Să iubim natura
Iarna pițigoilor
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În această perioadă, dacă mergem prin parcuri, pe faleză, pe la țară pe la bunici sau chiar dacă ieșim în fața blocului, putem auzi triluri de păsărele ce zboară gălăgios după hrană. Este o perioadă în care hrana este puțină și au nevoie de energie să treacă peste iarnă.
O mare parte din aceste păsări sunt vrăbiile, dar pe locul doi, după ceea ce văd eu peste tot, sunt pițigoii. La noi în Brăila două specii sunt des văzute: Pițigoiul mare și Pițigoiul albastru.
Familia/Genul
Pițigoii fac parte din familia Paridae. Inițial, grupul generic al pițigoilor includea și alte specii, însă cercetările genetice recente au arătat că sunt un grup polifiletic (specii mai îndepărtate din punct de vedere genetic, grupate împreună pe baza asemănării), astfel că unele specii de pițigoi nu mai fac acum parte din familia Paridae. Este cazul pițigoiului codat – acum familia Aegithalidae, boicușului – acum familia Remizidae și cel al pițigoiului de stuf – acum familia Panuridae.
Pițigoii sunt păsări de mici dimensiuni, cele de la noi atingând maxim 15 cm, îndesate, cu cioc scurt și triunghiular. Păsări cântătoare, pițigoii sunt printre cele mai vocale păsări, ciripitul lor fiind auzit aproape tot timpul. Pițigoiul mare, spre exemplu, are un repertoriu complex, cu peste 40 de note distincte. Emit sunete de contact, în perioada rece fiind păsări sociale, precum și diferite sunete de alarmă, pentru a semnala prezența unui prădător sau pentru a aduna ceata care va alunga intrusul. Nu lipsesc nici cântecele de curtare sau cele de apărare a teritoriului.
Din familia Paridae, în Europa sunt prezente 9 specii, dintre care 7 specii cuibăresc și în România, toate fiind sedentare: pitigoiul mare, pițigoiul de brădet, pițigoiul albastru, pițigoiul moțat, pițigoiul sur, pițigoiul de munte și cel de livadă.
Unde le vezi
Păsări caracteristice emisferei nordice, pițigoii sunt larg răspândiți în Europa, Asia, Africa și America de Nord.
Ca grup, pițigoii se întâlnesc pe întreg teritoriul țării, dar nu vom vedea peste tot aceleași specii. Cea mai largă răspândire o are pițigoiul albastru, prezent din Deltă până în zona montană, urmat de pițigoiul mare, care e probabil cel mai numeros, dar lipsește din zonele montane mai înalte. Pițigoiul sur și cel de munte se completează reciproc, cel sur fiind prezent în zonele de deal, înlocuit fiind la altitudini mari de pițigoiul de munte. Pițigoiul moțat și cel de brădet sunt specii preponderent montane. Prin contrast, pițigoiul de livadă este o specie mai termofilă, prezent mai ales în partea sudică a țării. În Transilvania este prezent în zona de foehn din estul Munților Trascău.
Hrana
Pițigoii sunt păsări predominant insectivore, în special în sezonul de cuibărire, când consumă cantități impresionante de insecte și alte nevertebrate. Caută hrana atât la nivelul solului, cât și în diferitele straturi arboricole, fiind capabili de manevre acrobatice pentru a o prinde. Din toamnă, meniul va conține mai mult fructe și semințe. Pot deschide chiar și alune, lovindu-le cu ciocul minute în șir. Unii pițigoi dau dovadă de mare inventivitate, pițigoiul mare folosește ace de conifere pentru a ajunge la hrană, iar cel albastru perfora mai demult capacele de la sticlele produselor lactate care erau livrate la ușa cumpărătorului, pentru a ajunge la stratul de smântână adunat la suprafață.
Toamna și iarna caută hrana, deplasându-se în grupuri adesea mixte. Unele specii – pițigoiul mare, albastru sau sur – sunt printre cei mai constanți vizitatori ai hrănitorilor noastre iarna, unde consumă semințe de floarea soarelui, grăsime animală și fructe.
Cuibărit
Pițigoii cuibăresc în general în scorburile arborilor, cuibul fiind construit din material vegetal, pene și păr. Folosesc cu succes și scorburile artificiale, dar și alte „dependințe” umane, construite nu pentru acest scop: cutii poștale, contoare electrice și de gaz sau ghivece de flori. Fiind specii teritoriale, cuibăresc predominant individual.
Depun mai multe ponte pe an, a câte 5-10 ouă fiecare, campion fiind pițigoiul albastru cu 2 ponte, cu maximum 14 ouă per tură. Dar și mortalitatea e mare în rândul acestor mici paseriforme, iarna fiind un factor selectiv extrem de crunt: aproximativ 60% dintre juvenili și 50% dintre adulți îi cad victime.
Migrație
Pițigoii de la noi sunt specii sedentare. Spre toamnă și iarnă ponderea hranei se schimbă în favoarea fructelor și a semințelor și astfel, pot petrece aici sezonul rece. Vor forma grupuri mixte, atât cu alți pițigoi, cât și cu alte specii, deplasându-se gălăgios în căutarea hranei, pe distanțe relativ scurte.
Specii reprezentative:
– Pițigoi mare (Parus major)
– Pițigoi sur (Poecile palustris)
– Pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus)
– Pițigoi de brădet (Periparus ater)
– Pițigoi moțat (Lophophanes cristatus)
– Pițigoiul de munte (Poecile montanus)
Cum le putem ajuta
Putem fi de folos acestor mici cântăreți înaripați în numeroase feluri:
– Reducând cantitatea de pesticide folosite, creștem sursa de hrană a păsărilor.
– Amplasând scorburi artificiale, mărim succesul de cuibărire a pițigoiului.
– Hrănind păsările iarna, le ajutăm să treacă mai ușor peste sezonul rece. Dacă tot le punem semințe în hrănitori, le putem pune și apă în adăpători, au nevoie de hidratare și iarna.
Putem căuta pe internet trilurile acestor minunate păsărele sau atunci când mergem prin parcuri să încercăm să le identificăm. Poate fi greu la început dar, cu timpul, cel puțin cele două specii pot fi observate foarte ușor în județul nostru: pițigoiul mare și pițigoiul albastru. Putem să le observăm și culorile lor frumoase.
Sursa de informare:
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
