Nu s-a desecretizat nimic, că nu aveau ce. În schimb, Călin Georgescu a fost martirizat și a intrat în categoria adulaților. Ferească Dumnezeu să zici ceva de Georgescu!
Dar cum a fost sacrificată Elena Lasconi pentru Nicușor Dan, vă mai aduceți aminte? Iar acum progresiștii nu-l mai înghit pe președintele Dan! S-au lipit de Ilie Bolojan care este și el un ”Mesia”, adulat, indiferent ce-ar face. Să te ferească Dumnezeu să zici ceva de Bolojan!
În fine, abia acum vine lovitura de grație: preaiubitul și întâiul matematician al țării, Nicușor Dan a început să interpreteze Constituția ca pe un text de la Limba Română. Fără nicio legătură cu Matematica. Astfel că, întâi l-a propus pe Tomac, al cărui partid nici nu a intrat în Parlament. Acum l-a desemnat pe Veștea, peste capul Bolojan al PNL, ceea ce a dus deja la împărțirea liberalilor în două tabere. În plus, o dă încontinuu că el ”nu vrea” un guvern votat de AUR sau cu membri AUR pe post de miniștri.
Păi, cum vine asta? Votanții AUR nu sunt români? Nicușor Dan nu este președintele tuturor românilor, ci doar al ”proeuropenilor”? Am zis-o și-o repet: întâi președintele să fi desemnat un premier de la PSD, partidul situat pe locul I la ultimele parlamentare. Dacă Grindeanu&Co nu treceau un guvern de Parlament, la rând intra AUR! Dacă nici AUR nu făcea nimic, a treia oară votau toți parlamentarii cu ochii închiși, orice guvern. Asta-i formula rezultată după ultimele parlamentare! Este practic imposibil fără PSD sau fără AUR. Și dacă partidele ”proeuropene” nu se înțeleg între ele, atunci hai la anticipate! De ce-i este frică lui Nicușor Dan să respecte Constituția?
Ce crede el sau altcineva – Bolojan, Veștea, Grindeanu, Fritz – că dacă împart, pe față, alegătorii românii în cetățeni de mâna întâi și cetățeni de mâna a doua, după votul exprimat la ultimele alegeri, Europa va ajuta România cu bani, dacă nu-și îndeplinește jaloanele pe care tot ai noștri conducători le-au negociat? Nu, fraților! Stați liniștiți! Uitați-vă la țările din jur cum tratează interesul național. Cu atenție! Că vremurile se schimbă!
Ai noștri conducători însă, par din ce în ce mai mult rupți de realitatea în care trăiesc românii și își permit să facă ”fițe” de parcă am fi o țară bananieră, fără Constituție, fără democrație, fără reguli.
CELE MAI CITITE
